10,713 matches
-
(în latină tradus prin „cuget deci exist”) este un concept filosofic al lui René Descartes apărut în "Discurs despre metodă" (1637) la sfârșitul perioadei Renașterii, punctând astfel începutul unei noi etape în istoria culturii umanității: perioada modernă. Îndoiala, ca atitudine epistemologică, fusese experimentată în decursul istoriei filosofiei europene. Nou, însă, la
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
ul este o doctrină filosofică creștină apărută în Franța la mijlocul sec. al XIX-lea, aparținând pedagogului Denizard Rivail, sub pseudonimul Allan Kardec.Termenul a fost atribuit ca distinctiv doctrinei pe care urma să o publice, dar datorită faptului că derivă dintr-un cuvânt din limbajul
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
de o puternică expansiune a științei și de un declin al religiei l-a motivat pe Kardec să imagineze o noua formă de a privi realitatea, care punea laolaltă știința aflată în ascensiune și religia în declin, mediate de raționalitatea filosofică. Astfel, Kardec a folosit empirismul științific pentru a cerceta fenomenul, raționalitatea filosofică pentru a discuta cu ce părea a fi suflete și a analiza ce comunicau, și a căutat o cale de a extrage din aceste dialoguri concluzii de natură
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
l-a motivat pe Kardec să imagineze o noua formă de a privi realitatea, care punea laolaltă știința aflată în ascensiune și religia în declin, mediate de raționalitatea filosofică. Astfel, Kardec a folosit empirismul științific pentru a cerceta fenomenul, raționalitatea filosofică pentru a discuta cu ce părea a fi suflete și a analiza ce comunicau, și a căutat o cale de a extrage din aceste dialoguri concluzii de natură socială și etică, folositoare pentru om. Astfel a pus bazele spiritismului, sistematizat
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
au apărut voci care susțineau includerea spiritismului în programa școlară. Cu toate acestea, o dată cu ascensiunea regimurilor totalitare în prima jumătate a secolului al XX-lea, în Europa a avut loc o puternică opresiune a spiritismului, ca și a altor mișcări filosofice și politice. În America de Sud, totuși, activitatea câtorva propovăduitori a reușit să se constituie într-o fundație solidă, deși spiritismul a devenit aici mai mult o doctrină religioasă și mistică. Această transformare a fost mai puternică în Brazilia, unde mai mult
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
a fost o școală filosofică fondată de Pitagora în secolul VI î.Hr. Pitagorismul, urmărind dezrobirea sufletului din carcera trupului, prin viață cumpătată în slujba binelui și a dreptății, a recunoscut că mijlocul de a ne ridica peste micimile vieții este cunoașterea adevărată a lumii. Fiindcă
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
existe latent până către finele lumii antice, după ce reapare prin 100 î.Hr., dând naștere neopitagorismului. Dintre toate filosofiile de dinainte de Socrate, numai școala pitagoreică izbutește să supraviețuiască mai multă vreme. Este destul de greu de a spune clar care anume idei filosofice aparțin lui Pitagora și care anume aparțin elevilor săi. Se poate spune însă că ideea fundamentală a pitagorismului a pornit de la întemeiatorul școlii: principiul și substratul lucrurilor sensibile este numărul (arithmos), care exprimă armonia și raporturile statornice ale acestor lucruri
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
-lea - începutul secolului al XIX-lea, autorii antici, lucrări despre istoria și economia politică.. Până la sfârșitul vieții, în conformitate cu jurnalele pe care le-a ținut timp de mulți ani, el a fost interesat de cele mai recente lucruri din literatura politică, filosofică și artistică. Kiseleff a fost înrolat cadet la arhivele din Moscova ale Ministerului Afacerilor Externe (1805) iar în 1806 a fost transferat la regimentul de cavalerie. Prima campanie la care a participat a fost Războiul celei de-a Patra Coaliții
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
Academia domnească de la București a fost o școală superioară având ca limbă de predare greaca veche, întemeiată la 1694 de către domnul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), în clădirile de la mănăstirea "Sf. Sava". Învățământul filosofic se făcea după cursurile lui Teophilos Korydalleus. Reorganizată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, Academia domnească - grecească din București a devenit un important centru de cultură grecească. În procesul dezvoltării conștiinței și culturii naționale, și o dată cu începutul luptei pentru un învățământ
