19,447 matches
-
în grabă. Sînteți la universitate? — Nu, la școala de artă. — în anul întîi? Rîseră. — Nu, patru. Blonda îi spuse brunetei: — Asta mă face să simt că îmbătrînesc, apoi i se adresă lui Thaw. De ce nu dansezi? — Nu am pic de simț al ritmului. — O, o să te învățăm noi imediat, zise bruneta ridicîndu-se în picioare. îl duse într-un colț și-i arătă cum să-și miște picioarele, apoi îl luă pe ring, unde o însoți simțindu-se stîngaci, scuzîndu-se și dorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și croșeta nervoasă. Lanark se întinse pe pat cu mîinile sub cap și zise trist: — N-am vrut să vă părăsesc. Și nu cred c-am dispărut mult timp. — Ai fost plecat ore... secole, mi s-a părut. Nu ai simțul timplui. Deloc. — Alexander este un nume foarte frumos. Putem să-l prescurtăm în Alex. Sau Sandy. — îl cheamă Alexander. — Ce tricotezi? — Haine. Copiii au nevoie de haine, n-ai observat asta? Nu putem trăi din mila lui Ritchie-Smollet. Dacă Sludden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea, dar avea ochii umezi. O fată ciudată e prost plătită își stăpîni emoția și zise: — Un de la cinci e! Asta da libertate. Dar cum pot să te cred? Te-am creat ca ființă cinstită, dar mă pot încrede în simțurile tale? La mari înălțimi e și de sună probabil la fel. Se pare că iei cuvintele foarte în serios, zise Lanark cu o undă de dispreț. — Da. Nu mă placi, dar n-am ce face. Sînt în primul rînd literat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
place de a lui blazare E-o slăbiciune, însă, deși tărie pare Cînd trupurile toate s-au retras Un trup superb îi dă valoare Un trup superb îi dă valoare Din iad putea-va Lanark să îl scoată oare? în simțuri cînd se naște-a doua oară Nici un liman n-a mai rămas Un trup nesăbuit îi dă valoare Dar nu-ndeajuns să-l vindece Din iad putea-va el pe Lanark să îl scoată oare?
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se ciocni violent de el. Șocul îi dezechilibră pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei limuzine de mare putere, Gosseyn se întrebă: "Au venit chemați de fată? Ori sunt vreo bandă?". Demarajul violent al mașinii puse capăt speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care, după ce îi reconstituiseră corpul din bucăți, îl plasaseră în decorul acestei păduri Gargantuești. Gosseyn privi în jurul lui, încordat și, în același timp, cu toate simțurile în alertă. Trunchiurile celor trei arbori aflați în raza sa vizuală păreau trei zgârie-nori. Își aminti că faimoșii arbori venusieni puteau atinge ― se zice ― o înălțime de o mie de metri. Privi în sus, dar frunzișul era de nepătruns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai mult nu putea spera. Mergând fără oprire prin această pădure aparent fără sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuia să aibă grijă să rămână în viață. Încercă deci să privească sosirea lui Crang ca un element pozitiv în acest sens ― Se ridică în picioare, cu mâinile sus, privindu-i cu curiozitate pe cei patru, tentând să-și convingă simțurile de realitatea prezenței lor. Nu se hotărâse încă în ce fel le va istorisi povestea ce i-o impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze x ultrasensibile a naturii celulelor celui de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
metalic, dar reuși să se sprijine de un perete concav, apoi de un altul. Nu încăpea nici o îndoială. Se găsea într-un tunel, în mijlocul rădăcinilor unuia dintre giganții de pe Venus. 26 "Cu toate acestea, apetitul nelimitat a judecății lipsite de simțul critic pentru tot ce-și închipuise că ar fi certitudine sau finalitate o împinge să se delecteze cu umbre" E.T.B. Afluxul de energie care, galvanându-l, îi permisese lui Gosseyn să-și dea seama de situația în care se afla, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
accesibile. Îi rămânea să dea dovadă de mai multă profunzime în gândire, să facă o mai mare abstracție de realitate, să împingă precizia observațiilor sale cu încă o zecimală, și vălul se va ridica, iar descifrarea misterului va fi la îndemâna simțurilor sale. Consecințele acestui raționament erau suficient de ample ca să justifice o "pauză" de integrare pentru sistemul său nervos. Calmul său se accentuă. Își aminti de acel ceva metalic de care se împiedicase când făcuse prima tentativă să se ridice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
