12,301 matches
-
lucrează în continuare ca jurnalist. În această perioadă Walker începe să făurească planuri de cucerire a unor teritorii latino-americane, pentru a crea state conduse de vorbitori albi de limbă engleză. La 15 octombrie 1853, împreună cu alți 45 oameni, începe prima expediție, care avea scopul de a cuceri teritoriile mexicane Baja California și Sonoră. Reușește să cucerească orașul La Paz, capitala regiunii Baja California, pe care o declară capitala noii „Republici a Californiei de jos”, președinte fiind el însuși. Deși nu a
William Walker () [Corola-website/Science/311193_a_312522]
-
îl înving pe Walker. La 1 mai 1857 Walker se predă comandorului Charles Henry Davis, din marină SUA, si este repatriat. La întoarcerea în New York este aclamat de mulțime că un erou. Șase luni mai tarziu el organizează o altă expediție, dar este arestat. În 1860 publică o carte despre expediția din Nicaragua, apoi începe o nouă expediție. Debarca în portul Trujillo din Honduras, dar este capturat de Marină Regală britanică. Englezii, care intenționau să controleze zona viitorului canal inter-oceanic, îl
William Walker () [Corola-website/Science/311193_a_312522]
-
predă comandorului Charles Henry Davis, din marină SUA, si este repatriat. La întoarcerea în New York este aclamat de mulțime că un erou. Șase luni mai tarziu el organizează o altă expediție, dar este arestat. În 1860 publică o carte despre expediția din Nicaragua, apoi începe o nouă expediție. Debarca în portul Trujillo din Honduras, dar este capturat de Marină Regală britanică. Englezii, care intenționau să controleze zona viitorului canal inter-oceanic, îl considerau o amenințare pentru interesele lor, astfel că îl predau
William Walker () [Corola-website/Science/311193_a_312522]
-
SUA, si este repatriat. La întoarcerea în New York este aclamat de mulțime că un erou. Șase luni mai tarziu el organizează o altă expediție, dar este arestat. În 1860 publică o carte despre expediția din Nicaragua, apoi începe o nouă expediție. Debarca în portul Trujillo din Honduras, dar este capturat de Marină Regală britanică. Englezii, care intenționau să controleze zona viitorului canal inter-oceanic, îl considerau o amenințare pentru interesele lor, astfel că îl predau autorităților din Honduras, care îl execută la
William Walker () [Corola-website/Science/311193_a_312522]
-
mușcătura câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat. Romanul "Baltagul" este împărțit în 16 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Romanul "Baltagul" a fost scris pe parcursul a aproape două săptămâni (mai precis zece zile), după o expediție turistică efectuată de Sadoveanu pe valea Bistriței, de-a lungul pârâului Neagra și prin Munții Stânișoarei, pe traseul pe care-l vor urma și personajele Nechifor și Vitoria Lipan. Scriitorul s-a inspirat din balada populară „Miorița”, de unde a preluat
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
a fost considerat de unii critici literari ca fiind o epopee românească, ce poate fi comparabilă prin tema călătoriei anevoioase pentru realizarea unei datorii morale cu "Odiseea" lui Homer, "Eneida" lui Vergilius, "Divina Comedie" a lui Dante Alighieri sau cu expediția lui Siegfried din "Cântecul Nibelungilor". Personajul principal este stăpânit de o pasiune puternică care-l împinge în parcurgerea unui drum presărat cu numeroase piedici. Scriitorul își exprima entuziast legătura sa cu trecutul țării în discursul de recepție în Academia Română, intitulat
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
9 septembrie 1813 în regimentul 39 de infanterie. A luat parte la războaiele napoleoniene din Spania și la campaniile din Irlanda. Sosit în Australia în anul 1826, căpitanul topograf britanic Șir Charles Șturț, întreprinde între anii 1828 și 1846 numeroase expediții în interiorul continentului, descoperind fluviul Darling și afluentul sau Bogan (1828 - 1829), fluviul Murray și Lacul Alexandrina (1829 -1830), stabilind astfel în linii generale configurația rețelei hidrografice majore din sud estul continentului. În septembrie 1828, în căutarea ""marelui lac interior"", care
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
Alexandrina), dincolo de care se află Golful Encounter. Pe fluviul Murray și răul Murrumbidgee, revine la Sydney la 26 mai, stabilind astfel în linii generale configurația rețelei hidrografice din sud - estul continentului. Din 15 august 1844, până în 1846 are loc prima expediție guvernamentală spre interiorul continentului condusă de Charles Șturț însoțit de J. Poole, medicul J. Harris-Browne și cartograful Jolur MacDouall Stuart. Pornind din Adelaide urmează în aval cursul fluviului Darling până la Lacul Menindee (11 octombrie), apoi se îndreaptă spre nord vest
