10,832 matches
-
pașei din Trabzon, orașul rămas fără apărare a devenit ținta forțelor ruse, care, în timpul marșului au cucerit și fortăreața Bayburt. Trupele Rusiei țariste au trecut Prutul și, în câteva zile, au ocupat Moldova și Țara Românească. În locul domnilor celor două principate (Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei și Grigore al IV-lea Ghica, Domn al Țării Românești), obligați să se retragă, s-a instituit o administrație militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit președinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Prislava. Abia după înfrângerea Turciei în războiul ruso-turc din 1828-1829, Poarta Otomană a admis crearea unor forțe militare permanente în țările române. Actul adițional și dezvoltator al articolului 5 din tratatul de pace de la Adrianopol, prevedea următoarele referințe la armata Principatelor: Acesta a fost temeiul juridic al edificării armatei române moderne, numită în epocă "„straja pământeană"" sau "„miliția națională"". Cu această ocazie, Christian Tell, care fusese înrolat în forțele militare ale Imperiului Otoman, și a luptat în Războiul ruso-turc din 1828-1829
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
literară e reprezentată de G.S. Făgețel, Al. Ciurea, H. Stanal, Radu S. Dragnea. Consistentă este istoria literară fiind concentrate operele lui S. Bărnuțiu, A.D.Xenopol, Pompiliu Eliade, G. Barițiu. Sunt consacrate articole pe probleme sociale importante: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență etc. În 1922, Ion Agârbiceanu a publicat în revista "Cosînzeana" din Cluj povestirea "Piciorul de lemn", prima formă a romanului "Stana". În 1990 a apărut revista "Cosânzeana", fondată de Andrei Hegedüs și editată de Școala de Arte
Cosînzeana (revistă) () [Corola-website/Science/325392_a_326721]
-
a reprezentat o marcă de frontieră a Imperiului Carolingian, constituită în anul 889. Înainte de a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a extins, iar fiul lui Odilo, Tassilo al III-lea de Bavaria, a început creștinarea triburilor
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
ar putea fi de origine britanică și/sau franceză. Se pare că s-ar fi născut în 1867. În cărți, se afirmă că prin 1892, omul care a devenit mai târziu Fantômas își zicea arhiducele Juan North și opera în Principatul german de Hesse-Weimar. Acolo i s-a născut un copil, Vladimir, dintr-o relație cu o femeie nobilă neidentificată. În circumstanțe nedezvăluite, el a fost arestat și trimis la închisoare. Prin 1895, Fantômas a fost în India. Acolo, o femeie
Fantômas () [Corola-website/Science/325454_a_326783]
-
stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach. Prevederile acestei conferințe au fost consfințite în Tratatul de la Constantinopol, care a urmat semnării Convenției de la Akkerman, prin care sultanul acceptase importante modificări politice și teritoriale în Balcani, (retragerea armatelor otomane din Principatele Dunărene, cedarea controlului asupra orașelor Giurgiu, Brăila și Turnu și autonomia Serbiei). În anul 1821 a izbucnit Războiul de Independență al Greciei. După ce taberele implicate în conflict au înregistrat o serie de victorii și înfrângeri, războiul a consemnat un punct
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
1829 prin semnarea Păcii de la Adrianopol. Tratatul asigura o creștere importantă a influenței ruse în Balcani. Articolul X al tratatului prevedea în mod expres acceptarea de către Poartă a convenției anglo-franco-ruse de pe 22 martie. Grecia urma să fie organizată asemănător cu Principatele Dunărene, având în frunte un principe ortodox, devenind un teritoriu autonom, dar nu independent. Situația politică din Grecia era mai complicată decât o doreau marile puteri: teritoriul semi-independent al principatului fusese curățat de trupele otomane. În luna mai 1827, grecii
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
de pe 22 martie. Grecia urma să fie organizată asemănător cu Principatele Dunărene, având în frunte un principe ortodox, devenind un teritoriu autonom, dar nu independent. Situația politică din Grecia era mai complicată decât o doreau marile puteri: teritoriul semi-independent al principatului fusese curățat de trupele otomane. În luna mai 1827, grecii adoptaseră o constituție republicană, iar Ioannis Kapodistrias, fostul ministru de externe al împăratului Alexandru I al Rusiei până în 1822, fusese ales ca președinte. În 1830, candidatul pe care cele trei
