KorAP: Find »[drukola/base=filosof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...404 405 406 ...489 >

12,214 matches

Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

cele ce urmează, intenționez să scot în evidență faptul că ordinea metafizică în care el așează omul se construiește în orizontul antinomicului. Însăși definirea ontologică a existenței umane este, la Blaga, o angajare în direcția antinomicului. Cum se știe, pentru filosoful din Lancrăm existența umană se desfășoară concomitent pe două axe, în două orizonturi divergente sau cel puțin separate. Pe de o parte, omul este o ființă naturală, trăind în orizontul concret al lumii date, pe care încearcă să-l domine

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
a omului și are în sistemul filosofic al lui Blaga rolul unui adevărat vector 188. De aceea, pentru Blaga ontologia omului este integrată în ordine metafizică pe dimensiunea cunoașterii. Censura transcendentă este lucrarea în care el face acest lucru. Aici, filosoful român își propune să vorbească despre "sensul metafizic al cunoașterii"189. Ordinea metafizică în care este așezată cunoașterea explică modul ontologic al omului și toate consecințele acestuia, asigurând coerență sistemului său. Această ordine metafizică are o dimensiune antinomică. Mai exact

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
analitic 192. Elementul la care înțelege Blaga să raporteze cunoașterea este ceea ce el numește "principiul metafizic absolut"193. Acesta este postulat printr-un salt metafizic a cărui justețe se dovedește prin consecințele sale. În perspectiva acestui principiu metafizic, pe care filosoful din Lancrăm îl va numi Marele Anonim, cunoașterea individuală primește o explicație și un sens mai adânc decât cel pe care i-l poate conferi o teorie a cunoașterii. Teza centrală a teoriei metafizice blagiene asupra cunoașterii sună astfel: Din

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
sale, cunoașterea apără, de fapt, misterele de o cunoaștere în sens absolut. Adică, ea face fără să știe jocul Marelui Anonim. Cum spune Blaga, în ordine ontologică "cunoașterea individuată e un organ de convertire apologică a misterelor existențiale"196. Argumentația filosofului român urmează, impecabil întreținută. Orice aducere a unui mister existențial în conul de lumină al cunoașterii individuate este numită de către Blaga "revelație"197. Există foarte multe doctrine filosofice care susțin că este posibilă o revelare pură, nealterată a misterului, a

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
arătase că există anumite limite structurale ("censura transcendentă") impuse spiritului de către principiul metafizic absolut, pentru a nu putea revela în mod pozitiv și absolut nici un mister. În felul acesta, cunoașterea umană era prinsă într-o antinomie structurală majoră, pe care filosoful român o explicita în finalul studiului său. Acum el arată că și actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
lume214. 1.6. Metafora și structura sa antinomică Un element deosebit de important în reflecția filosofică a lui Blaga este metafora. Sergiu Al-George o consideră "o structură de adâncime a întregii sale filosofii", iar acest lucru s-ar datora faptului că filosoful din Lancrăm a conceput-o într-un mod foarte larg, dincolo de cadrul îngust al stilisticii și retoricii, în care a fost descoperită și cultivată în Europa, ca "o realitate în care este cuprinsă întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică"215. Acest

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
retoricii, în care a fost descoperită și cultivată în Europa, ca "o realitate în care este cuprinsă întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică"215. Acest mod de înțelegere ar avea drept cauză înrâurirea pe care gândirea indiană a avut-o asupra filosofului român încă din tinerețe. Pentru Lucian Blaga, metafora nu are o geneză ce se lămurește prin împrejurări istorice sau temporale, ci ține de geneza constituției spirituale numită "om". Apariția ei este un capitol de antropologie, iar nu de stilistică sau

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
întregul sistem, supozițiile sale antinomice repercutându-se asupra celorlalte paliere. Putem, astfel, să vorbim de o anumită coerență a filosofiei lui Blaga pe această dimensiune, care îi accentuează valoarea. Urmărind tematizarea blagiană a antinomicului, am putut vedea că, prin aceasta, filosoful din Lancrăm nu se angajează în direcția iraționalismului, ci mai degrabă în aceea a încercărilor de lărgire a ideii de raționalitate, de extindere a raționalismului. Se poate spune că întreaga tematizare a antinomicului pe care o desfășoară Blaga susține ceea ce

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ce converg spre o nouă paradigmă. Capitolul 2 Lucian Blaga și tematizările antinomicului în istoria filosofiei Antinomiile au însoțit întotdeauna gândirea umană, complicându-i demersurile și zădărnicindu-i de multe ori eforturile 242. Ele au fost o problemă constantă pentru filosofi, consumând eforturi considerabile și generând atitudini diverse. În cea mai mare parte a timpului, antinomiile au fost întâmpinate negativ și aceasta datorită faptului că, cel puțin în tradiția filosofică occidentală, contradicția a fost considerată adversarul cel mai sever al rațiunii

