11,805 matches
-
că tatăl meu este nominalizat între "chiaburii" satului și că nu poate fi menținut un fiu de chiabur între cadrele didactice cu care partidul vrea să formeze "oameni de tip nou" spre izbânda clasei muncitoare. I-am spus că mă miră, că la mijloc este un abuz, familia noastră formată din 7 persoane la acea vreme (2 părinți și 5 copii) nedeținând decât 12 ha de pământ, deci sub limita minimă acceptată pe membru de familie. I-am mai spus sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în fața balconului casei, rămasă gură cască și scuipând în sân de această invenție a necuratului. Da, ... aceasta a fost vremea copilăriei mele ... și când mă gândesc că nu au trecut decât vreo 70-80 de ani... Dar de ce să mă mai mir, când îmi vine și mie acum să scuip în sân și să invoc diavolul în fața uluitoarelor invenții utilizate astăzi ?... Subsemnatul, elev în clasa I Ceea ce mă miră și acum, este încrederea cu care sătenii priveau școala, și respectul cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
nu au trecut decât vreo 70-80 de ani... Dar de ce să mă mai mir, când îmi vine și mie acum să scuip în sân și să invoc diavolul în fața uluitoarelor invenții utilizate astăzi ?... Subsemnatul, elev în clasa I Ceea ce mă miră și acum, este încrederea cu care sătenii priveau școala, și respectul cu care îi priveau pe învățători, dar și seriozitatea cu care învățătorii se străduiau să îi învețe pe elevi. Este adevărat că în acest proces al învățării se foloseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
permisiei sale se apropia de sfârșit, ne-am pregătit de plecare. Pentru mine această plecare a fost o ocazie extraordinară de a lua contact cu lumea civilizată. Atunci am văzut și eu pentru prima dată un tren ... și m-am mirat că mergea singur (?) ... Am mers cu el ... fără cai și fără boi (!!!) de la Bârlad până la Galați. Aici ... altă pătăranie ... un vapor ... tot fără să-l tragă nimeni ... ne-a dus la Ismail. Pe toată strada de la port la seminar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
primit cu multă căldură deși, ca la început de căsnicie, aveau atâtea lipsuri și probleme de rezolvat. * * * O nouă etapă a vieții a început. Odată ce am luat această hotărâre, m-am angrenat în ea cu o voință ce m-a mirat și pe mine. Sejurul de la Bârlad a fost hotărâtor ... și singurul pe care am putut conta în marea aventură ... cu atâtea necunoscute. Din cele două camere închiriate, sora și cumnatul mi-au pus la dispoziție exclusivă una dintre ele. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
povestit cum o parte din colegi în frunte cu prof. Gugiuman (și al său vestit ciomag), auzind hărmălaia canină și văzând situația disperată în care eram, au și pornit în fugă spre locul cu pricina ... dar că s-au oprit mirați când m-au văzut înaintând spre stână și încă acompaniat de o atât de selectă suită. De aici am coborât în satul Broșteni ... unde am ajuns spre seară și unde ne-am organizat dormitul pe pături în localul școlii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a fost extrem de dureros, dar nu mai puteam îndura să trăiesc în societatea aceea. N-aveți idee ce cumplită era, îmi ieșeam din minți, n-aveam ce căuta în ea, pur și simplu simțeam că trebuie să plec. Ce mă miră azi este că am avut tăria s-o fac eram atât de tânără și lipsită de orice sprijin, dar trebuia s-o fac. Nu copiii mi-i părăseam ci acea... nu, nu poate nimeni să înțeleagă ce mutilantă e o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu le va citi nimeni o lungă perioadă de aici încolo. Ce se va afla când vor fi citite? Mi-e greu să cred că se poate afla ceva nou, ceva ce nu e în cărți. De aceea mă și miră cei care sunt fascinați de viața unui autor. Oare nu suntem goi-goluți în cărțile pe care le scriem? Are viața intimă vreo importanță altfel? Chiar și atunci când dezvălui publicului ceva personal, prea puțini înțeleg exact cei din aceeași generație, cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale New York-ului în imaginile tale poetice? Care e în sufletul tău emblema New York-ului? RF. Cred că poezia mea e plină de influențe NewYorkeze ori americane. Când am cunoscut-o pe Adrienne Rich pe la începutul anilor '70, am fost mirată și mulțumită (fiindcă aceasta confirma o latură importantă a identității mele) să aud că a surprins-o faptul că sunt considerată poetă britanică, fiindcă ei poezia mea îi apărea în primul rând americană. 17 iunie 2005 4.7. Elaine Feinstein
