14,215 matches
-
s-a întors la Iuda, și i-a spus: "N-am găsit-o; și chiar oamenii de acolo au zis: "N-a fost nici o curvă aici." 23. Iuda a zis: "Țină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimis iedul acesta, și n-ai găsit-o." 24. Cam după trei luni, au venit și au spus lui Iuda: "Tamar, noru-ta, a curvit, și a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei." Și Iuda a zis: "Scoateți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
îmbrăcămintea murdară sau ruptă, cu alte cuvinte, fără să aibă o înfățișare cât de cât îngrijită. Ieșirea în sat, în văzul lumii, impunea o anumită preocupare față de felul în care te arăți celorlalți, argumentele fiind: să nu te faci de râsul lumii, ce-o să zică lumea, te vede lumea etc. Această grijă pentru felul cum erai perceput de ceilalți exprima, de fapt, respectul față de sine și față de familia căreia îi aparțineai. Salutul, respectul reciproc erau norme de conduită prețuite și cultivate
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mai mult, cu cât tata-mi spunea mereu că "la descrieri se vede dacă un scriitor e bun" și mă tot amenința că mă-ntreabă din cărțile citite, ca să vadă ce-am priceput. înghițeam cărțile, nu altceva, tăvălindu-mă de râs sau izbucnind în lacrimi (la o carte fără coperți despre care am aflat mult mai tîr-ziu că era "Tăunul"), fără să-mi pese câtuși de puțin de 48 autor și de arta lui. Mi-ar fi fost complet indiferent pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la ochi, delicat și blând, mai curând un simbol al toleranței, pluralismului și unității planetare decât un teoretician literar. Sânt cu soțiile. Willie Masters'Lonesome Wife. Malcolm vorbește și vorbește și vorbește. E-n cămașă cu mânecile suflecate. Are un râs care n-a impresionat hârtia fotografică. Gezim Hadaj, albanezul, n-a impresionat nici el hîr). 92 O mie și una de nopți (firește că doar pentru John Barth, care e ocupat acum să determine ÎN CARE ZILE SEHEREZADA A AVUT
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici o îngrijire." Primul dejun luat 1Th.Ștefanelli,1861. 2 Th. Ștefanelli, 1909. 3 Ștefan Cacoveanu, 1904. 4 Matei Eminovici, 1886. 5 Idem. 6 N. Densusianu, 1899. 100 împreună o șochează: "la masă, mâncă cu zgomot, râse cu gura plină, un râs care îmi suna brutal... Un om cu totul lipsit de maniere". Râsul său, de altfel, era proverbial printre amici: "rîdea mult, cu lacrimi și zgomotos, îi era deci greu să asiste la comedii, căci râsetele îi era deseori oarecum scandaloase
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
3 Ștefan Cacoveanu, 1904. 4 Matei Eminovici, 1886. 5 Idem. 6 N. Densusianu, 1899. 100 împreună o șochează: "la masă, mâncă cu zgomot, râse cu gura plină, un râs care îmi suna brutal... Un om cu totul lipsit de maniere". Râsul său, de altfel, era proverbial printre amici: "rîdea mult, cu lacrimi și zgomotos, îi era deci greu să asiste la comedii, căci râsetele îi era deseori oarecum scandaloase"7. Mite revine de mai multe ori la un amănunt: "O mână
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
singurătatea. Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde avea o vitrină acoperită cu poeme generaționiste, discutam, firește, despre poezie, dar mai ales căscam gura la discursul lui parodic, inimitabil, care mă făcea uneori să-mi pierd răsuflarea de râs. Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin nu unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica", "bănuțul", "Cancio-Canciov", "Foma Fomici" și o mulțime de alte expresii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cum se stăpânește o vreme, apoi izbucnea. în ocară era întortocheat și meșteșugit ca și în poezie. Cine l-a prins pe Traian 131 în dispoziție pamfletară știe asta. Dacă nu ești tu cel bălăcărit, ai șanse să înnebunești de râs. Doamne, l-am văzut înjurîndu-l pe Bogdan cum n-a fost înjurat cineva vreodată. L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care colinda în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
