10,776 matches
-
declanșase deja scandalul, fără să țină seama de vârsta și morga chelnerului care Încerca să-l liniștească. „Haină și cravată? Da, dar nu pentru artiști... Artistul onorează localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În România literară, Într-o polemică pătimașă cu „infidelul” recenzent de la Contemporanul, vroia să mă apere de neînțelegerea cronicarului care Întâmpinase fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că identitatea demonstranților nu este menționată mi-e greu să-l consider un avantaj personal, dar precizărilor din propozițiunea care urma le puteam revela imprecizia: „A fost chiar reacția succesoarei lui la catedră, care a declarat public că-i este rușine că ilustrează o catedră care poartă numele unui fost nazist”. De data asta, puteam, Într-adevăr, oferi completări. După apariția recenziei mele În The New Republic, Wendy Doniger, șefa catedrei Eliade la Universitatea din Chicago și prietenă apropiată a soților
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrii. În condițiile de aici ar trebui să scrii fără «pile». Afară de cazul când vrei să fii publicat postum, În străinătate... Să nu mai ataci pe dedesubt. Dacă nu te publică sau dacă te nedreptățesc În continuare, pleacă. E o rușine plecarea. Nici un român n-ar trebui să plece când aici e greu, chiar dacă dincolo sunt condiții materiale mai bune. Aici degradarea va continua, poate se va accelera. Dumneata ești Însă un caz special. Ai fost jignit de mic, ai suferit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
incompletă a ceva ce urma să se Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
moment, eroina În categoria mai largă a acelor „mulți oameni sensibili”... „Și, ca În cazul multor oameni sensibili, În succesiunea de neînțeles a evenimentelor, o atrăgea tocmai ceea ce nu Îi aparținea ei, ceea ce nu aparținea spiritului; iubea tocmai neputința și rușinea, și chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau să se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de Învingător pentru defăimarea poporului german.” Intervenea aici o figură tutelară „eliberării de matcă”: preotul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cheta și eu medalioanele apucând pe Schitu Măgureanu, am trecut pe Popa Tatu, Piața Buzești și împrejurimile Gării de Nord. Lumea când ne vedea ne ocolea cât putea. Cei care erau surprinși drept în față nu ne mai puteau evita și de rușine dau câțiva lei. Când auzeau că e vorba de căminul de la Iași și de lupta studențească, le părea oamenilor bine de ceea ce au dat și regretând mutra acră de la început, ne urau noroc în lupta noastră. Cei mai mulți trecători aveau chipuri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rugam să se pună în fruntea preoților tineri din Ardeal și cu noi împreună să se alăture Mișcării Legionare pentru a-i da un puternic sprijin moral în aceste vremuri de atac laș și de distrugere. Răspunsul a fost o rușine. în afara de acestea tu știi că din anul I de Facultate am fost prieten intim cu Furdui și am lucrat cu el în toată vremea luptelor studențești, cari au dus la cucerirea Centrelor și a Uniunii de către legionari. Am fost
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de ființa umană. Domnule locotenent, eu cred că nici în evul mediu nu au fost asemenea procedee de batjocorire a omului. Dumneavoastră credeți că omul este un animal ajuns la cea mai înaltă treaptă de evoluție, mie însă mi-e rușine că fac parte din această specie. Preferam să fiu pe o treaptă inferioară de evoluție, dar să nu știu că există astfel de răutate în lume. N-am mai vorbit nici eu, nici el nimic. M-a dus la Cazimcă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a început strângerea datelor pentru această monografie, asupra condițiilor de atunci ale decesului, a spus că nu-și mai aduce aminte de acest caz. Este sigur că frica nu-i dă voie să vorbească sau că îi este și lui rușine de lașitatea de a fi scris procesul-verbal de constatarea decesului, din ordinul Securității. Acest lucru este o probă evidentă pentru orice minte normală, care cunoaște condițiile în care s-a trăit atunci. Mitu Banea ne mai dă o mărturie a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lucruri, e un adevărat geniu. Știe psihologie, biologie, frenologie și multe altele. Și excelează în toate. Mai rar un geniu ca el! Când mă gândesc că am vorbit despre spălare de creier și permutări cu un asemenea om... Mor de rușine! Mi-a făcut-o, ce mai! — Cele mai multe dintre sistemele de calcul folosite de către Computatori sunt realizările lui proprii. Nu exagerez! Voi sunteți doar albinele muncitoare care se hrănesc cu mierea Bătrânului. Nu cred că te prea încântă metafora, nu? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am impresia că-ți cam place fata, zise el. N-aveam de gând să te întreb nimic, dar ai tot strigat-o cât ai delirat, așa că nu văd de ce să nu-mi spui. N-ai nici un motiv să-ți fie rușine. Tinerii se îndrăgostesc. E normal. Am încuviințat fără să scot o vorbă. — E fată bună. A fost foarte îngrijorată din pricina ta, zise bătrânul sorbind din ceai. Nu consider însă că e cazul să te îndrăgostești de ea. Nu așa cum stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a îndemnat să pornesc la bătălie. Onoarea? Patriotismul? Dorința de a lupta? Ura? Chiar nu țin minte. Tu te temi că-ți pierzi sufletul. Și mie mi-a fost cândva frică de asta. Dar mi-a trecut. Nu-i nici o rușine, zise el căutându-și parcă vorbele și privind în gol. Dacă scapi de el, o să fii foarte calm. O să ai parte de o liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el. Am încuviințat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
