60,569 matches
-
să doară parcă ar vrea-n fărâme să se rupă. M-am rătăcit și nu mai știu pe unde aș mai putea ieși spre mântuire, când nici ecoul nu îmi mai răspunde la mult prea obosita-mi tânguire. Din cerul negru s-a pornit să ningă și frigul care-ncepe să se lase va reuși-nsfârșit să mă învingă și să-mi pătrundă-n sânge și în oase. Mai e puțin și-or să apară-n haită înfometații lupi care de-o
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
așa numitul Bourbon, distileriile de whisky, genul muzical cunoscut ca „Bluegrass”, cărbunele și baschetul din colegii. Populația totală a statului este de peste patru milioane locuitori. Structura rasială în conformitate cu recensământul din anul 2010 indică prezența unui procent important de Albi, apoi Negri, Americani nativi, Asiatici, Havaieni nativi sau locuitori ai insulelor Pacificului, Hispanici sau Latino și alte rase. Louisville este cel mai mare oraș din statul Kentucky. A fost fondat în 1778 de către conducătorul militar american George Roger Clark (1752-1818), luptător pe
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
mărunt în acea seară... Am traversat unul dintre poduri, perpedes, cuprinsă de morbul singurătății, deși nu eram singură... Pășeam pe un drum necunoscut, obligată să nu mă abat de la calea ce ducea pe celălalt mal al Dunării. Pășind greșit, apa neagră, zgomotoasă și hulpavă mă putea înghiți. Priveam malul spre care înaintam cu teamă și nerăbdare, străzile luminate de felinare, clădirile - palate mari care-și așteptau turiștii, luminate feeric de policandrele de cristal... Cu adevărat mă simțeam o intrusă vulnerabilă, într-
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
pădurii care-i șoptește: „O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria s-a pierdut undeva în ceață și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
ea să fie în toate ajutată! Îmi doresc să fi cea mai superbă mireasă Cum Tu și ești blânda de vița cea aleasă, Zâmbitoare ca o floare, o splendoare, Mireasa cotropitoare în splendoare..! De-ți mai ajung pe-al cutei negre gânduri, Tu dintr-o piruetă voalată le și scuturi, Precum crengile se curăță de frunze uscate, Prin curaj și iubire inunzi fețe încruntate..! Cum ți-e trona imaculată și strălucitoare, Cu mina necalculată te bucuri ca un soare, Să-ți
MINA NECALCULATĂ .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383367_a_384696]
-
spre boltă tremurânde fuioare-albii. Dau semn că-s focuri în bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale în straie negre ori vreun copil netemător de ger, scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
ne-a fost întruna împotrivă și-am să-ncep cu tine să deretic nava care încă e-n derivă. De va fi nevoie de vreun petic vom găsi, că peticele-s stivă de când doru-a devenit patetic. Și-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom ieși în larg și ne vom duce fericiți că suntem împreună. Vom lăsa corabia s-apuce pe-orice drum și prin orice furtună fiind siguri că ne va conduce în sfârșit către o zare bună. Anatol Covali
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
câte, i-au pus capac. Nu numai lui, firește. Se trezi în camera de hotel (Dumnezeule, cât de tare îl durea capul !), gol în pat, cu ... Mădălina asupra lui, icnind (nu el, firește, de ea e vorba), răscolindu-și părul negru pe spate, combinând existența lui sexuală cu gerunziul vaginului ei, umectat și plin cu falusul lui, ponderat (nici mare, cum și-ar dori unele, dar nici pitic cum s-ar plânge unii prin banala natură). - Te vreau, suspină ea, mai
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stau și cuget cu durere că nimic n-am înțeles... Sunt pe lume multe lucruri cu folos sau fără sens... Lumea noastră-i încurcată, Albă, neagră, chiar și gri, Uneori e colorată, De surâsul de copii. Dumnezeu a făcut omul, Cu simțiri și rațiune, Și de mii de ani încearcă, Taina vieții să ne-o spună... Stau și cuget cu durere, Că puțin am înțeles... Sunt
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
