12,372 matches
-
ofere informații incontestabile. După cum recunoaște Fred Fedler, "șapoul dezvăluie imediat toate detaliile importante" (214). Aspirația șapoului este deci să răspundă la toate întrebările esențiale. Dar, făcând aceasta, tendința sa este să descurajeze întrebările cititorului și astfel implicarea sa, spre deosebire de modelul narativ, care atrage cititorul prin ceea ce nu știe și poate doar să se întrebe. În dezvoltarea stilului obiectiv, abisul epistemologic dintre cititor și lumea ipotetic obiectivă s-a adâncit, o prăpastie cu două consecințe. Mai întâi, stilul pretinde că lumea poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conștiința, indiferența viermelui de mare imaginar târându-se peste mândria umană trezește la realitate, ba chiar poate fi considerată înfiorătoare. Aceasta este diferența dintre știrile obiective și literatură și evidențiază dezavantajele obiectificării căruia i se opun jurnaliștii care practică forma narativ literară. În timp ce un stil de știri supraobiectiv care respecta modelul informațional se dezvolta în jurnalismul american din secolul al XIX-lea, un stil mai subiectiv era reflectat în articolul de atracție. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost umbrit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de atracție. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost umbrit de stilul factual, aflat în ascensiune; oricum, era cea mai nouă versiune a unei vechi teme care demonstra o conștiință în formare mai evidentă. În același timp, jurnalismul literar narativ continua să fie practicat independent. Înaintașii articolului de atracție modern pot fi găsiți în anecdotele știrilor polițienești publicate în Sun: Wm. Luvoy s-a îmbătat deoarece ieri a fost foarte cald. A băut nouă pahare de coniac cu apă și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un simț mai acut al valorii știrilor" (Tebbel 220). Prima era "jurnalismul personal" observat de Ziff, "ecoul" căruia se găsea mereu în ziarele din țară (147). Încă o dată se poate vedea cum granițele dintre articolele de atracție și jurnalismul literar narativ sunt extrem de subțiri. După cum notează Ziff, "jurnalismul personal a încurajat imaginarea unor... incidente într-un stil colorat individual" (151). O astfel de rețetă se poate aplica desigur și întregului jurnalism literar narativ. Astfel, articolul de atracție a fost una din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
granițele dintre articolele de atracție și jurnalismul literar narativ sunt extrem de subțiri. După cum notează Ziff, "jurnalismul personal a încurajat imaginarea unor... incidente într-un stil colorat individual" (151). O astfel de rețetă se poate aplica desigur și întregului jurnalism literar narativ. Astfel, articolul de atracție a fost una din influențele jurnalismului literar narativ. Totuși, de-a lungul secolului al XIX-lea narațiunea "artistică" era practicată ca parte a unei tradiții neîntrerupte. Un exemplu este schițele georgiene scrise de Augustus Baldwin Longstreet
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
După cum notează Ziff, "jurnalismul personal a încurajat imaginarea unor... incidente într-un stil colorat individual" (151). O astfel de rețetă se poate aplica desigur și întregului jurnalism literar narativ. Astfel, articolul de atracție a fost una din influențele jurnalismului literar narativ. Totuși, de-a lungul secolului al XIX-lea narațiunea "artistică" era practicată ca parte a unei tradiții neîntrerupte. Un exemplu este schițele georgiene scrise de Augustus Baldwin Longstreet, apărute mai întâi în ziarele din Georgia în 1830. Când au fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
notat în prefață: "Am folosit puțină îndemânare pentru a le recomanda cititorilor contemporani" și "câteva scene sunt adevărate pe cât le permite neajunsul memoriei să fie" (iii). Nu toate sunt adevărate, dar cele care sunt veridice sunt exemple de jurnalism literar narativ care au apărut înaintea articolului de atracție al anilor 1860. Este evident că scriitori precum Longstreet au trecut ușor și indiferenți printre modurile de ficțiune și nonficțiune a căror separare poate fi privită ca o invenție modernă. Un alt exemplu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
681), pe când Norton Anthology o clasifică drept "povestea [lui Melvillea] captivității sale într-un trib din Polinezia" (Baym și alții 1:2146). Relatarea lui Melville indică spre volumul imens de literatură de călătorie care reflectă mai pe larg un jurnalism narativ sănătos pentru acea eră. Printre acestea se află și acum uitatul Travels Through the South of France... de către americanul "lt. col. Pinkney", publicat în 1809 ("Fete Champetre", 674). La fel cum au făcut Crèvecoeur, Rowlandson și Bradford în secolele al XVII
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
