10,542 matches
-
ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Eugenikos, fratele lui Marcu, Fanaticul mitropolit ortodox al Efesului, cel care refuzase să semneze decretul de unire de la Florența. Într-un memoriu către împăratul Constantin, din 1450, Ioan a explicat de ce atât de mulți oameni refuzau cu consecvență să-i pomenească numele în Biserică. Un împărat, spunea el, ar trebui să fie stâlp de susținere pentru supușii săi, apărător al dreptei credințe în Biserica lor și luptător pentru aceasta. În momentul încoronării și al ungerii cu sfântul mir, el trebuia să
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a scris o lungă epistolă lui Constantin, în martie 1452. Ghenadie auzise că urma să vină un reprezentant al papei, împuternicit să-i excomunice pe bizantini dacă refuzau public să accepte unirea, să-l recheme pe patriarhul Grigorie și să pomenească numele papei în slujbele lor. Faptul că excomunicarea avea să fie lansată din colonia genoveză de la Galata, de pe țărmul opus, era o ofensă în plus. Între timp, cei care-l urmau pe Ghenadie descoperiseră un aliat neașteptat. Char la sfârșitul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
spune o poveste oarecum similară, despre o încăierare între niște ciobani și un grup de oșteni turci. Cei din oraș au crezut că începuse războiul și au zăvorât porțile. Câțiva dintre comandanții sultanului, care merseseră într-o plimbare, s-au pomenit reținuți. Împăratul a constatat că fuseseră bine tratați și i-a trimis înapoi în tabăra lor, cu o escortă. Dar sultanul s-a mâniat. N-a acceptat nici o scuză și a trimis o somație: Ori capitularea cetății, ori pregătirea pentru
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
îngăduia, în cele din urmă, să-și îndeplinească misiunea încredințată de papă. Împăratul a fost de acord și, la 12 decembrie, în catedrala Sfânta Sofia s-a oficiat o liturghie solemnă. Constantin și curtea sa erau de față. Au fost pomenite numele papei Nicolae și al patriarhului Grigorie. S-a citit decretul de unire, așa cum fusese el prezentat la Florența. Dimensiunile și onestitatea adunării au fost apreciate în chip diferit. Isidor susținea că toată populația Constantinopolului a fost acolo. Ducas era
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
stăpînirii apasă tot mai greu umerii oamenilor săraci apare acest om care se opune unui sistem fără să se gândească la faptul că cineva îi va mai rosti numele atunci când se va simți nedreptățit de autorități. Oameni acestor locuri îl pomenesc mereu spunând: Dacă ar fi fost Coroi...". -nica drept mai sînt dialde coroi dan coroi riccardi dumitri maria mulți tare mulți .-Ultimul haiduc din România interbelică numit Gheorghe Coroi s-a născut în satul Durnești, jud. Dorohoi, la începutul secolului
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
prin 1975 a venit la Durnești, la primărie, o Volgă neagră din care a coborât Coroi, a vorbit cu primarul câteva minute și apoi a plecat să-și vadă fratele ce locuia 2 case mai la vale. Locuitorii zonei îl pomenesc și astăzi, face parte din folclorul local.