Academia Domnească de la București () [Corola-website/Science/302343_a_303672]
-
Charles Sanders Peirce (10 septembrie 1839 - 19 aprilie 1914) a fost filosof și logician american, considerat fondator al curentului filosofic pragmatism și, alături de William James, părintele semioticii moderne. S-a născut în Cambridge, Massachusetts și a fost fiul lui Sarah Hunt Mills și Benjamin Peirce, profesor de astronomie și matematică la Universitatea Harvard. a obținut diploma în chimie la Harvard
Charles Peirce () [Corola-website/Science/302357_a_303686]
-
său, nu a intenționat niciodată ca testul său să fie utilizat ca o măsură practică, de zi cu zi, a inteligenței programelor IA; el a vrut să ofere un exemplu clar și ușor de înțeles pentru a ajuta la dezbaterile filosofice despre inteligența artificială. Turing a prezis că mașinile ar fi capabile, într-un final, să treacă testul; de fapt, el a estimat că până în anul 2000, mașinile cu 10^9 biți (aproximativ 120 MB) de memorie ar putea să păcălească
Testul Turing () [Corola-website/Science/302051_a_303380]
-
Corvin. S-a dovedit a fi un generos mecena al artiștilor din Italia (ex. Galeotto Marcio) și Europa de Vest, care s-au strâns la curtea sa. Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, era cea mai mare colecție europeană de cronici istorice și lucrări filosofice și științifice din secolul al XV-lea, numărând peste 5.000 de exemplare, fiecare exemplar valorând mai mult de 1.000 florini de aur. Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
(; născută Alisa Zinovievna Rosenbaum, ; ) a fost o , filosoafa, dramaturga și scenarista americană de origine rusă. Ea este cunoscută pentru cele două române de succes ale ei, ' și ', si pentru dezvoltarea unui sistem filosofic numit de ea „”. Educată în Rusia, s-a mutat în Statele Unite în 1926. În anii 1935-1936 a scris o piesă de teatru care s-a jucat pe Broadway. După primele două române, care la început nu au avut succes în
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
a opus colectivismului și etatismului, dar și anarhismului, susținând în schimb un capitalism "", pe care l-a definit drept un sistem bazat pe recunoașterea . În artă, Rând a promovat . Ea a fost extrem de critică cu cei mai multi filozofi și cu tradițiile filosofice cunoscute de ei, cu excepția lui Aristotel, a lui Toma d'Aquino, si a . Criticii literări au primit operele de ficțiune ale lui Rând cu recenzii mixte, iar mediul academic, în general, i-a ignorat său i-a respins filosofia, desi
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
a început studiile la facultatea de pedagogie socială, specializându-se în istorie. La universitate a luat contact cu scrierile lui Aristotel și Platon, i-au fost cea mai mare influență și, respectiv, contra-influență. O a treia figură ale cărei lucrări filosofice le-a studiat foarte mult a fost Friedrich Nietzsche. Capabilă să citească în franceză, germană și rusă, Rând i-a descoperit și pe scriitorii Fiodor Dostoievski, Victor Hugo, Edmond Rostand, si Friedrich Schiller, care i-au devenit preferați permanenți. Împreună cu
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
și politica Americii până la ore târzii în timpul numeroaselor lor întâlniri și i-a dat lui Paterson idei pentru singură ei carte de non-ficțiune, ". Primul mare succes al lui Rând că scriitoare a venit cu " în 1943, un român romantic și filosofic pe care l-a scris de-a lungul a șapte ani. Românul se centrează pe un tânăr arhitect nedispus la compromisuri, pe nume Howard Roark, si pe lupta lui împotriva a ceea ce Rând descria ca fiind „second-handers”—cei care incearca
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
al vieții sale, cu realizarea să productivă că cea mai nobilă activitate, si cu rațiunea că singurul lui absolut”. Ea consideră obiectivismul o și a definit poziții în raport cu metafizica, epistemologia, etică, filosofia politică și estetică. În metafizica, Rând sprijinea realismul filosofic, si respingea ceea ce ea consideră a fi misticism sau supranaturalism, inclusiv toate formele de religie. În epistemologie, ea consideră toate cunoștințele că bazate pe percepția senzorială, a căror valabilitate o consideră axiomatica, si rațiunea, pe care o descria ca fiind
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