N-am să uit dimineața în care Biju (amicul nostru Ioan T. Morar) s-a apucat să-l imite pe Ceaușescu cu o voce atât de vibrantă, că duduiau geamurile. Era în '88 140 și ne tăvăleam pe jos de râs, fără să ne pese că am fi putut fi toți săltați oricând. Ce vremuri! Când solidaritatea generației noastre era aproape reală, când oameni acum foarte departe unii de alții ca, să zicem, Mușina, Iova, Nic Iliescu și cu mine eram
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strâmtă circulație, ca să și le adune din când în când în volume colective nonconformiste ca "Marfă" și "Tablou de familie". Lecturile lui în cenacluri - plămânii literaturii vii de azi și dintotdeauna - sânt mereu primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor '60 și '70 în fața "marii poezii". Râdem când citim poezelele naive de pe pereți, când auzim reclamele oligofrene
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
le adune din când în când în volume colective nonconformiste ca "Marfă" și "Tablou de familie". Lecturile lui în cenacluri - plămânii literaturii vii de azi și dintotdeauna - sânt mereu primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor '60 și '70 în fața "marii poezii". Râdem când citim poezelele naive de pe pereți, când auzim reclamele oligofrene de la TV, când deschidem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la cei ce "socializau" tot mai relaxat). Ha, ha! Ce ciudat: mi-a stricat atunci tot cheful de petrecere și totuși, de câte ori îmi aduc aminte și-1 văd din nou cum se uita pe sub sprâncene din bârlogul lui, mă bufnește râsul... Sînt un om antipatic, doamnă! Plecați de lângă mine, doamnă!" Credeți-mă că n-am mai văzut așa specimen..." Apoi adăugă, privindu-ne triumfător: "A fost singura mea experiență de până acum cu un romîn!" Ca de obicei, după hohotele de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
grotesc: metamorfozată pentru o clipă în Pena Corcodușa, Mița, ajunsă la drojdiile nebuniei și beției, încearcă să zboare asemenea păsărilor cerului, dar se prăbușește în mocirlă. Mitică este adevăratul revoltat, un Farinata care înfruntă prăpădul general și îl îmblînzește prin râs. Cenzura eului îl întoarce însă înapoi cu brutalitate, căci în spațiul balcanic gluma se îngroașă și sfârșește în tragic. Râsul se întîlnește cu moartea, ca în "La Strada". Aici, în insertul din "1 aprilie", este spargerea chefului și întoarcerea semnificației
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cerului, dar se prăbușește în mocirlă. Mitică este adevăratul revoltat, un Farinata care înfruntă prăpădul general și îl îmblînzește prin râs. Cenzura eului îl întoarce însă înapoi cu brutalitate, căci în spațiul balcanic gluma se îngroașă și sfârșește în tragic. Râsul se întîlnește cu moartea, ca în "La Strada". Aici, în insertul din "1 aprilie", este spargerea chefului și întoarcerea semnificației de la jalnic la jale. Jale cu "J" mare. Nu prea cred că un public străin ar pricepe mare lucru - dincolo de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avut aceeași surpriză dezarmantă. La cele mai bune glume 271 ale mele (și care cereau un simț mai subtil al umorului) nu râdea nimeni, pe când, când scădeam, înciudat, nivelul și spuneam ceva demn de folclorul copiilor, mă răsplăteau hohote de râs neașteptate. Nu știu dacă trebuie să trag de-aici o concluzie în privința lipsei mele de umor sau a lipsei de complexitate - fiindcă aici vroiam să ajung - a oamenilor formați în ultimele decenii. Remarc aceleași reacții primitive și în privința lecturii cărților
