10,218 matches
-
fără nivelări cronologice și presupuneri ideologice; deși astfel de presupuneri sunt inevitabile pentru cine vede În zoroastrism o religie transmisă de secole și milenii fără modificări substanțiale (M. Boyce) sau o fațetă internă, mai ezoterică, a unei religii etnice (religie fondată de o personalitate istorică) valide pe diferite nivele ale unei structuri unitare (M. Molé). Această ultimă interpretare, care ar putea fi considerată structuralistă, se bazează de fapt pe o doctrină teologică prezentă În literatura pahlavi din secolul al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În M. Boyce (1984b), este inclusă o antologie, sumară dar foarte semnificativă, cu fragmente din această literatură. 2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASETC "2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASE" 1. Trăsături specificetc "1. Trăsături specifice" Religia zoroastriană este o religie fondată de un profet, pentru care este preferabil să se folosească, pentru mai multă claritate, chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spirituale opuse a rămas mereu la baza teologiei zoroastriene, a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un ambient cultural și religios asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În studiul zoroastrismului, este fundamentală, mai mult decât În alte cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parțial căsătoria consangvină, legată de o anumită evoluție istorică (cf. infra, subcapitolul 3.3) - Își au originea Într-o tradiție doctrinară complexă și, pe ansamblu, coerentă și sunt, așadar, componente semnificative ale unei viziuni destul de bogate și elaborate asupra lumii, fondată pe un mesaj filozofic și etic profund și elevat. În ciuda antiritualismului originar al lui Zoroastruxe "Zoroastru", al cărui sens a fost ilustrat mai sus, zoroastrismul devine repede o religie cu un ritualism puternic, care a reabilitat ofranda haomei, și jertfa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest din urmă fapt submina instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de unele trăsături gnostice evidente și ezoterice, care privesc eficacitatea și valoarea simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a stabilit aici și a devenit tot mai numeroasă după ce englezii, care au luat locul portughezilor (1661), au hotărât să construiască aici cel mai mare port de pe coasta occidentală a Indiei (Kulke, 1978, pp. 34 sq.). În 1728, a fost fondat „Parsi Panchayat” din Bombay, Consiliul Comunității, Însărcinat cu administrarea vieții sale interne, la optzeci de ani de la Înființarea celui din Surat. Acest consiliu a avut un rol decisiv, prin mentalitatea și orientarea În mod clar laice, În consolidarea și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au primit pentru Îmbunătățirea condiției lor materiale deosebit de dificile. Într-adevăr, parsii au fost mereu animați de un sentiment de solidaritate față de coreligionarii lor. Maneckji Limji Hataria (cf. supra) a fost trimis În Iran de asociația „Persian Zoroastrian Amelioration Fund”, fondată În 1854, tocmai cu scopul Îmbunătățirii condițiilor de viață ale zoroastrienilor din Persia (Karaka, 1884, I, p. 73; Menant, 1898, p. 44; Boyce, 1979, p. 209). Întâlnirea cu alte religii și cu alte culturi a influențat substanțial dezvoltarea gândirii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât și Între clerici, două orientări fundamentale: una reformistă, și una conservatoare, una deschisă confruntărilor, și una Închisă rigid În observarea preceptelor și practicilor tradiționale. Reformiștii care doreau de cele mai multe ori Întoarcerea la origini, În doctrină și În cult, au fondat, În 1852, R³xe "Ra"hnum³i Mazdayasn³n Sabha, o asociație pentru reformarea religiei (Karaka, 1984, II, p. 230; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 375; Boyce, 1979, p. 200). La fel, În interiorul clerului, s-au definit două partide, care se confruntă pe tema reformării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul morților la practica oferirii alimentelor aduse ca jertfă, care să-i Întărească În călătoria lor În lumea de dincolo, și să se restaureze, În presupusa ei puritate originară, credința În fravași, fondată pe ideea unei depline responsabilități morale, singura În măsură să garanteze sufletelor defuncților, după