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
să pună în evidență metoda dogmatică. Scopul meu este să aduc în atenție și argumentele sale în sprijinul gândirii favorabile antinomicului. Pentru aceasta, voi extinde contextele de referință, îmbogățind liniile de comparație și argumentare. Voi face referire la cinci situații: filosofii eleați, filosofia orientală, gândirea mistică și filosofia ideii coincidenței contrariilor, Immanuel Kant și gândirea dialectică hegeliană. Acestea vor fi grupate în funcție de atitudinea față de antinomic: negativă (eleații, Kant), respectiv pozitivă sau favorabilă (celelalte). Lucian Blaga se situează de partea antinomicului, desfășurând

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
conflict cu mărturia experienței cotidiene. "Intelectul nostru funcționează supunându-se unei scheme de identitate, numită principiul identității și având drept corolar principiul noncontradicției", în timp ce în experiență avem de-a face cu schimbarea, care "înfrânge neîncetat principiul identității"245. Parmenide și filosofii eleați adoptă, așadar, o poziție logică, afirmând principiul identității. Astfel, în chestiunea raportului dintre substanță și schimbare, ei vor argumenta că mișcarea și pluralitatea celor existente nu pot fi gândite coerent, pentru că orice încercare de a le gândi duce la

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de multe părți și totuși să fie limitată?"252. Paradoxurile formulate de Zenon eleatul sunt dovada puterii pe care o are, pentru eleați, logica în fața lumii concrete. Pentru că, atunci când analiza logică a fenomenelor lumii concrete duce la paradox, la antinomie, filosofii eleați trag concluzia imposibilității fenomenelor. Pentru ei, doar ceea ce este logic posibil este existent, sau, altfel spus, doar ceea ce este rațional este real. În consecință, lumea fenomenelor sensibile este considerată aparentă. Ei nu contestă că mișcarea și pluralitatea lucrurilor constituie

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
se manifestă mai ales la gânditorii "excelând de obicei prin facultăți analitice"253. Metoda antinomiei transfigurate, pe care Lucian Blaga o afirma la începutul secolului al XX-lea, poate fi considerată și un răspuns dat acestor mari potrivnici ai antinomicului, filosofii eleați, deși el nu face acest lucru în mod explicit. La fel ca și Zenon, Blaga susține că experiența, concretul nu încape în cadrele logicii, generând antinomii și punând rațiunea în dificultate. Dar atunci cu atât mai puțin încape lumea

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
corpul construcțiilor științifice este un argument în acest sens. Nu respingerea lumii concrete trebuie să fie soluția. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga arată că există și alte căi. Uneori, este necesară suspendarea logicii sau cel puțin mlădierea acesteia. Legat de filosofii eleați, cred că este momentul să aduc în discuție încă un lucru. Ei sunt printre primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va deveni o preocupare foarte importantă a filosofilor de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de filosofii eleați, cred că este momentul să aduc în discuție încă un lucru. Ei sunt printre primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va deveni o preocupare foarte importantă a filosofilor de orientare logică, aporetica fiind chiar o cale sau metodă a gândirii, menită a cerceta problemele antitetic, prin relevarea punctelor de vedere opuse, prin dezvoltarea antinomiilor, prin întoarcerea rațiunii asupra a ceea ce pare să o blocheze, asupra limitelor sale. Metoda

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
negarea logicului), atitudine pe care a adoptat-o Henri Bergson. Metoda antinomiei transfigurate înseamnă suspendarea logicii, dar nu anularea acesteia. Ea este doar o ieșire în afara logicului (o ecstazie a intelectului), dar de pe pozițiile logicului. Blaga afirmă că unul dintre filosofii moderni care adoptă această concepție eleată ar fi Herbart și probabil are dreptate. Eu nu voi urmări aici dacă această afirmație este adevărată. În schimb, mă voi opri la o atitudine asemănătoare în fondul ei cu cea a eleaților, extrem de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Kant, însă, arată că rațiunea, în încercarea ei de a depăși totalitatea fenomenelor și a produce afirmații metafizice, ajunge la antinomii, adică în definiția sa la perechi de teze contradictorii ce sunt susținute de argumente la fel de valabile. Sursa antinomiilor, argumentează filosoful german, stă în tendința irezistibilă a rațiunii de a depăși sfera experienței și a accede la necondiționat, "pe care rațiunea îl reclamă în lucrurile în sine, în mod necesar și cu tot dreptul, pentru orice condiționat, pentru ca seria condițiilor să