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
îndelungat popas (27 ianuarie 1845 - 12 iulie). Înaintează apoi spre nord vest, pătrund în ""Marele Deșert Pietros"" (astăzi deșertul Șturț), apoi spre vest, unde descoperă ""creek""-urile Strzelecki, Barcoo și, ceva mai spre nord, Diamantina. Pe la nord de Lacul Eyre, expediția ajunge aproape de centrul continentului (deșertul Simpson), pe care-l părăsesc pe 6 decembrie din lipsă de apă. De la Lacul Cawndilla (lângă Murray), bolnav și aproape orb, conducătorul expediției este transportat la Adelaide. Aceasta calatorie a pus capăt mitului ""marelui lac
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
Barcoo și, ceva mai spre nord, Diamantina. Pe la nord de Lacul Eyre, expediția ajunge aproape de centrul continentului (deșertul Simpson), pe care-l părăsesc pe 6 decembrie din lipsă de apă. De la Lacul Cawndilla (lângă Murray), bolnav și aproape orb, conducătorul expediției este transportat la Adelaide. Aceasta calatorie a pus capăt mitului ""marelui lac din interior"". În toată această perioadă, îndeplinește diferite funcții oficiale: secretar militar al guvernatrului Șir Ralph Darling (1827), topograf general al Australiei de Sud (1827 - 1833), reprezentant guvernamental
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
(n. 22 septembrie 1741 la Berlin - d. 8 septembrie 1811 la Berlin) a fost un renumit om de știință german, enciclopedist, naturalist, geograf și explorator al secolelor XVIII-XIX. A devenit cunoscut datorită expedițiilor științifice făcute pe teritoriul Rusiei în a doua jumătate a secolului XVIII. A contribuit mult la dezvoltarea biologiei, geografiei, geologiei, filologiei și etnografiei. Pe 22 septembrie 1741, în familia medicului german Simon Pallas (1694-1770), profesor de anatomie și chirurg superior
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Academia de Științe Imperială din Petersburg în calitate de director adjunct și asesor de colegiu. După unele ezitări, pe 30 iulie 1767 Pallas a sosit în Sankt-Petersburg împreună cu soția și fiica sa. Conform hotărârii reginei, el a fost trimis îndată într-o expediție grandioasă prin toată Rusia, de care visa chiar Mihail Lomonosov, cu scopul de a căuta noi resurse geologice, mineralogice, animale și vegetale și de a găsi particularitățile istorice, socio-economice și etnografice ale fiecărei regiuni rusești în parte. Academia îi promisese
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
o sumă importantă pe acele timpuri. Ecaterina a II-a se interesa de bogățiile imperiului său, iar ideea unei cercetări complexe a răsărit în urma unei călătorii pe Volga de la Tveri până la Ulianovsk, anul 1767. Ea a poruncit să fie organizate expediții noi, ceea ce implica crearea unor detașamente în domeniul astronomiei și fizicii. Misiunea a șase detașamente astronomice consta în măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
ceea ce implica crearea unor detașamente în domeniul astronomiei și fizicii. Misiunea a șase detașamente astronomice consta în măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din cinci detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă și două în Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă și două în Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30 iunie 1774, primul detașament al expediție în Orenburg a lui Pallas, în componența căruia intrau și căpitanul Nicolai Rîcikov, gimnaziștii Sokolov, Zuev și Anton Walter (doi dintre ei au devenit mai târziu academicieni), desenatorul Nicolai Dimitriev și împăietorul Pavel Șumskii, a vizitat guberniile centrale, în particular
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
și, în sfârșit, pe toate ramurile naturalismului... A se face observări geografice și meteorologice, a se determina locația fiecărui punct geografic important și a se strânge orice informație ce ține de tradiții, credințe, monumente, legende și obiecte antice. În general, expedițiile naturaliste din perioada monarhiei Ecaterinei a II-a au cuprins un teritoriu imens, aproape toată Rusia: de la Marea Barents la nord până la cele Neagră și Caspică (până la granița cu Persia) la sud și de la Marea Baltică (Riga) la vest până la Transbaikal
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Toliatti) - Simbirsk. În următorii cinci ani el a fost și în Volga de Jos, Ural, Siberia (inclusiv Orenburg), Ufa, Celeabinsk, Orsk, Uralsk, Guriev (azi Atîrau), Ecaterinburg, Nijni Taghil, Tiumeni, Tobolsk. Din punct de vedere al dimensiunilor și dificultății, o asemenea expediție ar arăta și azi foarte dificilă. Călătoriile, care au durat mai mulți ani la rând, au adus cu sine o pierdere mare de energie. În primul rând, Pallas a nimerit într-un mediu cu climă continentală, cu care el nu