Care astăzi te iubește, Iară mâine ți-e dușman Și din suflet te urăște? Cum să faci să fie bine, Să alungi din praf furtuna, Dintr-un suflet trist uitarea, Dintr-o vorbă rea, minciuna? Lumea noastră-i încurcată, Albă, neagră, chiar și gri, E salvată de pieire Doar de râsul de copii... 23 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul VI, 23 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
NECUPRINS Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului Lumini din necuprins Elena Buldum Țâșnesc lumini din necuprins, Se sting în ceruri în tăcere, Din arca unui val din vis, În ale nopții negre sfere. Alintul lor îmi surpă gândul Fantasmagoriei de păreri Împrăștiind neguri de-a rândul, Tăceri răpite de tăceri.. În centru, razele în vii culori Dansează hora și se prind de mână, Le prind în păr de-atâtea ori Mănunchi de-
LUMINI DIN NECUPRINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383442_a_384771]
-
legende spune că Dochia avea o noră căreia îi cerea să ducă la îndeplinire lucruri imposibile, cum ar fi fost: să-i aducă fragi pe 1 Martie, sau să spele lâna, dar nu oricum, ci din albă s-o facă neagră. Nora reușea să îndeplinească dorințele babei, ajutată fiind de Sfântul Petru. Când a primit fragii de la noră, Dochia a crezut că a venit Primăvara. Ea își puse 12 cojoace și duse oile sus, la munte. Acolo este cald, iar baba
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
i-au adus pieirea. În mintea mea de copil, o asemuiam pe baba Dochia cu tușa Sia. Tușa Sia era înaltă, slabă, cu fața uscățivă, brăzdată de riduri,cu ie albă înflorată, cu batic negru pe cap și cu fustă neagră, asemănătoare cu portul bătrânelor grecoaice de azi. Avea nume de prințesă-Anastasia, și ochiul treaz de soacră, căreia nu-i scăpa nimic din ceea ce ar fi putut critica. Veșnic pusă pe harță, tușa Sia, cu luleaua în gură și cu bâta
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
trezite în inima clanului nostru de Robinsoni - rătăciți pe „insula Dobrogea”, îți sărutăm mâna și obrazul ridat, atât de curat și frumos altădată. Ai fost și ai rămas „Sfânta Vineri” în memoria noastră, pentru că în fiecare zi vineri țineai post negru până la apusul soarelui. Știu, ești printre îngeri și adeseori mi te arăți în vis. Pentru mine e ca și cum ai fi aici. Fie-ți sufletul împăcat și liniștit! Luceafărul să-ți lumineze calea ... Ah, vreau să-ți mai spun ceva: sper
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
tiranii făcători de pace. Nu pot să cânt imnuri și osanale, Să-i laud pe tâlhari cu veselie, Când sufletu’-mi se zbate-n dor și jale, De plânsul bunilor culcați sub glie. Nu mă urâți că nu văd oul negru, Deși voi ziceți că așa-l vedeți, Lăsați-mi măcar gândul pur, integru, Nu-nchideți adevăru’-ntre pereți! Referință Bibliografică: INTEGRU / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
INTEGRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383498_a_384827]
-
putin cadențata a melodiei vreunui telefon mobil acoperea ''zumzetul'' , articulând nevoi imediate. Intrăm în Pitești, se face un mic schimb de călători, unii coboară, alții urca, Plecăm . Îmi arunc ochii spre ceas, 10,45.Ne îndreptăm spre Râmnicu-Vâlcea, trecem Dealul Negru, pe serpentine.O ceață densă, lăptoasa, veșnică pe aici, se înălțase, lăsând pădurea și iarbă înaltă înrourate... Începe o ploaie fumurie, deasa. Intrăm parcă pe tărâmul interzis al vreunui personaj malefic. Dealul Negru , un spațiu din care-mi doresc să
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
45.Ne îndreptăm spre Râmnicu-Vâlcea, trecem Dealul Negru, pe serpentine.O ceață densă, lăptoasa, veșnică pe aici, se înălțase, lăsând pădurea și iarbă înaltă înrourate... Începe o ploaie fumurie, deasa. Intrăm parcă pe tărâmul interzis al vreunui personaj malefic. Dealul Negru , un spațiu din care-mi doresc să ies cât mai repede. Trecem și de Vâlcea și o pornim la drum spre Sibiu, pe Valea Oltului. Acum soarele e sus, în toate drepturile sale. La TV, în autocar, rulează un film
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