determinau cum trebuiau să vadă lumea. Dar bineînțeles fenomenele oferă întotdeauna excepția. Deși Pinkney generalizează despre tipurile umane, el se confruntă cu ambiguitatea fenomenală și recunoaște acest lucru într-o afirmație care anticipează realismul literar, naturalismul literar și jurnalismul literar narativ. În aceeași schiță în care caracterizează franțuzoaicele la o sărbătoare, el mai descrie un băiat de la țară care a învățat singur să deseneze. Senatorul orașului, plin de admirație față de talentul băiatului, îl primește în casa sa și îi promite o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu ar avea nici un interes personal față de subiect. Prin această metodă a ironiei Thoreau și Crane își confruntă cititorii cu problema subiectivităților care evită implicarea lor cu Celălalt. Astfel de caracterizări pun în opoziție o alegorie despre ceea ce reprezintă jurnalismul narativ literar: încercarea de a implica subiectivități. Având acest lucru în vedere, putem explica parțial de ce serializarea manuscrisului în Putnam's a încetat brusc după capitolul 4. Editorul (și prietenul) lui Thoreau, George William Curtis s-a temut că publicarea capitolelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
biciuirea unui marinar iar drept consecință jură în Two Years Before the Mast "să aline durerea și suferințele acelei clase de oameni cu care neamul meu a trăit atâta timp" (108). La fel ca mulți alți jurnaliști practicanți ai formei narativ literare, el a fost politizat de experiența avută. În anul în care a absolvit Facultatea de Drept a Universității Harvard a publicat în American Jurist articolul "Cruzimea față de marinari". Doi ani mai târziu a publicat Prietenul Marinarului, o lucrare care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii individuale, lucru care s-a putut observa și în versiunile timpurii de jurnalism narativ ale lui Bradford sau Longstreet. Acest lucru este valabil pentru ambele modele de jurnalism, dar într-o măsură diferită. Insistența, conștientă sau nu, a unei conștiințe evidentă în formarea ei în story sau în modelul narativ ajută la deosebirea ei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
versiunile timpurii de jurnalism narativ ale lui Bradford sau Longstreet. Acest lucru este valabil pentru ambele modele de jurnalism, dar într-o măsură diferită. Insistența, conștientă sau nu, a unei conștiințe evidentă în formarea ei în story sau în modelul narativ ajută la deosebirea ei de modelul informațional sau discursiv. În cadrul modelului story se află și articolul de atracție convențional, tradiția mai veche a jurnalismului narativ și versiuni senzaționale ale unor povestiri adevărate. Diferența este că jurnalismul narativ literar modern încearcă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conștientă sau nu, a unei conștiințe evidentă în formarea ei în story sau în modelul narativ ajută la deosebirea ei de modelul informațional sau discursiv. În cadrul modelului story se află și articolul de atracție convențional, tradiția mai veche a jurnalismului narativ și versiuni senzaționale ale unor povestiri adevărate. Diferența este că jurnalismul narativ literar modern încearcă să evite emoția convențională și accentul pe diferențele dintre oameni, fie culturale, rasiale sau sociale. După cum nota Connery despre relația dintre articolele de atracție convenționale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau în modelul narativ ajută la deosebirea ei de modelul informațional sau discursiv. În cadrul modelului story se află și articolul de atracție convențional, tradiția mai veche a jurnalismului narativ și versiuni senzaționale ale unor povestiri adevărate. Diferența este că jurnalismul narativ literar modern încearcă să evite emoția convențională și accentul pe diferențele dintre oameni, fie culturale, rasiale sau sociale. După cum nota Connery despre relația dintre articolele de atracție convenționale și jurnalismul literar narativ, "deși unele părți ale jurnalismului literar erau foarte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale unor povestiri adevărate. Diferența este că jurnalismul narativ literar modern încearcă să evite emoția convențională și accentul pe diferențele dintre oameni, fie culturale, rasiale sau sociale. După cum nota Connery despre relația dintre articolele de atracție convenționale și jurnalismul literar narativ, "deși unele părți ale jurnalismului literar erau foarte similare cu ceea ce avea să fie numit articol de atracție, au evitat formula acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" ("Third Way", 6). În orice caz, prinși între cerințele știrilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fie numit articol de atracție, au evitat formula acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" ("Third Way", 6). În orice caz, prinși între cerințele știrilor factuale obiectivizate și o versiune mai subiectivă, cunoaștem alegerile făcute de jurnaliștii modelului narativ literar. Povestea acestui model are o istorie lungă și venerabilă, ceea ce este important în stabilirea geanologiei jurnalismului literar narativ printre celelalte modele narative. De fapt, într-un ecou istoric straniu al acta populi Romani de acum o mie opt sute de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