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vioară, și ar fi fost de așteptat să pierd și acest sentiment instinctiv, migrator, că există un sens important în cultura Europei centrale. Pe de altă parte, l-am cunoscut recent pe pictorul austriac Johann Julian Taupé și m-a mirat oarecum că pentru el "serios" însemna "important, valoros". Această atitudine orientarea către dificil, către ce e dedesubtul suprafeței culturale reprezintă de fapt cultura și gândirea central europeană pentru mine. Am început să lucrez cu scriitori din această parte a lumii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se reîntorseseră în România și nu mai puteau pleca! În sfârșit, a urmat și ultima etapă, obținerea naturalizării și a unui pașaport francez: clipă atât de așteptată, atât de dorită, încoronare a speranțelor oricărui refugiat. Unui prieten sceptic care se mira (pe când scriam aceste pagini) că mai sunt în stare, după atâția ani, să rumeg încă aceste vechi pățanii i-am răspuns că nevoia de a mă explica, de a povesti, izvora probabil din faptul că, de la depărtare, prin efectul memoriei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să se dubleze măsurile luate de organe. Fapt este că, la un moment dat, în acea vreme, telefonul nostru a fost pus sub ascultare, ceea ce aveam să aflăm mai târziu, cu ocazia procesului lui Vlad. Într-o zi, am fost mirați să vedem apărând un instalator de la PTT, care a lucrat un timp la stâlpul din fața blocului. Credeam că era vorba de megafoane, căci Sfatul Popular hotărâse să instaleze în piețe și la intersecțiile de mare circulație difuzoare care făceau să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
înainte de arestarea ce avea să urmeze câteva luni mai târziu, prezența unui individ cu șapcă, la colțul străzii, în fața blocului - era ușor de recunoscut: era de fapt ceea ce voiau, ca să întrețină frica în populație -, prezența polițistului deci nu ne-a mirat decât foarte puțin: pe cine să supravegheze pe-aici? Fără îndoială pe cineva care se ascunde; existau pe atunci oameni care încercau să scape de poliția politică ascunzându-se. Nu aveam noi, chiar în familia noastră, o rudă care trăise
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mai frumos moment al anului, când trăiam liniștiți sub soarele Mării Negre, așa că nici măcar n-am dat importanță faptului că gazda noastră - țăranca la care închiriaserăm o cameră - fusese chemată la Miliția satului și luată la întrebări despre noi. Am fost mirați o clipă, apoi am dat din umeri și nu ne-am mai gândit la asta. Nici nu bănuiam ce avea să ne aștepte la întoarcerea în București. Aveam ochii încă orbiți de soarele Mării Negre și purtam încă pe tălpi praful
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Tocmai când mă urcam în autobuzul care transporta „aparatul tehnic“ de la București - cred că abia pusesem piciorul pe scara mașinii -, o mână m-a bătut pe umăr: „Tovarășa Stolojan, vă rog să coborâți! Nu mai plecați!“ M-am prefăcut foarte mirată față de necunoscutul în civil care îmi vorbise. „Tovarășă, cred că nu e nevoie să vă explic! Coborâți și întoarceți-vă acasă!“ Așa că mi-am luat valiza și m-am întors acasă. Știam că s-a terminat cu angajările mele ca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
o femeie care se felicita pentru faptul că „al ei“ fusese un „băiat cu ochi albaștri“ de treabă, politicos și care îi săruta mâna... Când am întrebat-o, revoltată, cum de-a putut suporta așa ceva, a suspinat și a spus mirându-se de indignarea mea: „Asta a fost; nu era nimic de făcut!“ Trebuia deci să trăiesc ca și când totul era normal pe lume. Era foarte important „să nu arăți ca și când...“ Ca și când... ce? Ca și când ai avea pe cineva în închisoare, ca și când ai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Predeal au furat trăsura primarului...“ În același jurnal, în 11 septembrie, Sanda nota: „Continuă puhoiul rusesc: în căruțe, în camioane și trenuri, trec zi și noapte. Azi, la restaurant, la masa vecină, trei ruși - un ofițer și doi subofițeri - mă mir că n-au mâncat cu picioarele, păreau tot timpul pe punctul de a o face. De o murdărie greu de închipuit, cu o expresie goală de orice conținut, păreau, în inconștiența lor bestială, adevărate animale așezate din greșeală printre oameni
