11,584 matches
-
soldățelul. „Văd că Începeți să deprindeți bunele maniere, nu-i așa?“. „Așa-i, așa-i“, Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-o petrecere până la destinație, lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile În tablă, strigând din răsputeri să li se aducă apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de băutură trec pe lângă șine, inspectează vagoanele, controlează osiile, discută Între ei, aruncând unii altora fel de fel de porcării, bătându-și astfel joc de prizonierii aflați pe culmea disperării, prefăcându-se că nu aud gemetele și strigătele de agonie ale „mărfii“ pe care o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși În vagoane de marfă, care sunt atât de solid făcute, că nici un șurub, nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
extrem de inventiv. „Pentru această creatură eu trebuie să fiu ca un fel de chit...“ Și, gândindu-se la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte povestea prorocului Iona care fusese Înghițit de o balenă uriașă ce l-a ținut prizonier În pântecele ei vreme de trei zile și trei nopți În șir și apoi l-a scuipat pe țărm. Povestea i se păru lui Ippolit destul de neverosimilă. Poate că Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce are atributele utopice ale perfecțiunii. Aventura întâlnește, odată cu banda desenată, nu doar știința-ficțiune, ci și istoria din care vine mitologia înfrun tării dintre „reacțiune” și „progres”, dintre barbarie și ome nirea ce aspiră la libertate. Taranis, fiul galilor, este prizonierul rebel într-o eră a pax romana. Neîmpăcat cu înfrângerea galilor, el duce mai departe o flamură ce evocă, mutatis mutandis, luptele anticoloniale ale secolului XX. În alt registru, banda desenată preia efigia mitică a lui Fanfan la Tulipe, umbra
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Lord Calder, însoțiți de frumoasa Sylvia, în căutarea metalului rar ce oferă inventatorilor din Norlandia materia lor primă, deschide narațiunea lui Jacobs către domeniul fabulos al regatului Mungo din saga lui Flash Gordon. Pe insula luxuriantă unde vor fi prizonieri, norlandienii întâlnesc emblemele imaginației cinematografice ale secolului XX. Oamenii-maimuță o venerează pe Sylvia în același mod primitiv și dionisiac în care King Kong se îndrăgostește de femeia fatală. Reminiscențele din cultura populară americană și engleză abundă în Le rayon U
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
puternice ale vocației metisajului narativ și intelectual. Dacă ar fi trăit în secolul al XIX-lea, Pratt ar fi fost, poate, alături de Richard Burton în expediția sa către Nil sau ar fi contemplat minunile Braziliei pe cale de a se naște. Prizonier al veacului XX, el deschide ușa către lumea de dincolo, cu aceeași naturalețe cu care un preot voodoo invocă vechii săi zei, niciodată uitați. Comoara regelui Solomon Ann de la jungle nu este doar textul din care se ivește fantoma celui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a regresa către vârsta eresurilor și a Bibliei apocrife. Ca și în Etiopicele sau în Scorpionii deșertului, tot ceea ce se încearcă a fi clădit cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este sortit pierii. Abel Robinson este prizonierul autoiluzionării ucigașe ce îl împinge să-și îm puște, cu ferocitate și metodă, proprii săi soldați. Intrat pe tărâmul nebuniei și captiv al mirajului, el nu mai poate fi salvat. Unui alt ofițer, nu mai puțin meticulos și ordonat, pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noi. Capitolul 10, în care Tintin moare și reînvie Zilele care au urmat acestei întâlniri cu Sponsz și Olrik au fost dintre cele pe care, mai târziu, Tintin și le amintea ca pe un coșmar din care ieșirea părea imposibilă. Prizonierii fuseseră conduși către puțul în care muncitorii trăiau și lucrau, sub biciul bordurian. Cu același surâs glacial, Sponsz dăduse indicații ca Tournesol să fie separat de Tintin și de Haddock, spre a fi plasat în custodia serviciilor de informații ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acestor semne pe care lumea înconjurătoare le trimitea celor din infern, nimic nu mai putea indica apartenența la umanitatea din exterior. Luminile artificiale nu se stingeau niciodată, iar munca nu se întrerupea decât cu excepția unei pauze de câteva ore, atunci când prizonierii își primeau porția lor mizerabilă de hrană. Moartea era un fapt cotidian, înscris în destinul fiecăruia. Erau doar o chestiune de timp până ce munca teribilă din subteran îi va fi ucis, prin foamete și violență. Cei care se stingeau erau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Înarmat cu un cuțit pe care Make tero îl strecurase în interiorul uzine, Haddock semăna cu strămoșul său ce pusese capăt domniei ucigașe a lui Rackham cel roșu. Profitând de relaxarea în supravegherea pe care o aducea pauza de masă a prizonierilor, Tintin, Haddock și Maketero își începură explorarea, precedați de Milou, ce savura aventura, la rândul său, fluturându-și codița ca pe un steag de catarg. Locul în care Tournesol era deținut putea fi doar bănuit - una dintre camerele de comandă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ageri mea lor, gărzile erau înlăturate, rând pe rând, fără ca nimeni dintre paznici să fi putut da alarma. Un glas cunos cut și agitația lui Milou îi opri în fața unei uși blindate identice cu cea în spatele căreia Tournesol fusese ținut prizonier. De dincolo de ea, vocea lui Sponsz răsuna egală, cu acea glacialitate pe care nici o încercare nu o făcea să dispară. „Progresul fabricii este remarcabil. Borduria va fi mulțumită de munca pe care o facem aici. În două zile vom fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