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
îl numește "dialectică transcendentală", Kant își pune problema 266 care sunt antinomiile rațiunii, care sunt cauzele lor și dacă acestea sunt cu adevărat justificate. Nu voi prezenta aici sistemul kantian al antinomiilor. Mă interesează, în schimb, felul în care răspunde filosoful german celorlalte două chestiuni. Cercetând cauzele antinomiilor, Immanuel Kant fixează într-o frază esența acestui fenomen care afectează rațiunea: Dacă folosim rațiunea noastră nu numai la aplicarea principiilor intelectului la obiecte ale experienței și dacă îndrăznim să extindem aceste principii

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
lucrul în sine, pentru inteligibil, iar antitezele pentru fenomen sau sensibil. Nu voi dezbate aici nici rezolvarea kantiană a antinomiilor, nici corectitudinea acesteia. Ceea ce mă interesează este statutul antinomiilor și finalitatea pe care întâlnirea cu antinomicul o are în gândirea filosofului german. Iar acest lucru este acum clar. În primul rând, antinomiile nu aparțin realului, lucrului în sine, ci numai rațiunii cunoscătoare, care vrea să acceadă la necondiționat, la absolut. Cu toate acestea, ele nu sunt erori de raționare, ci sunt

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de plecare în critica sa asupra metafizicii un ideal de cunoaștere extras din știința teoretică a naturii, constituită prin Galilei și Newton, având în centru posibilitatea unor cunoștințe necesare și universale 277. Secretul acestui tip de cunoaștere este descoperit de către filosoful german în modul de aplicare a categoriilor intelectului asupra materialului primit prin experiență. Lucrând în spațiul experienței, al fenomenului, valabilitatea cunoașterii științifice este asigurată. Metafizica, însă, face saltul dincolo de fenomen, aplicând categoriile asupra transcendentului, iar acest salt duce la construcții

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
vedere un concept cu totul diferit al metafizicii față de Immanuel Kant. Pentru Kant, metafizica este privită ca o știință, mai exact ca o încoronare a științelor, o cercetare a ceea ce este universal și atemporal 282. Pe scurt, idealul metafizic al filosofului german este "metafizica științifică"283. Din acest punct de vedere, el urmează o tradiție îndelungată, care vine de la Platon și Aristotel, aflându-și apogeul în filosofia lui Hegel 284. Nu aceeași este și opțiunea lui Blaga. Pentru el, metafizica științifică

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
care separă cele două domenii găsim în introducerea lucrării Censura transcendentă 290 . Delimitarea blagiană față de înțelesul kantian al metafizicii presupune și o respingere a conceptului de cunoaștere cu care Immanuel Kant operează. Blaga vede în conceptul de cunoaștere pe care filosoful german îl vehiculează o înțelegere trunchiată și parțială a fenomenului cunoașterii. În primul rând, Kant își construiește conceptul de cunoaștere obiectivă pe ideea subordonării datelor intuiției de către conceptele categoriale. Blaga acceptă ideea categoriilor ca funcții structurale ale inteligenței, dar, spre deosebire de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
rând, a limita cunoașterea la orizontul faptelor, al experienței, al concretului, pe scurt al fenomenului, este pentru Blaga o simplificare. Acest înțeles al cunoașterii se reduce la ceea ce el numește "cunoaștere paradisiacă" sau "cunoaștere de tip I". Cum se știe, filosoful român a caracterizat această formă de cunoaștere drept una în orizontul lumii concrete sau sensibile și în vederea autoconservării. În afară de această cunoaștere, există, în opinia sa, și o cunoaștere care se desfășoară în orizontul misterului și pentru revelare, pe care o

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
În plus, cazul teoriei lui Louis de Broglie din microfizică îi întărea lui Blaga convingerea că lumea se afla în fața unui nou mod de cunoaștere, care, contrar opiniei lui Kant, procedează prin antinomii 297. Lucrul acesta tranșa definitiv disputa cu filosoful german. Cum am văzut, Kant respingea metafizica pe motivul că depășește limitele experienței, fapt ce o conduce la construcții antinomice, care îi subminează pretențiile de cunoaștere. Aducând în atenție situația din microfizică, Lucian Blaga dovedea că în însăși cunoașterea științifică

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
este o parte din Brahman (existența divină), dar tot aici se susține că Brahman nu simte plăcere și durere. Or', pe de altă parte, Jiva simte plăcere și suferă. Explicația acestor paradoxii este, după Blaga 301, cel puțin dublă. Unii filosofi indieni concep pe Brahman drept acategorial (indeterminabil prin concepte) și atunci despre el se poate vorbi antinomic, dar în sens metaforic, atributele contrare cu care e numit demonstrând insuficiența oricărei determinări conceptuale. Alții consideră că este determinabil și îl concep

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]