i-am spus Zenobiei : „Tu, dragă, mă tem să nu răcim și cred că ne e foame, ce-ai zice să mâncăm ceva și să găsim un adăpost ?“. „Pentru asta ne-ar trebui bani“, a spus Zenobia cu un remarcabil simț practic. „Să căutăm, cine știe, poate găsim.“ Am colindat străzile, ar fi fost o soluție, n-am găsit decât doi-trei bănuți, altădată găseam mai mulți, acum nu, așa că, până la urmă, am renunțat. „Zenobia“, am spus, „pe mine foamea nu mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o interesează. Pentru că totuși ținea la mine, m-a învățat într-o noapte să văd, adică să recapăt simțul acela pe care unele ființe din natură îl mai păstrează intact și în afara ochilor, pe când noi, oamenii, îl regăsim numai arareori și îl privim de fiecare dată fie ca pe un har, fie ca pe o infirmitate. În noaptea de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ne desfacă încleștarea. În jurul nostru se lăsase o tăcere uriașă, ca între două tunete. Vedeam până dincolo, unde se roteau astrele, și până dincolo de ele. Pluteam ușori și liberi deasupra pământului pe care ne așteptau trupurile noastre pline de un simț al inutilului și al neantului, distanțele mi se păreau nostalgice, nu știu cum să spun. Oceanul de tăcere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii încleștării noastre, „Mă bucur că ai venit“, spunea domnul Sima, „poate că ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
statul universal va fi o concepție realizabilă. Prin urmare, războiul actual era o fraudă. Nu însemna nimic. Dacă Enro câștigase, statul universal rezultat ar dura o generație, poate două. În acest moment, Impulsurile afective ale altor indivizi lipsiți de bun simț i-ar determina să comploteze și să se răzvrătească. În același timp, ar muri miliarde, doar pentru ca un nevrozat să-și facă plăcerea de a obliga câteva doamne în plus să-l îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să comploteze și să se răzvrătească. În același timp, ar muri miliarde, doar pentru ca un nevrozat să-și facă plăcerea de a obliga câteva doamne în plus să-l îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe ceva mult mai hazardat. Socotise că Leej știa ce spunea. Și de unde-i venise ei ideea că Discipolul nu ar fi în fază? Păi chiar din propaganda Discipolului! Nici ea și nici Prezicătorii nu posedau nici cel mai mic simț critic, cel puțin din punct de vedere științific. Prezicătorii își fondau știința pe insulele lor. Așadar, în naivitatea lor, admiteau chiar afirmațiile Discipolului. - Leej! Gosseyn vorbi fără să se uite la ea. - Da, zise ea, tremurând. - L-ai văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ajunsese să se întrebe. Gosseyn zâmbi și dădu din cap. - Cam complicat, zise, și nu vreau să te ofensez, depășește cunoștințele voastre științifice. Se petrece cam așa: zona întinsă pe care noi o numim spațiu-timp este probabil o iluzie a simțurilor: adică poate să nu aibă nici o legătură cu ceea ce vedem, mirosim sau pipăim. Așa cum dumneata pari mai bine orientată, ca Prezicătoare, în conținutul spațiu-timp - adică mai bine orientată decât individul normal - tot așa sunt și eu mai bine orientat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vă simțiți bine? Până să răspundă Gosseyn-Ashargin, celălalt bărbat un bătrân amiral suplu, uscățiv, pe a cărui uniformă scânteiau medaliile prețioase și insignele, spuse pe un ton sarcastic: - Prințul nu se simțea bine când a sosit. Să-l felicităm pentru simțul datoriei de care dă dovadă în asemenea împrejurări. Când termină ce avea de spus. Gosseyn îl recunoscu pe amiralul Paleol. Această identificare îl aduse mai repede la normalitate, fiindcă numai Ashargin îl cunoștea. Cele două conștiințe, a lui și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puțin, poziția noastră va deveni mai suplă - va trebui să improvizăm. Anumite flote se vor afla în măsură să atace obiective pe care nu le avuseseră în vedere. Știind că se ivesc astfel de ocazii, va fi nevoie de un simț al adaptării foarte dezvoltat din partea ofițerilor și a mateloților de toate rangurile. Fără să mai zâmbească, bătrânul îi privi pe cei de la masă. - Domnilor, aici se încheia raportul meu. Trebuie să vă spun că pierderile noastre sunt grele. Pierdem nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cariera Patriciei. Dar Gosseyn era de părere că nu era suficient. Leej se lăsa în voia soartei, neavând de ce să fie ambițioasă atâta timp cât își cunoștea viitorul. Chiar presupunând că ar avea deodată un scop, neputând să se mai bizuie pe simțul său profetic, i-ar trebui mult timp pentru a-și modifica aptitudinea sa fundamentală. Crang rupse tăcerea. - Prințe, zise el pe un ton foarte amical, cred că pot să vă satisfac curiozitatea în privința căsătoriei voastre cu Nirena. Soția mea, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că urma să se trezească în corpul prințului Ashargin pentru a treia oară în trei luni. 19 Non-axiome În interesul rațiunii, amintiți-vă: mai Întâi se produce evenimentul, stimulul inițial; în al doilea rând, șocul nervos al evenimentelor, prin canalul simțurilor; În al treilea rând, reacția emoțională fondată pe experiența trecută a individului; În al patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se ciocni violent de el. Șocul îi dezechilibră pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]