primele trei zile de la deces, ridicarea În paradis, fără riturile complicate și costisitoare Împlinite pentru această trecere (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 376 sqq.); să fie abolite unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eminenți - printre care cercetători precum Kharshedji Rustomji Cama, Dosabhai Framji Karaka și Jivanji Jamshedji Modi - au fost masoni (cf. Cama, 1970, pp. 357-406). Masoneria s-a răspândit Între parsi Începând din secolul al XIX-lea, iar În 1844 a fost fondată, În sfârșit, o lojă separată la Bombay, „Rising Star of Western India”. Masonii, mult mai numeroși și mai influenți, au avut o funcție esențială În evoluția culturală și socială a comunității parsi, dacă se ia În considerare faptul că mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
participare mai largă la viața politică (Kulke, 1978, pp. 67 și 99). Din dorința de păstra și transmite generațiilor viitoare propria identitate culturală, parsii - preoți și laici - s-au dedicat cu pasiune studiului tradiției religioase. În mediul ecleziastic au fost fondate diferite instituții și școli pentru formarea tinerilor preoți, printre care merită menționate „Mulla Firoz Madressa”, „Sir Jamsetji Jijibhay Zend and Pahlavi Madressa”, „Sethxe "Seth" Jijibhay Dadabhay Madressa” din Bombay (Karaka, 1884, II, pp. 232 sq., 236; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales din America și Anglia. Teozofia, prezentată În comunitățile din Bombay de către Henry S. Olcott, a avut mare succes (K.R Kama și J.J. Modi) și s-a amestecat cu o nouă mișcare ocultă parsă, Ilm-i Khșnum, „Știința Împlinirii (spirituale)”, fondată de Behramshah Navroji Shroff În primii ani ai acestui secol (Boyce, 1979, pp. 204 sqq.). De altfel, nu au lipsit nici tendințele intelectuale, definibile ca „indo-iranistice”, care s-au străduit să lege intrinsec zoroastrismul originar de Vede și de „Sanskrit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afirmațiile de credință sunt înrădăcinate în istorie. Vom înțelege imediat că o dogmă precum cea a întrupării trebuie neapărat să aibă o puternică legătură cu istoria concretă, pentru cel credincios, oarecum verificabilă. Afirmațiile centrale ale Noului Testament sunt într-adevăr fondate nu pe legende, speculații sau teorii abstracte, dar pe ceea ce primii martori au experimentat: „Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit [...] vă vestim”, spune începutul Primei Scrisori a lui Ioan
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
răsăritul universului. Pe acest fundament se poate reconstrui speranța lui Israel. Al patrulea aspect A patra afirmație pune radical în discuție sentimentul de superioritate pe care unele popoare, precum asirienii sau babilonienii, nu puteau să nu-l aibă după ce au fondat aceste imperii imense. Israelul trebuie, firește, să fi trăit un profund complex de inferioritate. Și în acest caz, textul biblic introduce o critică radicală a mentalității contemporane. Cu acest scop, Gn 1 arată clar că toți oamenii sunt egali. Plantele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
jefuită de mai multe ori. Nu există nici un document sau dovadă arheologică care să fundamenteze povestirea biblică care afirmă că cetatea a rămas neterminată. Pe de altă parte, mulți regi ai Asiriei au creat prin cucerire mari imperii și au fondat noi capitale. În acel timp o cetate era întotdeauna prevăzută cu o citadelă (un „bastion” sau un „castel”). Povestirea biblică se sprijină mai mult pe aceste amintiri, decât pe un eveniment particular, ușor de individualizat. Cu alte cuvinte, ca și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dumnezeu îi promite lui Abraham o țară și o descendență numeroasă fără a-i cere nimic în schimb. Această alianță depinde numai de fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile sale; infidelitatea lui Israel nu o poate invalida. Speranța lui Israel este fondată așadar pe harul dumnezeiesc la care răspunde credința lui Abraham (Gn 15,6). Capitolul 4 Moise: de la paladinul de dinaintea lui David la fondatorul Israelului postexilic Pentru credința poporului lui Israel exodul este evenimentul cel mai important. Israel „se naște” ca
