10,211 matches
-
chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot alătura și romanțele, deși au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât și al narațiunilor epice este bogat și variat. Balada este foarte răspândită mai ales în partea de sud a județelor, în satele așezate pe marginea Dunării. Aceste spații mai păstrează și astăzi, într-o mică măsură ce-i drept, un folclor curat și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
ezită la început între cele două atitudini protestare, dar alege în final calea viitorului. Celelalte povești social-politice prezentate în roman, precum sfârșitul chinuit al poetului socialist Solomon Cornea, nu au o suficientă forță literară și trec pe un plan secundar. Narațiunea sadoveniană se caracterizează printr-un stil predominant oral, asemănător cu cel al unui rapsod popular. Existența unui număr mare de povestiri ale oropsiților vieții prilejuiește un sentiment de retrăire a întâmplărilor evocate. Trecerea de la planul prezent la cel din trecutul
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
asemănător cu cel al unui rapsod popular. Existența unui număr mare de povestiri ale oropsiților vieții prilejuiește un sentiment de retrăire a întâmplărilor evocate. Trecerea de la planul prezent la cel din trecutul evocat se realizează cu o economie de mijloace. Narațiunea se rupe adesea, trecându-se cu brutalitate din trecutul dramatic în cotidianul prozaic ca în istorisirea lelei Ileana. Paginile descriptive sunt impregnate însă de lirism, precum descrierea antologică a ploii de la Nada Florilor, un recital de infinite mișcări abia-simțite și
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
amănunte, eliminate ulterior, probabil din pudoare. Astfel, tatăl lui Iphiclos l-ar fi amenințat pe copilul înspăimântat cu cuțitul însângerat de la castrarea berbecilor și chiar i-ar fi atins din greșeală organele genitale cu acesta. Frazer consideră detaliul vital pentru narațiune, deoarece doar contactul direct cu organele genitale ale copilului ar putea explica pierderea virilității sale, pe baza principiului magiei simpatetice, după ce cuțitul a privat inițial berbecii de puterea lor generativă. În raport cu această cauză, leacul preparat din rugina sa este interpretat
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
co-creatoarea serialului original. Seria urmează vag formatul de treisprezece-episoade și abordarea povestirii, din "" original, incluzând elemente cum ar fi: "Corabia imaginației", dar informațiile sunt actualizate față de serialul din anii 1980, adăugând tehnica grafică și animația modernă generată prin computere, îmbogățind narațiunea. Serialul a avut premierea internațională pe data de 9 martie 2014 prin canalul National Geographic și Fox. Serialul "" al lui Carl Sagan a fost urmărit în peste 60 de țări de peste 400 lilioane de persoane și până la serialul documentar Războiul
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
italiene când acesta a contestat modelul geocentric al Universului în vigoare, impus de Biserica Catolică. Episodul continuă printr-un telescop al timpului, folosind conceptul calendarului cosmic așa cum este folosit în seria originală, pentru a oferi o metaforă pentru această scară. Narațiunea descrie modul în care dacă Big Bang-ul a avut loc în data de 1 ianuarie, toată istoria omenirii s-ar comprima în ultima secundă din ultimul minut la 31 decembrie. Tyson încheie episodul povestind cum Sagan l-a inspirat
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este de respectat în scris, dar dispare în vorbire în puținele cazuri când se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
aspecte. Musulmanii nu acceptă păcatul adulterului și al crimei, atribuite lui David în Biblia ebraică, după cum cred că profeții, care sunt aleși de Dumnezeu, nu ar comite asemenea păcate. De asemenea, povestea Bathshebei și a lui Uriah este absentă în narațiunea Coranică și nu joacă niciun rol în tradiția Islamică. Bathsheba a fost, conform Bibliei ebraice, soția lui Uriah, soldat în armata lui David, fiind menționat în cea de-a doua carte a lui Samuel, și care a fost ucis la
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
În recenzia făcută pentru "The Guardian", Eric Brown a găsit romanul „un debut strălucitor” și a făcut aluzie la mitul apocrif (și incorect) că „romanul s-a vândut datorită impactului primei fraze”. Sam Bandah, pe "SciFiNow", a lăudat romanul pentru „narațiunea captivantă și personajele realizate pe baza unor concepte SF intimidant de bune”. Criticile asupra romanului s-au concentrat în general pe stilul de scris al lui Rajaniemi, de tipul „arată, nu povesti”. Brown a semnalat că „autorul nu face nicio
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
a suferit multiple amânări, iar echipa a folosit acele perioade de timp pentru a finisa jocul și a crește ritmul gameplay-ului. Coloana sonoră a jocului a fost compusă de Elia Cmíral. "" a primit recenzii pozitive din partea criticilor. Ei au lăudat narațiunea și temele abordate, dar au criticat modul multiplayer și gameplay-ul third person. "Spec Ops: The Line" a fost un eșec comercial și nu a reușit să atragă atenția pe care editorul 2K Games o dorea, cu toate că a avut multiple nominalizări
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
„” este o poveste satirică scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 aprilie 1878 în revista "Convorbiri literare" din Iași. Narațiunea are o temă cu origini comune în folclorul românesc și în cel european. Ea relatează aventurile unui soldat rus omonim, care călătorește din lumea celor vii în Rai și în Iad, căutând nemurirea. La începutul poveștii, Dumnezeu răsplătește caracterul milos
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
„” este o poveste scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 martie 1876 în revista "Convorbiri literare" din Iași. Narațiunea are o temă cu origini în folclorul românesc și este structurată în jurul a două întâmplări. În prima parte, eroul țărănesc eponim, prezentat de autor ca fiind sărac, leneș și prostănac, își dovedește incompetența și lipsa de prevedere într-o serie