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
că regiunea a fost locuită o lungă perioadă de timp de slavi și traci. După cucerirea Constantinopolului de către forțele vest-europene ale celei de-a patra cruciade, regiunea Moreei a fost ocupată de două grupuri de cavaleri franci. Francii au fondat Principatul Ahaiei. Cruciații au folosit numele „Moreea” atunci când se refereau la Peloponez. Cel mai important principe al Moreei a fost Guillaume II de Villehardouin (1246-1278), care a fortificat în 1249 Mystras, în apropierea Spartei antice. După înfrângerea suferită de franci în
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
Serge Korber. Rolurile principale sunt interpretate de Louis de Funès și Olivier de Funès, fiul său din viața reală. Filmul relatează povestea lui Evan Evans care posedă și conduce cu o mână de fier o companie de balet feminin în Principatul Monaco. Compania de balet a lui Evan Evans (Louis de Funès) este ca o mănăstire de călugărițe. Regulile sunt foarte stricte: nu se permite creșterea în greutate, sunt interzise relațiile dansatoarelor cu bărbați, iar dansatoarele sunt conduse cu o mână
Omul orchestră (film din 1970) () [Corola-website/Science/325921_a_327250]
-
Funès) este ca o mănăstire de călugărițe. Regulile sunt foarte stricte: nu se permite creșterea în greutate, sunt interzise relațiile dansatoarelor cu bărbați, iar dansatoarele sunt conduse cu o mână de fier în această companie de dans contemporan situată în Principatul Monaco. Acestea trebuie să se dedice trup și suflet dansului. După ce una dintre dansatoarele sale a decis să părăsească trupa pentru că ea vrea să se căsătorească, iar statutul de femeie căsătorită este incompatibil cu activitatea în trupa de dans, Evan
Omul orchestră (film din 1970) () [Corola-website/Science/325921_a_327250]
-
francez educat și școlit, aveai porțile deschise din Europa până-n Rusia. Toată "Lumea Bună" vorbea franceza. Cu ocazia Congresului de la Viena din anul 1815, D. Claude Coulin, cel mai mare dintre frați, a luat legătura cu delegația guvernamentală care reprezenta Principatele Române și a fost angajat ulterior în cadrul serviciilor acesteia. Delegația avea reprezentanți de seamă, cum au fost boierii Gheorghe Bibescu, care a urmat ca domnitor, și Grigore Alexandrescu care-l menționează pe Claude, într-o scrisoare datată în anul 1819
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
campaniei militare a supus insulele Shetland, Orkney, Hebride și Insula Man. Cu toate acestea, în bătălie a fost ucis fiul lui Rongnvald, Ivar. Drept compensație, Harald i-a dat lui Rognvald insulele Orkney și Shetland, unde a fost fondat un principat autonom sub suzeranitatea regelui suprem al Norvegiei. Unul dintre fii lui Rongnvald, Einar a devenit Jarl de Orkney și fondatorul dinastiei, care a dominat nordul Insulelor Britanice până în secolul al XII-lea. Un alt fiu, Hrólfr numit "Pietonul", conduce detașamente
Rollo () [Corola-website/Science/325966_a_327295]
-
lui Carol cel Mare, Pepin din primul deceniu al secolului al IX-lea), erau guvernate ca o unitate distinctă. Regatul includea toată Italia, ajungând în sud până la Roma și Spoleto, restul peninsulei de la sud de acestea aflându-se sub autoritatea Principatului de Benevento sau a Bizanțului. După moartea lui Ludovic al II-lea, în lipsa moștenitorilor direcți ai acestuia au urmat câteva decenii de confuzie. Coroana imperială a fost inițial disputată între conducătorii carolingieni din Francia Occidentală (viitoarea Franță) și Francia Răsăriteană
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Benevento. Maria a fost căsătorită cu ducele Sergiu al II-lea de Amafi în jurul datei de 26 aprilie 1002. Sora ei, Gaitelgrima era căsătorită cu principele Guaimar al III-lea de Salerno, iar frații săi, Landulf și Pandulf, au condus principatele de Benevento și Capua. Maria a avut doi fii, Ioan și Manșo. În 1028, împreună cu fiul său Manșo a ocupat tronul Ducatului de Amalfi, alungându-i de la conducere pe soțul ei, Sergiu și pe celalalt fiu, Ioan, care s-au
Maria de Capua () [Corola-website/Science/324884_a_326213]
-
Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după eliberarea tatălui său, Landulf s-a raliat acestuia într-o expediție de apărare a Montecassino împotriva raidurilor contelui Bernard de Alife. La moartea lui Pandulf Cap de Fier din martie 981, marele principat longobard constituit de acesta a fost divizat: Landulf, fiul cel mare, a primit Capua, Benevento și Spoleto, iar Pandulf, cel de al doilea fiu, a obținut Salerno. Cu toate acestea, împăratul Otto al II-lea, care se afla în sudul
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
către Ducatul de Neapole, luându-l captiv pe ducele Ioan al IV-lea și închizându-l în Capua. Laidulf, împreună cu soția sa Maria, cu Gaideris și Lando de Caiazzo, au fost exilați din Capua, iar Adhemar a rămas să conducă Principatul de Capua, în vreme ce Ioan de Neapole a fost dus de împărat în Germania. În martie 1000, Adhemar a fost numit principe de Capua, însă până în luna iulie era deja înlăturat de către cetățeni, care l-au ales în schimb pe Landulf
Ademar de Capua () [Corola-website/Science/324901_a_326230]
-
și pe fiul său, însă perioada de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente ca guvernând din capitala lor. Momentul a reprezentat totuși un semnal de alarmă pentru principatul de Benevento, tulburări civile continuând să se manifeste în principat. Landulf l-a asociat la domnie pe fiul său, Pandulf al III-lea din 1012. Doi ani mai târziu, când Pandulf "cel Bătrân" a murit, l-a lăsat pe Landulf
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente ca guvernând din capitala lor. Momentul a reprezentat totuși un semnal de alarmă pentru principatul de Benevento, tulburări civile continuând să se manifeste în principat. Landulf l-a asociat la domnie pe fiul său, Pandulf al III-lea din 1012. Doi ani mai târziu, când Pandulf "cel Bătrân" a murit, l-a lăsat pe Landulf ca unic conducător. Cetățenii beneventani s-au răsculat la puțină
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
fiul său Pandulf al III-lea. Celălalt fiu al său, Daufer, va deveni ulterior papă, sub numele de Victor al III-lea. Chiar mai mult decât domnia tatălui său, cea a lui Landulf al V-lea a fost martora declinului Principatului de Benevento. Nevoit să se supună atât Bizanțului cât și lui Henric al II-lea, Benevento nu mai putea să își mai revendice independența nici "de facto". În plus, lunga sa domnie de 47 de ani (incluzând și perioada de
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
în Apulia, în paralel cu răspunsurile statelor longobarde din Mezzogiorno. Benevento a făcut tot posibilul pentru a se situa de partea cîștigătoare în acest conflict, însă nu a reușit decât să ofere sprijin răsculaților anti-bizantini. La moartea lui Landulf, marele principat de odinioară se redusese teritorial la doar puțin mai mult decât orașul Benevento și regiunea înconjurătoare.
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
Pandulf al II-lea (supranumit cel Bătrân) (d. august 1014) a fost principe de Benevento de la anul 981 și regent în Principatul de Capua (că Pandulf al III-lea) de la 1009 până la moarte. Pandulf era fiul principelui Landulf al III-lea de Benevento (totodată, si principe de Capua, ca Landulf al V-lea), din timpul căruia Pandulf fusese asociat co-principe în Capua
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
cel Mare a cucerit țara lui Israel și regiunea a avut diferite conduceri în timpul războaielor de succesiune, alăturându-se în cele din urmă imperiului seleucid între 219-200 î.Hr.. În 116 î.Hr., un război civil seleucid a dus la independența unui principat evreu hasmonean în Munții Iudeei. Din 110 î.Hr., dinastia Hasmoneilor și-au extins autoritatea peste o mare parte din Palestina, recreând o entitate teritorială iudeo-samariteano-idumaeano-itureano-galileeană. Controlul iudeu (evreu, vezi Ioudaioi) asupra unei regiuni mai mari a dus la ceea ce avea
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
cerb, precum și imaginea lui Cristos răstignit între coarnele cerbului (evocare a legendei sfântului Eustațiu, preluată în cea a ), cu inscripția: "Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești". În veacurile XIV-XVI Baia a fost unul dintre orășelele medievale cele mai dezvoltate din Principatul Moldovei. Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci și un foarte important centru religios. În veacul al XIII-lea misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar în 1337 e amintită într-un document și
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]