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Promulgat pe Muntele Sinai, dreptul în Israel este diferit de cel cunoscut în Orientul Mijlociu antic pentru că validitatea sa nu este legată de un teritoriu și autoritatea care îl promulgă nu e autoritatea tradițională a unei monarhii. Dreptul în Israel este fondat pe consens, nu pe coerciție. Tot poporul intră în mod liber în alianță cu Dumnezeul său și jură, tot liber, să observe legea. Israel a acceptat așadar în mod liber să aibă un „drept” și o „lege” pentru a fi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fi poporul lui Dumnezeu. Acest drept a fost propus, nu impus, și este valabil pentru că orice „cetățean”, orice membru al poporului Israel s-a angajat în mod public să-l respecte. S-ar putea obiecta că dreptul lui Israel este fondat mai mult pe autoritatea divină și pe autoritatea lui Moise decât pe consensul poporului. Dar autoritatea divină nu este o autoritate umană. A spune că dreptul are origine divină înseamnă că un astfel de drept nu a fost impus de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Provin din „competența” sa, s-ar zice astăzi, și nu din „puterea” politică sau economică. Moise are autoritate pentru că Dumnezeu îl cunoaște față către față (Dt 34,10) sau îi vorbește „gură la gură” (Nm 12,8). Această autoritate se fondează deci pe calități umane - religioase pentru Biblie - și nu pe condiționări materiale. Israel s-a constituit ca națiune cu acest „preț”, căutând să-și construiască propria identitate pe valori umane fundamentale, fără să aștepte să-i fie satisfăcute toate condițiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
literare în „Familia” (1872), apoi publică în „Amicul familiei”, „Foaia literară”, „Noua bibliotecă română” ș.a. Stabilindu-se la Timișoara, P. devine ziarist profesionist și scrie mult timp la ziarele „Luminătoriul” și „Dreptatea” (sub pseudonimele Brutus și Luca Drugă). În 1885 fondează săptămânalul „Timișana” (unde semnează și T. Odor; revista va fi continuată de „Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
rămînă în turnul său de Fildeș? Goethe îi spunea lui Eckermann: "Ești întotdeauna nedrept în fapte; dreptatea este apanajul celui care observă". Acest lucru ar fi de neconceput pentru naționaliștii Europei central-răsăritene și o anatemă pentru istoricul naționalist. Ranke a fondat în Occident imparțialitatea științifică a studiilor istorice (cum spunea el, istoria trebuie să fie prezentată wie es gewesen ist așa cum a fost). Cu toate acestea, citindu-i opera, nu poți să nu admiri instituțiile Hohenzollernilor și ale prusacilor, simțul datoriei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a caracterului lor latin. Apoi, ungurii s-au deplasat spre cetățile românești din munții Transilvaniei: Românii i-au suportat și au supraviețuit. Prin secolele al XIII-lea și al XIV-lea, valurile barbare s-au mai subțiat și au fost fondate două principate românești: Valahia (Țara Românească) și Moldova (care includea Basarabia și Bucovina). Românii s-au creștinat printre primii. Datorită poziției lor geografice, au adoptat creștinismul prin intermediul Bizanțului, devenind singurii latini care nu sînt de rit romano-catolic. După căderea Constantinopolelui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apărut un tip foarte diferit de antisemitism, îndreptat împotriva unei comunități evreiești aproape complet asimilată, utilă și animată de patriotism. Nemaiputînd invoca argumente privind asimilarea sau patriotismul (întrucît căsătoriile mixte și convertirea la creștinism deveniseră ceva obișnuit), antisemiții și-au fondat ura pe rasă. Adoptat de cele două țări germane, Austria și Germania, brutalitatea acestui antisemitism a fost fără precedent în istoria scrisă; în afara blocului etnic german, numai Ungaria (cu "cultura ei subgermanică", așa cum i-ar spune Iorga) la adoptat. Remarcînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de vis și mistic, cu canalele și palatele sale, cu apusul lui și cu omniprezentul trecut. Veneția prezenta un interes profund mai ales pentru romantici, deci și pentru Iorga. Pentru el era înfiriparea unei legături de dragoste. Mai tîrziu va fonda o școală acolo. Dar el a iubit Veneția nu cu dragostea unui Nietzsche, a unui Ruskin, a unui Liszt sau Wagner! Nicolae Iorga, naționalistul latin oriental cu rădăcini grecești, viitorul bizantinolog de renume internațional, a găsit la Veneția legătura clasică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]