10,861 matches
-
un Consiliu Tribal pentru a elimina un jucător. Înaintea ultimei probe, concurenții rămași participă la un ritual (adaptat la tema generală a sezonului)De aducere aminte a jucătorilor eliminați până atunci (de obicei, amintiți prin prezența torțelor lor stinse). Acest ritual îi conduce pe concurenți direct către proba de imunitate finală. Aceasta este în mod obișnuit o probă care le testează balansul și/sau capacitatea de rezistență a concurenților, și poate dura oricât, de la câteva minute până la o zi întreagă. În
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
în puterea concurenților elimnați care fac parte din Juriu și care stabilesc în Consiliul Tribal final câștigătorul jocului. Jocul s-a desfășurat similar și în ultimele sezoane, în care la Consiliul Tribal final au participat trei concurenți. Probele finale și ritualurile au avut loc mai devreme cu un vot. Proba finală de imunitate s-a disputat între patru jucători, iar câștigătorul, deși asigurat de locul în finală, nu a mai decis unilateral cine îi vor fi adversarii pentru premiul cel mare
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
din aceste zone, ""Balada lui Valean"", ""Balada lui Tănase Todoran"", trei variante ale ""Baladei Șarpelui"", ""Balada nevestei fugite de la bărbat"", ""Balada eroului necunoscut"", multe doine, multe cântece propriu-zise de joc, cu strigături, cântece din ceremonialul de nuntă, dar și din ritualul de înmormântare A editat în timp o carte intitulată ""Destin"", scrisă de o scriitoare năsăudeană, Melania Cuc. În paginile cărții sunt prezentate viața și activitatea Valeriei Peter Predescu, dar mai ales colaborarea sa cu ansamblurile folclorice din județ, turneele peste
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
producția filmului. Filmul era gândit ca o refacere a Within the Woods, cu o producție de calitate mai înaltă și cu durata unui film de lung metraj. Înainte de filmări, Raimi împlinise recent 20 de ani, considerând proiectul ca fiind un „ritual de pasaj”. Raimi a cerut ajutor și sprijin din partea mai multor prieteni și foști colaboratori pentru "Cartea morților". Pentru găsirea de actori s-a făcut un anunț în "The Detroit News". Betsy Baker a fost una dintre actrițele care au
Cartea morților (film) () [Corola-website/Science/313517_a_314846]
-
aproape cu siguranță că totul nu este decât o legendă folosită ca metaforă, o aluzie la vechea ceremonie slavă păgână, cunoscută sub numele de "postrzyżyny". În timpul ceremoniei, li se tăia părul copiilor masculi, la vârsta de șapte ani. În acest ritual simbolic, copilul devenea bărbat, acest lucru explicând clar că Mieszko nu fusese orb, ci era doar o metaforă. Mieszko a preluat guvernarea tribului după moartea tatălui său, în jurul anilor 950 - 960. Din cauza lipsei de surse, nu este posibil să se
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
răspunde la întrebările puse de Visitacion și Cataure în limbile guajiro și wayuu. A fost afirmat de cel puțin un critic că sacul cu oase și epidemia insomniei se referă la o practică Guajiro de purificare a rămășițelor umane, acest ritual fiind considerat ca un procedeu secund al înmormântării. Rebeca sosește după plecarea lui José Arcadio cu șatra de țigani. Este crescută în casa Buendia și din această cauză, viitoarea sa relație cu José Arcadio va fi privită ca una incestuoasă
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
a învățat să stăpânească toate limbile (sau dialectele) romanice iberice: castiliana, leoneza, galiciana, portugheza și catalana. De asemenea, ea vorbea fluent franceza și latina. Deja din 1495 a arătat semne de scepticism religios și lipsă de devotament față de culturile și ritualurile creștine. Acest fapt a alarmat-o pe mama sa, care a ordonat să fie păstrat secretul. În 1496, la vârsta de 16 ani, Ioana se logodește cu arhiducele Filip cel Frumos, fiul împăratului Maximilian I al Imperiului romano-german și al
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