văzuseră vreodată, Tintin și Maketero anunțau gărzile borduriene că predarea armelor era unica lor opțiune. Totul se sfârșise - ca un castel de cărți de joc, imperiul bordurian se prăbușea sub ochii lor. Soldații își lăsau armele acum inerte, în vreme ce șuvoiul prizonierilor îi înconjura, ca o maree care nu mai poate fi oprită. Maketero și Tintin își strânseră mâinile, zâmbind. „Fabrica morții a încetat să mai existe. Tot ceea ce au produs bordurienii va fi distrus cu ajutorul profesorului Tournesol. Centrala din Bulundi va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Azaniei, cel despre care ziarele oficiale afirmaseră că ar fi murit, un cabinet de coaliție s-a constituit, iar doctorul John Maketero deține poziția de prim-ministru. În comunicatul către Azania al lui Henry Okoye s-a anunțat eliberarea tuturor prizonierilor și convocarea de alegeri libere, în cel mai scurt interval posibil. Noul guvern din Azania a transferat Națiunilor Unite pe maiorul Olrik, spre a-și executa în continuare pedeapsa. Doctorul Okoye a făcut publică ruperea relațiilor diplomatice cu Borduria și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
conversând cu pescărușii care nu abandonau cărările de mare și de amintiri. Scurtele escale nu erau decât paranteze în acest voiaj la capătul căruia trebuie să se afle intrarea în universul de semne și de închipuiri în care Rasputin era prizonier. Din când în când, Steiner întârzia în cârciumile porturilor și beția sa se retrezea, ca un blestem care nu i-a părăsit niciodată trupul, bine ascunsă în cutele conștinței sale, de unde urca către suprafață dominând și desfigurând. În acele zile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singur batalion față-n față cu mai multe am fost căsăpiți. La Bujoru, după ce am ajuns la ieșirea din comună, trupele noastre sunt atacate din clopotnița bisericii cu focuri de mitralieră. Răsfirare. Camuflare. O grupă a reușit să-i facă prizonieri pe atacanți. Se pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus sub o râpă și i-a împușcat drept represalii. Ce vină aveau aceștia? Ce vină
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dacă erau o serie de derbedei de la periferii de orașe care camuflau nemernicia sub haina militară, ostașii români, țărani sau meșteșugari, conduși în majoritate de învățători ofițeri în rezervă își arătau cu prisosință omenia atât față de populație cât și față de prizonieri. După ce am fost îngropat de obuz la Dalnic, mam trezit în spitalul din Cartagino unde am stat aproape o lună. Am văzut acolo cum chirurgii și nechirurgii operau în curtea spitalului, cum tăiau oasele mâinilor și picioarelor cu fierăstrăul medical
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
implicit, o cădere în istorie, dând un conținut tare progresului (pe care acesta nu-l avea încă): totul se face și rămâne de făcut, fără a căuta o înțelegere totalizantă a ceea ce se întâmplă. Din această perspectivă autorul este încă prizonierul modernității, împlinindu-i, în chip neașteptat, unul din vise. Cu precizarea că în urma acestei gândiri sensul Istoriei este pe cale să se schimbe. Obsesia filosofiei sec. XX pentru alteritate dă seama atât de existența unei mari probleme în această zonă cât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Pentru că mi s-a întâmplat ceva care m-a adus în închisoarea asta. Acel ceva trebuie să fie aproape incredibil de puternic pentru a-l captura pe Gilbert Gosseyn, omul cu creier superior... Da, să-l captureze! Și - mai rău! - prizonierul să nici nu știe când sau cum se făcuse asta... Ar trebui să aștept. Și să descopăr, cine sau ce, avusese această putere incredibilă. Pentru că, dacă putea s-o facă acum, a doua oară, ființa sau lucrul acela s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cunoaște identitatea..." În concluzie, era cineva din afară și nu avea nici o informație despre ce făcuse Gilbert Gosseyn în universul exterior. Probabil că în momentul acesta se puteau deduce mai multe lucruri; și cel mai bun lucru de făcut pentru prizonier era să aștepte încă puțin, măcar, în speranța de a obține ceva informații mai consistente. Trebuia cu adevărat să afle ce se întâmplase înainte, și ce se întâmpla acum. Nu avu mult de așteptat. O voce mai profundă, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
asistență. Pentru Gilbert Gosseyn aceasta era evaluarea stării de lucruri. Sigur, lucrul de care avea nevoie era, mai ales, să iasă din închisoarea aceasta strâmtă și înghesuită. Ar fi putut apoi să vadă, probabil, cum arată cei ce-l țineau prizonier; și poate că ar fi putut afla chiar cine erau ei. Mai erau și alte gânduri vagi care se derulau în profunzimea minții sale: printre ele, un început de analiză a cuvintelor care-i dăduseră o idee despre locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
băieți, probabil lachei, așteptau ordine de sus. Poate de la Vocea Trei, poate de și mai sus. Într-un fel, mai apoi, analiza se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura noastră legătură cu ceea ce ni s-a întâmplat. Așa că stoarceți de la el tot ce știe. Nu vă purtați cu mănuși și acționați cât mai repede. Gosseyn avu timp să-i dea numele de Vocea Patru. În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]