respingea că teorie naivă bazată pe și care putea duce în practică doar la colectivism. În estetică, Rând definea artă că o „recreare selectivă a realității conform judecaților de valoare metafizice ale unui artist.” Potrivit ei, arta permite prezentarea conceptelor filosofice într-o formă concretă, care poate fi ușor de înțeles, îndeplinind astfel o nevoie a conștiinței umane. Că scriitoare, forma de artă pe care s-a axat Rând cel mai mult a fost literatura, unde a considerat romantismul a fi
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Istoricul Jennifer Burns identifica „trei valuri suprapuse” de interes academic față de Rând, dintre care cel mai recent este „o explozie intelectuală” începută pe la 2000. Cu toate acestea, sunt puține universitățile care în prezent au obiectivismul sau pe Rând că specialități filosofice sau domenii de cercetare, multe facultăți de litere și filosofie respingând-o ca fenomen al culturii populare mai degrabă decât subiect de studiu serios. Gladstein, , , si au predat opera ei instituții academice. Sciabarra coeditează "", o revistă academică nepartizană dedicată studiului
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
cercetare, multe facultăți de litere și filosofie respingând-o ca fenomen al culturii populare mai degrabă decât subiect de studiu serios. Gladstein, , , si au predat opera ei instituții academice. Sciabarra coeditează "", o revistă academică nepartizană dedicată studiului operei literare și filosofice a lui Rând. În 1987, Gotthelf a contribuit la fondarea Societății Ayn Rând, împreună cu George Walsh și David Kelley, si a sponsorizat activ seminarii despre Rând și ideile ei. Smith a scris mai multe cărți academice și lucrări despre ideile
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Revoltă lui Atlas" întrece la vânzări operele de non-ficțiune ale lui Rând, precum și lucrările altor filosofi ai , precum Ludwig von Mises, Friedrich Hayek sau Frederic Bastiat. Politologul , desi îi laudă realizările literare, o critică pentru că susținea că singura ei „datorie filosofica” este față de Aristotel, afirmând, în schimb, că ideile ei au fost dezvoltate de la gânditori anteriori, cum ar fi John Locke și Friedrich Nietzsche. Deși Rând a susținut că obiectivismul este un sistem filosofic integrat, filozoful Robert H. Baș susține că
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
critică pentru că susținea că singura ei „datorie filosofica” este față de Aristotel, afirmând, în schimb, că ideile ei au fost dezvoltate de la gânditori anteriori, cum ar fi John Locke și Friedrich Nietzsche. Deși Rând a susținut că obiectivismul este un sistem filosofic integrat, filozoful Robert H. Baș susține că o ideile ei etice centrale sunt inconsistente și contradictorii cu ideile ei politice centrale. În 1985, moștenitorul lui Rând, Leonard Peikoff, a înființat , o organizație non-profit dedicată promovării ideilor și operei lui Rând
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Termenul de cu componenta sa principală, Filosofia limbajului, se referă la suma curentelor filosofice din secolul al XX-lea, care au pornit de la ipoteza unei logici noi creată de Gottlob Frege și Bertrand Russel, având ca obiect principal limbajul natural și artificial, precum și relațiile acestuia cu realitățile non-verbale, care ar putea avea consecințe filosofice
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
filosofice din secolul al XX-lea, care au pornit de la ipoteza unei logici noi creată de Gottlob Frege și Bertrand Russel, având ca obiect principal limbajul natural și artificial, precum și relațiile acestuia cu realitățile non-verbale, care ar putea avea consecințe filosofice generale, contribuind la analiza conceptelor și la clarificarea ideilor. Aceste tendințe vin în opoziție evidentă cu curentele derivate din filosofia idealistă germană, în special cu Hegelianismul și dialectica. Filosofia analitică s-a răspândit după cel de-Al doilea război mondial
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
sub diferite nume ca "Analiză lingvistică", "Empirism logic", "Pozitivism logic", "Neorealism", care desenează particularitățile diverselor școli. Filosofia analitică reprezintă o dezvoltare a neopozitivismului și își propune ca sarcină centrală cercetarea expresiilor naturale și a vorbirii comune, în perspectiva folosirii conceptelor filosofice pe baza unei metodologii științifice, refuzând orice formă de speculație metafizică. Diversele curente se deosebesc în ceea ce privește alegerea procedeelor analitice. Astfel unele direcții ale filosofiei limbajului își propun cercetarea anumitor cuvinte și propozițiuni, în vederea obținerii unei definiții clare a terminologiei filosofice
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]