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
se află o cetatea construită pe o stâncă, la poalele căreia curgea un parau. Denumirea să provine de la cuvintele turcești "Tătar Pınar", în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează ruinele cetății în cap. V "Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în țară la noi" din cronică să "De neamul moldovénilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" (aproximativ 1687) în următoarea frază: ""Să află și de greci făcute cetăți, cum este Turnul Neovtolem, o
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
sub dulcea povară a atâtor reușite, casa se va înclina în favoarea știm noi cărei camere, făcând ca toate cele existente în restul casei, inclusiv Daniel Ionescu în persoana, să se prevale pe totdeauna și fără scăpare dincolo de graniță de care pomeneam că se află, țâfnoasa, între anonimat și celebritate. Traian Furnea Daniel Ionescu este adeptul caricaturii de expoziție, abordând o grafică cu nuanțe clasice, puse în slujba unor idei foarte moderne. Din această simbioza, Daniel Ionescu și-a creat un stil
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
întindere de 2-3 hectare fragmente de cărămizi, țigle și ceramică, indicând locul așezării civile (vicus canabae) aflate în apropierea castrului. G. Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a fost un cnezat românesc condus de "Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu) zis Ungurul și Radul fiul lui Tăcu din
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
împărțire a proprietății comunale, condițiile grele de muncă în manufacturi, cerându-se o monarhie constituțională care să garanteze egalitatea drepturilor, proprietatea și votarea impozitelor doar de către adunări care să se întrunească regulat. Dar, la deschiderea statelor generale, discursul regal nu pomenește nimic de reformele cerute de toată lumea. Din această cauză, la 12 iunie, starea a treia decide să se întrunească separat, făcând apel la celelalte stări să i se alăture, pentru a da Franței o Constituție. La 17 iunie, deputații stării
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
nici sigiliu, nici vornic. Dreptul de a avea sigiliu și vornic sau primar este dobândit abia în anul 1823, dar localitatea continuă să existe sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung până în 1853. În anii de după 1853 surse scrise ale istoriei locale pomenesc despre răscoalele dornenilor împotriva recrutării cu sila, despre construcția în 1830 a Podului Armeanului care traversa Râul Bistrița în zona Chilia și despre nenumărate persecuții la care au fost supuși locuitorii ținutului Dornei de către stăpânirea habsburgică. În anul 1848, în
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
în 1855 și înscrierea sa în actele oficiale ale stăpânirii habsburgice sub numele Vatra Dornei. În același an, la 9 septembrie, se înființează la Vatra Dornei Oficiul Mixt de Județ Dorna, similar cu Instituția Prefecturii. În anii următori istoria locului pomenește tot mai des despre nemulțumirile dornenilor, despre înfățișările lor cu plângeri la împăratul Franz Joseph al Austriei, despre implicarea unor mari personalități ale vremii, precum Eudoxiu Hurmuzachi, în lupta lor pentru emancipare socială și administrativă. În anul 1868 se creează
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
întindea de la Răstoaca până la râul Făget - se da ocina lui Stoica cu frații săi Ciolan si Dumitru si lui Radu cu frații săi Oprea si Stepan, cu fii lor câți le va da Dumnezeu"". În primul dintre aceste documente sunt pomenite doar două sate (cartiere): Vaideeasca si Straoști. Ca și alte orașe din țara noastră, Găeștiul se dezvolta destul de lent și acest fapt este pe deplin explicabil. Economia naturala care predomina in orânduirea feudala nu oferă condiții materiale si spirituale care
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
mari atracții turistice din Republică Moldova. Cricova este supranumita și "orașul stropilor de soare". Cricova se poate numi oraș din mai multe considerente. Pe parcusul istoriei sale, Cricova a dovedit să fie un oraș perspectiv. Pentru prima dată a fost pomenit în letopisețele regale din 1692, reprezentând un sătuc cu 200 de familii. Printre primii gospodari ai acestor locuri au fost Vasile Vornic, Grigoaș Duga, Carpu Covrig, Petra și Toader, Lupul și Petru, aceștia având loturi mari de teren, chiaburi și