De ce n-o fi spus ea nimic ălor săi când a mușcat-o câinele acela în București? Pe tot parcursul călătoriei, a zâmbit doar de câteva ori , discret, parcă tragic. De unde tristețea asta profundă , în ochii ei mari, frumoși și negri? Îmi povestise multe, dar îmi scăpa esențialul. E seară, luminile Clujului îmi dau fiori, așa, ca atunci când mergeam la examen sau „prin doctori„ Îmi iau rămas bun de la Roaa, îi dau numărul meu de telefon. Cobor , o aud pe Roaa
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
fi amăruie, să îmi spui și-ți voi da Să mai picuri iubire din inima mea... De va fi poate rece, să mi-o dai s-o-ncălzesc Lângă sufletul meu ce-a rămas omenesc! De va fi rea și neagră ca o noapte de toamnă, Să mi-o dai să o beau căci eu știu ce înseamnă Să nu dormi și să legeni pruncul care scâncește, Pe când vântul de toamnă în frunze lovește, Cum lovește adesea în omul sărman, Cel
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
-n pata de present lumina stinge licuricii speranța sufletului bun se-nchină în ceața deasă rece o ceață fără pic de milă ce vrea să ștergă un glorios trecut ceață ivită "dăruită" de voi hiene jefuitori de neam sunteți lumina neagră atât de "orbitoare" justiția divină oricum va condamna îi va cuprinde-n brațul ei cu tot ce au furat se tot reped spre infinitul vieții fără lumină pentru trădătorii picați în întunecos abis și totuși se-nchină meschinii își fac
CUPRINS ÎN NECUPRINSĂ VIAȚĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383523_a_384852]
-
sufletul își primește puterea deschis fiind către izvorul revărsându-se deplin din univers, în care binele se sincronizează cu frumosul, curgând lin și împletindu-se armonios într-un dans al existenței suprem! Lucruri efemere îndulcesc adesea amarul ce chinuie zile negre, în care nopțile devin reci și albe, nepăsarea transparentă cuprinzând ființa, durerea fiindu-i și tristețe și balsam! Lacrimile vor spăla rănile, iar vindecarea va alina suferința, însă cea care va prima peste toate va fi renașterea... Crearea unui nou
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
încercările sale reușite din cercetare. În zona Europei și vecinătățile ei, Sfântul Oficiu a trimis pe rugul de purificare mulți oameni de știință care, cercetând pragmatic, au ajuns la alte concluzii decât cele relevate preoților de însuși Dumnezeu. Este latura neagră a istoriei religiilor. Nu numai religia ci și nemăsuratul orgoliu omenesc aduc grave prejudicii naturii. În inconștiența sa, dese ori pretextată cu scopul de înavuțire, omul contribuie la dispariția unor specii, cu grave consecințe în lanțul trofic. Ridicarea nivelului oceanelor
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
vedem, este vântul care ne usucă rufele, este sunetul dat de o vioară sau benzina care ne mișcă automobilul. Dumnezeu este energia sub ori ce formă a ei. Dumnezeu este mișcarea iar acolo unde lipsește mișcare nu e decât moartea neagră. Dumnezeu este în tot și peste tot. Fără Dumnezeu nu poate exista viață iar fără viață Terra ar fi un bolovan oarecare ca miliardele care constituie cerul ce ne înconjoară. Există și bolovani în care se află Dumnezeu dar nu
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Aceleași legăminte într-o doară, Același vals teatral și desuet Din pulbere și apă le-am crescut Cu sufletul mereu nemuritor... Rămâneți consternați în trup de lut, Fragmente de-androgin rătăcitor! E plină floarea-albastră de mistere, De cratere și pietre negre, tari, Ne-ntoarcem fiii ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
construită în stil brâncovenesc, după spusele ghidului, muscelesc după alte surse, cu pridvor înalt, cu coloane inspirate din construcțiile italiene, acele splendide ,, loggia'', dar pentru a accede la acest cerdac trebuie să treci mai întâi de o ușă de lemn negru, cu ,,ivărul'', după expresia elevilor, ,,din vremea străbunicii'', apoi să urci o scară pe care însă ai acces abia după ce încalți o pereche de papuci textili, legați de glezne. După ce urci scara pridvorului , în stânga se află un hol din care
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]