14,286 matches
-
Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris, adăstând derutat, printre mulțime de bărbați și de femei, să-și tragă sufletul un pic. Un milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și din mers corectitudinea ținutei, tocul pistolului de la centură și potrivindu-și cât mai la îndemână bastonul negru de cauciuc. De undeva, din mulțime, din arrière-plan, se decupară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
are la el nici o cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară încetișor să nu zăticnească pachetele de milioane și să le împrăștie cumva pe sub scaunele din salonul avionului. Se trezi între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut și-mi era greață. Cred că arătam rău, dar, cum spuneam, un bărbat pe bicicletă nu poate arăta prea rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu ceva. Are el darul ăsta. E mereu pe fază, gata să lămurească lucrurile: - Ce contează autorul? N-o să conteze. Textul o să fie important. Cu textele trebe să ne batem capul. Că le dăm oricum anonime. (Privește În jur, un pic nesigur de ipoteza avansată). Nu-i așa? Într-adevăr, Florin a priceput mai multe. A venit pregătit. Cică: noi suntem un grup, gherilă literară, cum Îi spune el, artiști urbani care scriu și selectează texte pe care le lipesc clandestin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
librăriei, să-i lase să treacă. Dar Își dă seama c-a fost deja zărit, așa că așteaptă, mai aprinde o țigară. Cei trei sunt la doar zece metri, În șir indian: Ungureanul-Manolescul-Necunoscutul. Ungureanu conduce căci, timișorean fiind, e și un pic arădean. Totuși, ajuns lângă Cătă, după ce-i zâmbește, Ungureanu salută, Întreabă: - Unde e ProTV-ul? Pe-aici pe-aproape, nu-i așa? Cătălin e fericit că știe unde e ProTV-ul local. Le zice și lor. Ce face? E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avea, le supusese. Cu damele fine din Camil nu-i reușeau prea bine scenele, sexul urban Îi rămăsese necunoscut. Dar scria și despre ele, scria zile În șir la o povestire, apoi o lăsa deoparte, să dospească, să uite un pic de ea. Începea alta, o termina și pe asta și, Întorcându-se la prima, o lua cu el seara În pat. Pentru ca, la lumina unei lanterne rusești, să se delecteze de unul singur, citind pe nerăsuflate din mai vechile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știau oarecum, așa că Leac s-a temut că, tot oarecum, e deconspirat. Eram tare secretoși În vremea aceea. Am rămas așa și după, În definitiv am ajuns să avem și de ce. Însă atunci, la Început, grija lui Leac era un pic ridicolă. După cum s-a dovedit și ulterior, când Andreea l-a abordat pe scara blocului. Aveau chiar sub nas un abțibild lipit de ușă, așa că fata a cerut explicații. Andreea făcea de la prima vedere impresia de femeie inteligentă, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ea era cea mai cunoscută, avusese parte chiar de o oarecare vogă, Însă chiar nu știam atunci În ce fel i-am fi putut valorifica talentul. Noi eram literați. În plus, era și singura femeie din grup, ne simțeam un pic stânjeniți, nu prea mult, e adevărat, și de fapt nu din pricina sexului, ci mai degrabă din cauza faimei Andreei. Eu, cel puțin, eram În situația asta, fiindcă-i văzusem filmul și-mi plăcuse. Fusesem de-a dreptul impresionat. I-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
abțibidurilor conținând exprimarea intențiilor literare ale Celebrului animal a durat câteva zile. Am fost harnici, dornici să mergem mai departe. Cea mai activă s-a dovedit Andreea, probabil dorind să-și arate atașamentul la cauză, poate vrând să grăbească un pic lucrurile. La fel ca și Sorin, de altfel, dar domoliți amândoi de propunerea lui Florin ca, din acel moment, lucrurile să fie lăsate să dospească o vreme, măcar vreo două săptămâni. Trebuia să așteptăm ca lumea să fie cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
timidă. Ne invită să ieșim toți la iarbă verde, vrea să-l țină pe Cătă aproape de familie, de copii, ieșirile astea o ajută. Ieșim așadar cu familia Lazurca, jucăm țurca pe pajiște cu fetele lor. Repetăm ieșirile, mai schimbăm un pic aerul din Joy’s sau din garajul lui Leac, unde ne adunam de obicei. Au și un câine, un boxer cam tâmpițel, seamănă leit cu primul logo al Celebrului animal. Farmecul discret al burgheziei, ce mai! Nu ne strica s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și pedepsiți. Nici noi nu știam cât adevăr se ascunde În spatele afirmațiilor lui, cert e Însă că, cel puțin o vreme, am amuțit destul de speriați. Noi doriserăm să le vorbim despre deșertăciunea ambițiilor lor lumești, se trezise Însă unul fără pic de imaginație care să ne acuze de terorism. O săptămână am tăcut mâlc, până la urmă, răzvrătiți de Andreea și Vasile, am continuat spam-ul. Tot cu chestionare din Frisch, asta pentru ca să le arătăm, pe de o parte, că nu cedăm, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu mai ieșeam, iar dacă o făceam, nu era pentru a mă contamina de presupusa lui virilitate, fiindcă nu mă mai interesau nici femeile din preajma lui, pe care până nu demult l crezuse foarte disponibile. Iar el o luase un pic razna, ca de fiecare dată când Îl apuca furia scrisului. Bea prea mult pentru gustul meu, frecventa Împreună cu Andreea și cu iubita ei tot felul de locuri dubioase. Mergeau În Queen’s, barul invertiților din Arad, Vasile savura cu nerușinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ani, erau un cuplu fidel și stabil care justifica posibilitatea căsătoriilor homosexuale. Nu locuiau