6). În orice caz, prinși între cerințele știrilor factuale obiectivizate și o versiune mai subiectivă, cunoaștem alegerile făcute de jurnaliștii modelului narativ literar. Povestea acestui model are o istorie lungă și venerabilă, ceea ce este important în stabilirea geanologiei jurnalismului literar narativ printre celelalte modele narative. De fapt, într-un ecou istoric straniu al acta populi Romani de acum o mie opt sute de ani, John B. Bogart, editorul ziarului Sun de la 1873 la 1890, va da un sfat unui tânăr reporter, sfat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prinși între cerințele știrilor factuale obiectivizate și o versiune mai subiectivă, cunoaștem alegerile făcute de jurnaliștii modelului narativ literar. Povestea acestui model are o istorie lungă și venerabilă, ceea ce este important în stabilirea geanologiei jurnalismului literar narativ printre celelalte modele narative. De fapt, într-un ecou istoric straniu al acta populi Romani de acum o mie opt sute de ani, John B. Bogart, editorul ziarului Sun de la 1873 la 1890, va da un sfat unui tânăr reporter, sfat devenit legendar: Când un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
similar cu relatarea din acta populi Romani în care un câine se aruncă în valuri după trupul stăpânului său. Personificarea comportamentului câinelui roman și "caninizarea" comportamentului bărbatului american din sfatul lui Bogart indică conștiința în formare pe care jurnaliștii modelului narativ literar o vor îmbrățișa deschis. În plus, putem vedea în cele două curente de jurnalism genul de preocupări ideologice care vor fi oglindite eventual în dezvoltarea știrilor supraobiective și a jurnalismului literar narativ, iar acest lucru ridică o întrebare epistemologică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conștiința în formare pe care jurnaliștii modelului narativ literar o vor îmbrățișa deschis. În plus, putem vedea în cele două curente de jurnalism genul de preocupări ideologice care vor fi oglindite eventual în dezvoltarea știrilor supraobiective și a jurnalismului literar narativ, iar acest lucru ridică o întrebare epistemologică fundamentală: cum se poate descrie cel mai bine lumea înconjurătoare? În principiu, știrile obiective par să servească acestui scop mai bine datorită intenției sale de a exclude părtinirea. Dar așa cum au observat câțiva
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiective par să servească acestui scop mai bine datorită intenției sale de a exclude părtinirea. Dar așa cum au observat câțiva critici, știrile obiective își lasă cititorii neputincioși, în mod paradoxal, deoarece exclude participarea într-un astfel de discurs. Jurnalismul literar narativ oferă cititorului o șansă de a se implica deoarece scopul său este de a micșora distanța dintre subiectivitate și obiect, nu de a o mări. Prin astfel de metode, jurnaliștii modelului narativ literar s-au mutat adesea de la o problemă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
participarea într-un astfel de discurs. Jurnalismul literar narativ oferă cititorului o șansă de a se implica deoarece scopul său este de a micșora distanța dintre subiectivitate și obiect, nu de a o mări. Prin astfel de metode, jurnaliștii modelului narativ literar s-au mutat adesea de la o problemă epistemologică la una socială și s-au trezit politizați odată ce au atacat denaturalizarea efectuată de ideologiile politice, sociale și economice ale vremii. Astfel, au rezistat constrângerii critice impuse de presupunerile luate drept
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
castrează" cititorii, lăsându-i neputincioși. Nici o formă de jurnalism nu este superioară alteia. Aceasta a fost problema care a apărut în cazul privilegierii istorice a modelului discursiv în defavoarea celui de story și mai specific a știrilor obiective în defavoarea jurnalismului literar narativ din secolul nostru. Având în vedere că punctele forte ale ambelor forme sunt și punctele lor slabe, o asemenea concluzie este în favoarea unei diversități jurnalistice în încercarea dificilă de a interpreta lumea înconjurătoare. Platon, filozoful obiectivizării și idealizării a înțeles
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei diversități jurnalistice în încercarea dificilă de a interpreta lumea înconjurătoare. Platon, filozoful obiectivizării și idealizării a înțeles acest lucru atunci când și-a coborât privirea de la ideal și a privit spre lumea din jur ca un ocazional jurnalist al formei narativ literare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Lafcadio Hearn, Stephen Crane, Hutchins Hapgood și Lincoln Steffens, printre alții, au evitat abstracția platonică și ceea ce devenea idealul jurnalistic în favoarea detaliilor concrete. Hapgood și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]