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit. Pe Iahuben nu-l încînta însă niciodată numai prada. Drumuri plăcute au fost cele pe marea lungă și albastră căreia i se zicea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se uitau la această priveliște în necontenită mișcare și ascultau cântecele de laudă alcătuite de oamenii rome pentru dumnezeiescul lor Hapi: Când se revarsă Hapi, sclipește pământul. Pe toți oamenii i-a cuprins bucuria. Toate spinările se zguduie întruna de râs Și toți dinții mestecă hrana. Iahuben asculta vrăjit aceste cântece. Dintr-unul i-a rămas un crâmpei în minte și acum îl mormăia singur, în graiul din Ta Kemet, așa cum era făcut cântecul. Graiul din Ta Kemet nu era mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câteva ceasuri întruna: - În noaptea asta ai să dormi în cortul meu! îi spuse sclavului bătrânul. - Da, stăpâne, răspunse el. Dar îngăduie-mi să le spun. Bătrânul încuviință și văzu că după ce Auta le spuse câteva vorbe, străinii izbucniră în râs. - Ce le-ai spus? se răsti Tefnaht. - Că nu voi dormi la ei, ci cu stăpânii mei. M-au întrebat dacă mă întorc și le-am spus că dacă-mi vor îngădui stăpânii să mă întorc, mă voi întoarce mâine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dormi la ei, ci cu stăpânii mei. M-au întrebat dacă mă întorc și le-am spus că dacă-mi vor îngădui stăpânii să mă întorc, mă voi întoarce mâine. - Și de aceea au rîs? întrebă Tefnaht. Ce este de râs în asta! - Stăpâne, rosti Auta cu teamă și cu umilință. Mi-e frică să-ți mărturisesc ce mi-au spus ei acum... Eu nu înțeleg cum poate fi, dar ei așa spun... și-l privi drept în ochi pe Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de seamă acum butoiul mare și lung în care intrau străinii. Vrei să înham eu măgarii la căruța voastră? Spune-mi numai unde i-ai lăsat să pască, și-i aduc. . Auta nu se putu opri să nu izbucnească în râs. Auzindu-i râsul zgomotos, străinii ieșiră din luntre și se întoarseră lângă el. Auta le spuse ceea ce voia să facă omul voinic cu frunze pe șolduri. Străinii se așezară pe pietre, ca să râdă și ei în voie. Mai-Baka se simțea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
butoiul mare și lung în care intrau străinii. Vrei să înham eu măgarii la căruța voastră? Spune-mi numai unde i-ai lăsat să pască, și-i aduc. . Auta nu se putu opri să nu izbucnească în râs. Auzindu-i râsul zgomotos, străinii ieșiră din luntre și se întoarseră lângă el. Auta le spuse ceea ce voia să facă omul voinic cu frunze pe șolduri. Străinii se așezară pe pietre, ca să râdă și ei în voie. Mai-Baka se simțea stânjenit. Se fâstâcise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pământului pe o pernă de aer pe care și-o făcea singură și care-i ținea loc de roți. Apoi se opri, se legănă câteva clipe, și cei patru ieșiră din ea. Văzând zâmbetul străinilor, Iahuben începu să hohotească de râs, mulțumit de prietenia sa cu zeii. Apoi amândoi pământenii începură să care armele în luntre. Cârmaciul vru să ridice un scut, însă abia îl putu clinti. - N-or să fie prea grele? întrebă Iahuben îngrijorat. Străinii începură să râdă în loc de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochiul acela al lor și ne-au alăturat... Auta, dacă nu te-aș cunoaște bine, jur pe toți crocodilii din Hapi, și jur pe Piscul Sfânt, te-aș crede zeu! Auta începu să râdă. Dar nu mai era vreme de râs, căci mulțimea de robi ajunsese în dreptul peșterilor de sus, unde altădată nimeni n-ar fi cutezat să se ducă. Luntrea se opri pe un umăr de munte. Auta și Iahuben ieșiră repede, nerăbdători să-l găsească pe Mai-Baka. Îl văzură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebă Auta. - Pe alte planete am întîlnit fiare foarte mari și primejdioase. Nu puteam ști dacă nu vom găsi astfel de fiare și la voi, spuse Hor. - Avem și noi! - Care? se miră Hor. Elefanții? - Nu, Tefnaht. Străinii izbucniră în râs; cârmaciul spuse: - Tefnaht este o fiară mică și ar putea să fie un om mare. - Preoții își moștenesc la noi meseria din tată în fiu. Ei au toate cărțile și toate tainele, zise Auta. De aceea sunt mari. Totuși, zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
când am văzut așa, nu mi-a mai fost frică să-i spun că vom zbura prin aer. Și atunci mi-a răspuns că niciodată n-a mai zburat și că de-abia așteaptă, iar acum... vedeți! Toată lumea izbucni în râs. Unii (cei doi străini, Auta, Nefert) râdeau știind de ce râd, Mehituasehet râse ca de o glumă plăcută a vrăjitorului ei, iar Ntombi și Mai-Baka râseră pentru că râdeau zeii. Și când nimeni nu se aștepta, Mehituasehet se opri din râs și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]