Cricova () [Corola-website/Science/305088_a_306417]
-
Alexandru Voievod îi întărește pe 5 mai 1554 vistiernicului Mogîldea partea dinspre răsărit a s. Medveja, cumpărat cu 600 zloți tătărești de la Grozava, fiica pîrcălabului Toader. Mai aflăm că Mogîldea era pan, dar el era Mogîldea, nu Medvedev. Satul mai este pomenit și într-un hrisov de la Petru Voievod, datat cu 24 martie 1587 ca punct de hotar pentru o altă moșie. Iar într-un ispisoc din 27 iunie 1604, de la Eremia Movilă, pentru diacul Pavel Taban se precizează: Medveja, unde a
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
10 movile funerare (tumuluri, gorgane), rămase de la populațiile mai vechi. Cea mai veche mențiune documentară cunoscută este cea din 16 mai 1425, depistată dintr-un uric semnat de Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun. Apoi urmează una din 2 iulie 1502, pomenindu-se aici, de asemenea, Valea și Gârla Cârhana, pe timpul lui Ștefan cel Mare, când, prin voia Măriei Sale, Mănăstirea Putna primește în dar mai multe sate. Una dintre legende spune că satul ar fi fost întemeiat de 5 pescari de prin
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
baruri. Situat la 2 km de centrul raional, 6 km de gara feroviară Văscăuți (Ucraina) și 237 km de Chișinău, șoseaua Chișinău-Cernăuți abia de atinge centrul de reședință administrativă raională, iar despre Grimăncăuți, care-i puțin mai la nord, nu pomenește nimic, nici cel mai neînsemnat indicator rutier. O movilă funerară de 0,5 cu o înălțime și un diametru de 15 m, ce se află în partea de sud-est a satului, pe locul numit Sub Pădurea Trebisăuților, ar vrea să
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
satului, movila avea cca 2 m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus pe document degetul, ca să se știe că a făcut
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
mic sat situat la vre-o 5-7 km de la actuala localitate. Și se numea acel sat Pocrișeni. Era un sat de oameni harnici și buni la inimă, cu flăcăi și fete frumoase. Într-o bună zi bieții oameni s-au pomenit în pragul unei nenorociri. Un băiat din sat s-a căsătorit cu o fată din satul vecin. Se fixase ziua nunții. Trecînd prin pădure cu tot alaiul de nuntă de la un sat la altul, au fost sfâșiați de jivinele sălbatice
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Colibași este o localitate-centru de comună în Raionul Cahul, Republica Moldova. Pentru prima dată de așezarea Colibași se pomenește prin hrisoavele din secolul XVII. Oficial, Colibașul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
a extins pe o suprafață de 6.750 ha și are o lungime de 128 km cu o adancime medie de 7.5 m. Vatra veche a satului s-a dus sub apă, biserica aflată cândva pe colina s-a pomenit pe țărmul lacului de acumulare. Mai jos de Holercani, într-o zonă împădurita cu un parc enorm, se află un orășel balnear cu vile parlamentare arătoase, plaja și stație de bărci. Satul Holercani este atestat la 26 ianuarie 1466. Dintr-
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
al XVII-lea satul Albotești a fost atacat de turci și ars, iar locuitorii rămași conduși de un oarecare Țăulean au fondat o nouă localitate pe locul ei de azi. Prima atestare documentară datează cu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Borodici - un mic tîrg. În perioada 1918-1940 atît timp cît satul a fost în componența Regatului România, satul s-a numit Țau. După al doilea război mondial, satul a
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
e o legendă, iar denumirea satului, fără îndoială, se trage de la bălțile și mlaștinile de le-a format de-a lungul timpului apa Prutului. Dovezile se află în incunabile, cît și în cocumentele mai noi. Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
25 aprilie 1420, odată cu Mănăstirea Vărzărești, ctitorul căreia este Ștefan Varzaru. De aici a moștenit numele atît satul cît și cea mai veche mănăstire de pe teritoriul Basarabiei. În Cartea Domnească emisă de către Alexandru cel Bun la 10 februarie 1429 se pomenește de satul Șendreni, document e servește ca bază a întemeierii satului Șendreni. Într-un document al recensămîntului din 1817 se pomenește de alipirea așezămîntului moșiei Șendreni la Vărzăreșticu toate gospodăriile și pămînturile de care dispuneau. Astăzi teritoriul comunei este divizat
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]