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Ion Creangă poate fi considerat un creator popular ce respectă tematica și spiritul folcloric. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale, precum istețimea care se poate ascunde sub o înfățișare modestă ca în povestea „Dănilă Prepeleac”. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
sale literare o reprezintă talentul narativ; frecvența mare a dialogului și monologului este o modalitate care intenționează să compenseze și uneori să substituie carențele existente în descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Autorul stăpânește atât de mult narațiunea încât pare în același timp povestitor și ascultător. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
române. „Intonația cuvintelor” și „gestul ghicit cu care eroul le spune”, a argumentat Călinescu, face ca dialogurile dintre Dănilă și ceilalți țărani să semene cu un text teatral, care ar putea fi jucat pe scenă aproape în întregime. În special, narațiunea lui Creangă include o prezență neobișnuită a adverbului comparativ "mai" în descrierea modului în care unul dintre țăranii ce făcuse schimb cu Dănilă se comportă după tranzacția lor dezechilibrată: "„pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
de experiență elementară” (după cum aprecia Ion Rotaru), în timp ce Gabriela Ursachi vede eroul ca manifestând o „prostie desăvârșită și prin urmare, sublimă”. Analizând sumar comentariile anterioare cu privire la această scriere, istoricul literar Mircea Braga subliniază ruptura existentă între cele două părți ale narațiunii, care par să-l înfățișeze pe Prepeleac ca două personaje foarte diferite între ele. El vede acest lucru ca o dovadă directă a emancipării lui Creangă de convențiile basmelor, permițându-i scriitorului să-și scrie propriul text și „să anuleze
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
conceptul „theatrum mundi”) și a reinventat arta dramatică. Perspectiva istorică poate fi transformată astfel într-un timp mitic, în care existența omului devine interpretarea unui rol, iar "„cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați!”". Planurile narațiunii se întrepătrund, iar povestea tinerilor și povestea violoncelistului și a elevei sale sunt prezentate în paralel, cu flashback-uri în trecutul personajelor. Timpul trece, iar Vladimir decide să plece spre casă, fiind condus de Ieronim și Maria Da Maria, ce
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de teatru de câteva ore pot avea loc întâmplări ce se petrec în realitate pe parcursul unei vieți de om. Un individ poate călători astfel prin stimularea imaginației într-o lume paralelă. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Narațiunea este formată din două scene care se derulează separat pentru a se uni apoi într-un singur spectacol. Prima scenă este reprezentată de incursiunea nocturnă în podul unei case vechi (casa văduvei generalului Calomfir) realizată de Ieronim Thanase, un fost
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
nihilismului. Secretul doctorului Eliade", ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2006). Scrierile fantastice ale lui Mircea Eliade sunt împărțite de eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu în două categorii în funcție de raportarea personajului principal la întâlnirea cu sacrul. Majoritatea narațiunilor lui Eliade prezintă o întâlnire pasivă, nedeliberată, cu sacrul, această experiență fiind etichetată drept „chemare”. Spre deosebire de acestea, cele trei scrieri („Uniforme de general”, „Incognito la Buchenwald...” și "Nouăsprezece trandafiri") care formează un ciclu, al cărui personaj principal este Ieronim Thanase
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
lui Culianu, lumea și istoria sunt percepute de Eliade doar ca „un camuflaj al unei realități străine, care poate irupe uneori în viața cotidiană”. Academicianul Eugen Simion considera că această nuvelă prezintă ideea lui Eliade despre funcția spectacolului, având o narațiune plină de simboluri care atribuie sensuri mitice unor elemente comune precum podul, noaptea sau întunericul. Nuvela „Uniforme de general” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Generalsuniformen”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
ֶל Izevel sau Izavel, secolul al IX-lea î.Hr.) a fost o principesă feniciană, despre care Biblia ebraică (Regi I, 16:31) povestește că era fiica regelui Ishbaal (Etbaal) al Sidonului și soția regelui Ahab (Ahav) al Israelului. După narațiunea biblică, l-a ațâțat pe soțul ei, Ahab, să părăsească cultul lui Iahve și să încurajeze în schimb cultele zeilor Baal și Așera. Izabela i-a prigonit pe prorocii lui Yahve și a fabricat dovezi de blasfemie împotriva unui proprietar
Izabela () [Corola-website/Science/335705_a_337034]
-
sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să aibă un dublu înțeles. Narațiunea are o funcție de anamneză, având scopul de a restabili evenimente trecute și de a recunoaște miracolul în istorie, descoperind astfel existența unor legături ascunse. Nuvelele fantastice ale sale se evidențiază prin prezența unor indicii esențiale camuflate într-un text epic
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
fiind caracterizate din punct de vedere psihologic prin gesturile și replicile lor. Învățătorul Fărâmă trăiește într-un timp mitic ce pare să existe doar în imaginația sa, el fiind, în concepția lui Eugen Simion, „un tip eminamente profan care, prin narațiunile lui, creează o lume fabuloasă, o lume ce supraviețuiește prin semne”. Personajul ajunge să cunoască întâmplări miraculoase, ce pot fi considerate experiențe spirituale comparabile cu căutarea Sfântului Graal. O pivniță poate deveni, prin săvârșirea unui ritual magic, locul de pătrundere
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
existent într-un alt timp. Cunoscătorul unor astfel de semne magice este considerat însă într-o lume postmodernă doar un nebun inofensiv sau cel mult suspect. Căldura menționată la începutul și la sfârșitul nuvelei este un mediu climateric obișnuit în narațiunile lui Eliade, precum în „Douăsprezece mii de capete de vite” sau în „La țigănci”. Ea precede o situație anormală și, asociată cu alte elemente neobișnuite precum oboseala, vorbăria confuză și amnezia bruscă, marchează o intrare a personajelor într-un labirint
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]