Împreună, e adevărat, fiindcă Laura stătea cu părinții, care probabil nu erau la zi cu scandaloasa orientare sexuală a fiicei lor. Laura era frumușică, poate un pic prea slabă pentru gustul meu, brunetă cu gura roșie, mică, angelică. Foarte săracă, trebuia să muncească, nu avea un salon al ei, făcea vizite la domiciliu, nu câștiga cine știe ce. O mai ajuta Andreea, regizoarea voia s-o bage la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nici n-am mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil mi-a răspuns robotul rețelei. Am aflat apoi că plecase din țară, se pare că definitiv, În Noua Zeelandă. I-am dus dorul, o vreme am suferit un pic, mi-era ciudă că, iată, avusesem o șansă și nu punctasem În mod decisiv. Reușisem, pe de o parte, să stârnesc invidia lui Leac - m-a luat, după Întâmplare, la Întrebări, eu am făcut pe misteriosul -, dar, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
timpul. Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-o Întâmpin cum se cuvine. Ea s-a apropiat cu pași mari, s-a oprit un pic descumpănită În fața pultului, a dat mai Întâi să-l ocolească, apoi s-a cocoțat cu coatele pe tejghea, și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie, sunt terminat, mi-am dat seama că-s Îndrăgostit de tine, lua-m-ar naiba. - Sunt bine. Un pic obosit. Tu? Cum ți-a mers? Arăți excelent! Ți-a priit? Tura-vura, dă-i din gură, poate scapi. - Ai cearcăne. Ai făcut prostii? Și râde. Mă prinde de braț, mă și pișcă. Apoi face un salt, se pune cu fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
motivații suplimentare. Eu le oferisem un alt stimulent: observația că grupul nostru nu făcuse teatru. Ne manifestaserăm liric din abundență, scriseserăm proză, aveam o grafică excepțională, făcuserăm film. Travestiul din supermagazin nu intra la socoteală, presupunând doar costume și un pic de improvizație. Eu le propuneam o reîntoarcere la clasic: mișcare scenică bine coordonată, replici Învățate pe de rost, conflict, aplauze la final. A fost cea mai reușită acțiune urbană a grupului. Ajunseserăm În sfârșit o gherilă, așa cum Își dorea Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unul dintre ei cu un Kalashnikov agățat În spinare. Au intrat În curte, apoi În casă, ne-am speriat de ei toți care eram În living. Civilul a pus din nou Întrebarea, Leac s-a ridicat În picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să organizez un fel de dosar al C.a. Era o muncă liniștitoare, Încercam să nu mă mai zbucium atât. Mi-am pus mai Întâi propriile hârtii În ordine, n-a durat mult fiindcă nu aveam cine știe ce, am fost chiar un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale, dacă păstraseră ceva. Unii au râs de mine, Cătă spunea că vreau să-l Înmormântez pe Celebrul animal. Nu știu dacă glumea spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ne ocupăm noi de toate. Improvizam, mă gândeam că n-ar fi rău să avem și ingredientul ăsta, În caz că Pârvu ar fi căzut În cursă. În planul inițial, Adelin trebuia să-i furnizeze drogurile, m-am gândit să schimb un pic scenariul. Am așteptat vreo jumătate de oră destul de Încordat, cu ochii pe Pârvu. Într-adevăr nu părea să aibă prea mulți bani la el, Își trata comesenele cu bere. Ăsta nu era un semn bun, dacă ajungea prea repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el, Își trata comesenele cu bere. Ăsta nu era un semn bun, dacă ajungea prea repede la fundul buzunarului se căra acasă, iar Leac și Andreea Încă nu ajunseseră. Așa că m-am decis să mă duc lângă el, fentând un pic, fiindcă pe o canapea alăturată lui era Alexi cu țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana, apoi, prefăcându-mă surprins, am căscat ochii și-am exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea, chiar așa? Chiar așa? Îmi face cu ochiul, nu-mi vine să cred, Îmi face cu ochiul! - Bine, mă fato, dacă vrei tu! O facem și-așa! Idiotul! Crede c-o să facem un film porno. De fapt are un pic dreptate când face asemenea presupuneri. Lumânările, muzica, Andreea În sutien, frânghia care-i intră În carne. Poate că-i și place. Sigur Îi place. Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acesta este cel mai important lucru. Tot timpul mi-a fost teamă să nu ți se întâmple ceva pe acolo. Se îndepărtează puțin ca să-l poată privi lung, cercetător. Te simți bine? Adică, într-adevăr bine? Da, sunt doar un pic obosit. Din spatele unei uși întredeschise, apare Sofia Hagiaturian. Înaltă, bine făcută, încă frumoasă, cu un cap cochet de bucle castanii, arată vârsta nedefinită a femeilor obișnuite să viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare a marilor afaceri. Domnule Rădulescu! Vocea un pic îngroșată trădează o veche fumătoare. Ce surpriză plăcută! Mă bucur să vă văd, spune aceasta cu un zâmbet afectat, întinzându-i o mâna albă ca laptele, cu degete subțiri, pe care Marius o sărută cu dezinvoltura unui perfect om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
play-boy bucureștean prin diverse locații ultraselecte din Monte Carlo, Juan-les-Pins sau Biarritz, care o costase uriașa ei dotă. Între felurile de mâncare, servite cu eficientă discreție de către același butler, conversația nu lâncezește, condusă ferm de doamna Hagiaturian. Multă literatură, un pic de muzică, câte ceva despre noile piese de teatru. Fără să se amestece în discuție, Smaranda privește stăruitor chipul lui Marius. Încearcă să regăsească pe fața locotenentului Rădulescu trăsăturile tânărului cunoscut și iubit de ea care plecase la chemarea patriei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]