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
azi foarte dificilă. Călătoriile, care au durat mai mulți ani la rând, au adus cu sine o pierdere mare de energie. În primul rând, Pallas a nimerit într-un mediu cu climă continentală, cu care el nu era obișnuit. Membrii expediției își petreceau noaptea în cabane părăsite și în bordeie, iar câteodată sub cerul liber. Drumurile au iscat și ele mari bătăi de cap, deoarece nu era ușor de găsit cai buni. Iarna se deplasau cu ajutorul saniilor, iar vara cu ajutorul căruțelor
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
de găsit cai buni. Iarna se deplasau cu ajutorul saniilor, iar vara cu ajutorul căruțelor și bărcilor. În unele regiuni au avut de-a face cu popoare nomade, care, odată intrate în componența Rusiei, iscau certuri și bătăi. Distanța parcursă de în timpul expediției se estimează la 27 264 verste (aprox. 29 085 km). După explorarea unui imens teritoriu necunoscut până atunci și contribuția titanică adusă științei, Pallas și ceilalți membri ai expediției s-au întors în Peterburg. La 33 de ani el era
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
în componența Rusiei, iscau certuri și bătăi. Distanța parcursă de în timpul expediției se estimează la 27 264 verste (aprox. 29 085 km). După explorarea unui imens teritoriu necunoscut până atunci și contribuția titanică adusă științei, Pallas și ceilalți membri ai expediției s-au întors în Peterburg. La 33 de ani el era deja bolnav și cărunt. Rezultatele științifice obținute de expediția lui Pallas au întrecut orice așteptări. Au fost strânse materiale unice legate de zoologie, botanică, paleontologie, geologie, geografie fizică, economie
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
085 km). După explorarea unui imens teritoriu necunoscut până atunci și contribuția titanică adusă științei, Pallas și ceilalți membri ai expediției s-au întors în Peterburg. La 33 de ani el era deja bolnav și cărunt. Rezultatele științifice obținute de expediția lui Pallas au întrecut orice așteptări. Au fost strânse materiale unice legate de zoologie, botanică, paleontologie, geologie, geografie fizică, economie, istorie, etnografie, cultură și obiceiurile popoarelor rusești. Colecțiile strânse în urma expedițiilor au fost trimise în Peterburg și arhivate în muzeul
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
era deja bolnav și cărunt. Rezultatele științifice obținute de expediția lui Pallas au întrecut orice așteptări. Au fost strânse materiale unice legate de zoologie, botanică, paleontologie, geologie, geografie fizică, economie, istorie, etnografie, cultură și obiceiurile popoarelor rusești. Colecțiile strânse în urma expedițiilor au fost trimise în Peterburg și arhivate în muzeul academiei. Unele din ele se păstrează și azi în muzeele Academiei de Științe din Rusia și, mai puțin, în Universitatea Humboldt din Berlin. Materialele geografice, geologice, botanice, zoologice, etnografice ș.a. au
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
meteoritică a Muzeului Mineralogic „A. E. Fersman” al Academiei de Științe din Rusia. El este cel mai mare siderolit (meteorit de piatră și fier) descoperit vreodată în Rusia și este numit "Krasnoiarsk" sau, mai rar, "fierul (metalul) lui Pallas". Pe parcursul expedițiilor, Pallas a descoperit și descris multe specii de mamifere, păsări, pești, insecte și alte animale. De asemenea, a cercetat fosilele unor animale ca mamutul, bivolul sau rinocerul cu blană. Călătoria a avut și o anumită însemnătate practică, întrucât în cursul
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
și munților de pe teritoriul ei pe timpul când omul încă nu ajunsese acolo. Astfel, el a avut ocazia să studieze animalele și plantele în mediul lor perfect din punct de vedere ecologic, unele dintre care au dispărut după câteva decenii. Rezultatele expedițiilor au fost înscrise în numeroase lucrări, publicate în latină, germană și rusă la Peterburg, iar mai târziu traduse în engleză (Edinburgh și Londra) și franceză (Paris): Aceste eforturi au fost înalt apreciate de contemporanii lui Pallas și au scos la
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
a fost căsătorit de trei ori. În 1767, la 26 de ani, el s-a căsătorit cu fosta soție a unui general, numele căreia nu s-a păstrat, dar care avea o fiică și l-a însoțit pe Peter în expediția în Rusia europeană și Ural. După 16 ani de căsnicie, soții au divorțat. În acel moment fiica lor Albertina avea 9 ani. La trei zile după divorț, soția a decedat. A doua soție a lui Pallas a fost Maria Elizabeta
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]