familiilor celor care se căsătoresc. Căsătoria este, de obicei recunoscută de către stat, către o autoritate religioasă, sau de către ambele autorități. Este adesea privită ca un contract. Istoric căsătoria a luat forma unei căsătorii religioase. Acest procedeu este însoțit de diferite ritualuri și elemente festive ca nuntă, diferă după cultura sau poziția în ierarhia socială a celor doi parteneri. În România căsătoria religioasă se mai numește și cununie și, în general, se încheie în fața unui preot. Căsătoria civilă reprezintă conceptul legal de
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
creștine consideră căsătoria drept sacrament, o instituție sacră sau un legământ, dar nu a fost întotdeauna așa, înainte de a fi recunoscută în mod oficial drept sacrament de Biserica Catolică la Conciliul de la Verona din 1184. Înainte de asta, nu exista un ritual pentru a încheia căsătoria: „Legămintele căsătoriei nu era necesar să fie făcute într-o biserică și nici nu se cerea ca un preot să fie de față. Un cuplu își putea manifesta consimțământul reciproc oriunde și în orice moment.” În
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
a decretat: „Dacă vreo provincie are în această privință obiceiuri sau ceremonii lăudabile, dar diferite față de cele numite anterior, sfântul conciliu dorește în mod sincer ca ele să fie în mod sigur păstrate.” Aceeași latitudine există și azi în designul ritualurilor de căsătorie sau în adaptarea celor existente. De-a lungul Evului Mediu căsătoriile erau aranjate, unele începând cu nașterea, iar aceste promisiuni timpurii de căsătorie erau adesea folosite pentru a realiza tratate între diferite familii regale, nobili și moștenitori de
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
viță nobilă. Porțile cu stâlpi sculptați și șindrilă sunt relicva unei organizări sociale care a funcționat până în secolul al XX-lea. În 1977, Francisc Nistor scria următoarele: Construcția, incizarea motivelor și actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde (cu conotații mai degrabă mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să coincidă cu o perioadă de nopți cu lună plină - pentru a îndepărta din jurul gospodăriei orice nenorociri și toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
rezervațiilor naturale Masai Mara, Serengeti și Amboseli. Cultură masailor este ancorată de creșterea vitelor. Un masai „bun” trebuie să aibă în posesie cel putin 50 de vite. Consumul de lapte amestecat cu sânge de vită aparține de ceremoniile masailor. Acest ritual se face prin ținerea capului animalului și crestarea cu o săgeată a venei jugulare. După ce s-a obținut astfel că. 2 l de sânge animalul va fi bandajat și va trăi mai departe. Se amestecă prin agitare continuă sângele cu
Masai () [Corola-website/Science/314194_a_315523]
-
unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere violentă și absurdă a vieții unui tânăr nelumit” și această violență (rod
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
socotind că această lucrare marchează o dată importantă în istoria interpretărilor mioritice, impunând o orientare antimetafizică și antimistică „și mai constituie, pe deasupra, un document prețios pentru istoria ideilor în România modernă” . Brăiloiu realizează un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
marginea Mioriței" (însoțit de 32 de texte), apoi Ovidiu Bârlea, în 1969 - "Colindatul în Transilvania". Sub aceleași auspicii favorabile versiunii-colind, Al. Amzulescu publică, peste zece ani, articolul " Noi observații despre Miorița colind" (1979), valorificând unele idei eliadiene despre scenariul unui ritual de inițiere, specific pastoral. În deceniul nouă se impun studiile lui Ion Taloș - "Miorița în Transilvania" (1981) dar, mai ales, "Miorița și vechile rituri funerare la români" (1983). Premisele cercetării lui I. Taloș vizează caracterul arhaic al variantelor mioritice din
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
cu totul insolit pentru "versinea-colind" și semnalat sporadic, este proiecția unei imposibile nunți: “Nu si, mamă, întristată / C-a zini și el odată. Nu si, mamă, cu bănat / Fecioru tău s-o-nsurat / C-o mîndră crăiasă / Dintre fete mai aleasă”. Un ritual arhaic, păstrat destul de fidel în folclorul transilvănean, se referă la moartea celor necăsătoriți, indiferent dacă e vorba de un fecior sau o fată și indiferent de motivul morții. Despre aceștia se mai spune că sunt nelumiți, adică neîmpăcați cu lumea