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
voia mea, să-i poată face rău fratelui meu, Carol.) "Cînd Ludovic termină, Carol repetă același jurămînt în limba germană veche: In Goddes minna ind in thes christianes folches ind unser bedhero gehaltnissi, fon thesemo dage frammordes, so fram so mir Got geuuizci indi mahd furgibit, so haldih thesan minan bruodher, soso man mit rehtu sinan bruher scal, in thiu thaz er mig so sama duo, indi mit Ludheren in nohheiniu thing ne gegango, the, minan uuillon, imo ce scadhen uuerdhen
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cununia religioasă, mirii merg alături însoțiți de nași cu lumânările aprinse. Se cântă cântece de nuntă. Primirea mirilor în casă: Părinții mirelui așteaptă în prag mirii cu o farfurie de grâu și cu aghiazmă mică și busuioc. Îi stropesc pe miri, îi seamănă cu grâu și îi trec pragul casei legați cu un prosop pe după gât, să râmână nedespărțiți toată viața. Se descarcă zestrea și se așază în casa mirelui. Masa de cununie la casa mirelui: mirii, nașii, părinții și nuntașii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
auzii că-mi bate-n prag - M-a trimis Sfânta Marie Să- ți aduc un dar și ție, Și te-a scos din sac pe tine Dragul mamii, drag!... "Crăciunul copiilor" de Octavian Goga Bragi copii din țara asta, Vă mirați voi cum se poate Moș Crăciun din ceriu de-acolo De le știe toate-toate... Uite cum, vă spune badea... Iarna-n noapte, pe zăpadă, El trimite câte-un înger La fereastră să vă vadă... Îngerii se uită-n casă, Vad
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
lui Dumnezeu nu-ți poate veni decât disperarea.” Casa Domnului Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist și apăsat de griji iar mama plângea ținându-și fața în palme. Fetița lor cea mică, mirată de această situație, se apropie încet și întrebă: - Mamă, de ce plângi? - Fata mea, sunt zile grele. Nu mai avem bani și pentru a putea trâi am vândut și casa aceasta frumoasă, iar mâine va trebui să ne mutăm într-o
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
asigurate. Mereu trebuia ca unul dintre ei să stea de veghe, căci lupu era flămând, șiret și rău. Era în noaptea de Crăciun. Un înger intonă un cântec de mărire și anunță nașterea unui prunc, a unui băiețel. Lupul se miră că păstorii merseră cu toții să-l vadă pe copil. “Pentru un copil nounăscut să fie o asemenea agitație?!”, se gândi lupul dar, curios și flămând cum era, se furișă în spatele lor. Ajungând la staul, se ascunse și așteptă. Cănd păstorii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
jos Slavă, cinste și-nchinare lui Hristos. - Numai Maica simte semnul profețit, umbra crucii peste Fiul adormit. Isus de Șt. O. Iosif Veghează-n colț a cadelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale: Isus, copil, la sânul Maicii sale; Păstorii se miră, magi i se înclină. Un zâmbet liniștit, blând, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în toată fața lui divină. Știai de-atunci, Isuse, tu, c-odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
poate fi lovit de această forță ocultă. Nu mai crește și dă îndărăt. - Până și laptele vacii poate să sece, prin simpla uitătură răutăcioasă a omului. Cum ne ferim de deochiul periculor? - Cel mai sigur mijloc este să nu te miri de frumusețea ori de alte calități ale copilului, animalului, plantei sau obiectului întâlnit. Să nu le aduci laude, fără a scuipa de trei ori, zicând: “Phtiu! Phtiu! Phtiu! Să nu fie de deochi!”. - Ca să-l ferești de deochi, trebuie dat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
iată că broasca mai țâșni o dată, iară el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaște și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. șezu iarăși jos. (...) Se miră de astă lâncezeală. și, mai aruncându- și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că străluceau de un foc ce simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să fie logodnica mea. - îți foarte mulțumesc
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]