14 decembrie 2004 la Casa de cultură Mihai Ursachi . A replicat energic Constantin Șerban” . Vă amintiți domnilor de protestul Timișoarei când vi se conferea cu solemnitate laurii cetății ? Cum ați primit privilegiu fără să roșiți ? Timișoara clama în numele morților Revolției”, RUȘINE ! Voi savurați cupiditatea momentului cu ovații nemeritate . Revenim la amănunte din cartea “Iași 14 decenbrie ’89 începutul revoluției române ? Pag. 290 - “... Planul de acțiune era relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
negustor mârșav. E rânduit să administreze averea stăpânului, dar îl înșală și îl ruinează. Primește rang după rang, devine sameș la hătmănie și, în sfârșit, postelnic, cupiditatea lui feroce fiind în plină expansiune. Uitase de mult de unde pornise, fură fără rușine, oprimă fără milă și fără frică de Dumnezeu, predă lecții cinice de spoliere celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
fuseseră confiscate de mama: „și așa fugeam de tare pe prund, că săreau petrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Și fuga, și fuga, fără să mă mai uit în urmă...” În urmă nu era decât rușinea. Ea îl gonea însă mai aprig decât Nic’a lui Costache și mătușa Mărioara la un loc. Gol, dar în vreme de iarnă și la ceas de noapte, va mai fugi o dată, „ca un strigoi”, în ianuarie 1860, în urma unei
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Modul În care este perceput romul (țiganul) În România contemporană ține de o imagine denigratoare, dezumanizantă, ce atrage permanent atenția asupra faptului că acest grup constituie o problemă de care societatea trebuie să se delimiteze. Întregii societăți românești Îi este „rușine” să recunoască existența imaginilor dezumanizante despre romi, preferând o abordare simplistă, În care se afirmă că romii nu sunt rău tratați În România, că li se oferă toate șansele de afirmare, Însă că ei nu doresc să se integreze În cadrul
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află În fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau Îl recucerește oferindu-i ceea ce Îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, Într-un moment În care conceptul romantic de geniu va fi căzut În desuetudine. O alternativă, pe de altă parte, care nu e nouă, dar impusă acut În momentul actual al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau mai puțin analitice astfel dispuse Încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile - de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari”, proclama apostolul Pavel. Această literatură se vrea a fi o pneumatologie, o hagiografie, explicită sau implicită, a omului: o literatură profund umanistă care dezleagă misterul mereu virgin al unei puteri individuale latente a cărei actualizare depășește mereu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
răsunînd În afara toaletei, am Înțeles imediat că era telefonul mobil care Îmi fusese oferit și care suna din rucsacul meu și am simțit cum inima Îmi bate foarte tare, am resimțit teroarea, un amestec de panică, de vinovăție și de rușine.” A scăpa din strînsoarea momentului nu Înseamnă a nu mai trăi, a nu mai avea reacții, a te detașa zen, ci a te detașa de ceilalți și a-ți resimți mai puternic propriile senzații și gînduri. Numai că, În loc ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decisiv prin prisma modificărilor corelate cognitive și afective. Senzorial și cognitiv, copilul devine capabil să controleze permanența și alteritatea obiectului și să se angajeze în jocuri simbolice. Apar, de asemenea, emoțiile trăite ca personale, deci asumate, de tipul îngrijorării și rușinii, și devin astfel posibile reprezentări mentale ale mediului social, formându-se expectații și credințe în raport cu acesta (Astington, 1993Ă. Aceste atribute cognitive, afective și motivaționale incipiente devin predictive pentru personogeneza ulterioară doar atunci când sunt congruente cu cele ale mediului social. Altfel
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un comportament lipsit de empatie. Stima de sine exagerată și sentimentul superiorității și grandorii personale, care se manifestă în ținută, vestimentație, rolurile vieții, sunt patognomonice. Narcisicii sunt foarte afectați de nereușite sau de indiferența anturajului care induc intense senzații de rușine și umilință. Sunt, de asemenea, caracteristice convingerile și expectațiile impenetrabile legate de calitățile personale deosebite și de superioritatea pe care acestea o conferă în raporturile cu anturajul, precum și fanteziile expansive nelimitate pe temele succesului, puterii și farmecului personal, care îi
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
vina pe alte pesoane sau pe circumstanțe. 1.2. Lipsă de scop: îi lipsesc scopurile în viață sau simte că viața nu are nici un scop. 1.3. Neajutorare: se simte inapt sau neajutorat. 1.4. Slabă acceptare de sine: simte rușine sau vinovăție când îi sunt relevate greșelile sau manifestă vanitate excesivă când are succes. 1.5. Slab control al impulsurilor: îi lipsește disciplina sau capacitatea de a amâna gratificarea prin plăceri trupești. 2. Cooperativitate redusă 2.1. Intoleranță: are prejudecăți
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]