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
colapsat - al vieții și al morții deopotrivă, pentru o perioadă delimitată de timp (anul pastoral). Altfel spus, Muntele capătă atribut de centru al lumii și se substituie spațiului delimitat al satului. Pentru moartea survenită în munte se procedează la un ritual atipic de înmormântare, care, în mod deloc surprinzător, preia o serie de elemente din ceremonialul arhaic al inițierii. Deci, pretinsa clauză testamentară se înscrie în mod firesc în legea pământului. V. Latiș se simte obligat să precizeze: “...păcurarul a cărui
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
în care a survenit decesul, trupul lui Berciu e îngropat, în mod necesar, în locația fatală: nici în cimitirul din sat, dar nici în strunga oilor: “Coale la Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
sat, dar nici în strunga oilor: “Coale la Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
care datează din înaintea erei noastre. Dezvoltarea matematicii ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor, măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice, și, câteodată, de ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce se ocupau cu studiul cantității, structurii și spațiului. Din momentul în care omul a fost capabil să folosească și să înțeleagă noțiuni abstracte, dar și datorită dezvoltării relațiilor interumane
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
propria experiență, ci puteau să se folosească de experiențele personale ale celorlalți, putând comunica. Ca specie, oamenii devin exponențial mai inteligenți. Odată cu apariția limbajului, oamenii practică muzica, arta și, de asemenea, acel mod specific de înhumare al celor decedați. Apariția ritualului funerar dovedește capacitatea de a prevedea - mormântul ascunzând trupul în descompunere - și o înțelegere superioară a conceptului de moarte. Acum 100.000 de ani, având membre superioare agile, un mers biped, stăpânind focul și comunicând, cu un creier dezvoltat și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de oameni-animale , cu abilități și defecte,ce vegheau asupra feritilității, agriculturii și asupra mijloacelor de trai.Religia era celebrată la temple, conduse de preoți ce acționau în numele faraonului și zeilor, ce se ocupau de întreținerea obiectelor de cult și indeplineau ritualurile, unde muritorii de rând aduceau ofrande zeilor pentru a le îndeplini rugăciunile și a-i feri de spiritele demonice și de vremurile grele. Credința puternică în viața de apoi i-a făcut pe egipteni să pregătească corpurile decedaților pentru călătoria
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
manifestau preoții egipteni ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor având o însemnătate nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând la un sistem elaborat de mumificare. Textele scrise, care erau considerate magice, îi însoțeau pe morți în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Scrierea hieroglifică era
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și două săbii cu un singur tăiș. Erau cavaleri care luptau până la moarte și credeau în onoare. Erau nevoiți să studieze artele, religia și bushido, un cod de reguli stricte. Samuraii luptau corp la corp, nu înainte să îndeplinească multe ritualuri și rugăciuni. Luptele păreau să fie un dans sau un șah ceremonial. Dacă erau învinși sau capturați, trebuia să comită suiciul ritual (hara-kiri). În 1333, clanul Ashikaga a înlăturat shogunatul Kamakura. În 1467, a izbucnit războiul civil Onin care a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
fapt, Cox nu crede că cineva poate fi și mormon și gay în același timp, iar filmul relevă, conform unei recenzii de pe site-ul killermoviereviews.com, că există o spiritualitate intrinsecă adevărată mai profundă decât o recitare seacă a unui ritual. Eric Allaman a orchestrat coloana sonoră a filmului după ce s-au încheiat filmările, compunând o mare parte din ea chiar el. Câteva din scenele care prezintă trecerea rapidă a timpului, precum cea în care Christian îl caută pe Aaron la
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]