11,710 matches
-
Au schimbat între ei priviri oarecum nedumerite. În minte mi-au venit cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Lucrurile duhovnicești trebuie judecate (și înțelese) duhovnicește... Omul trupesc nu le înțelege pentru că nu poate”. Vezi, dragă, oamenii aceștia și-au deformat gândirea din pricina singurătății. S-au rupt de realitatea materială și acum plutesc în lumea lor de credințe și vise, vorbi unul dintre ei ca actorul pe scenă. Nu, domnule, noi doar subordonăm realitatea materială, așezând-o în ordinea importanței ei. Există o ierarhie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Era mult înaintea celor de vîrsta lui și tot timpul singuratic. S-a înscris la școală știind deja să citească și să scrie și stăpînind limba franceză, cufundat într-o lume de vis clădită pe lecturile lui tot mai extinse. Singurătatea și lipsa prietenilor s-au perpetuat în anii de liceu și în cei petrecuți în universitățile românești (și străine)16. După absolvirea universității, o celebritate timpurie l-a catapultat și mai departe față de contemporanii săi. A devenit profesor universitar înainte de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
timpurie l-a catapultat și mai departe față de contemporanii săi. A devenit profesor universitar înainte de a împlini treizeci de ani. Un profesor universitar are un statut special în Balcani. El adastă în măreția lui, înconjurat de respect rigid și de singurătate, care îl izolează de fluxul principal al vieții. Ceea ce însemna pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici urmă de năzdrăvănii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
treizeci de ani. Un profesor universitar are un statut special în Balcani. El adastă în măreția lui, înconjurat de respect rigid și de singurătate, care îl izolează de fluxul principal al vieții. Ceea ce însemna pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici urmă de năzdrăvănii, nici o greșeală prostească. Greșelile lui s-au datorat principiilor lui rigide, comise deliberat și niciodată regretate după
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Tendințele manifestate anterior au continuat să se manifeste: ușurință în însușirea materiilor, rod al unei educații paralele. Începe acum să se familiarizeze cu scrierile despre haiduci, gherila naționalistă care acționa la drumul mare, prezentați într-o manieră romantică. Și o singurătate tot mai accentuată 25. Primul-ministru, Bătrînul Ion Brătianu (căruia Iorga îi spunea "bătrînul și tiranicul Vizir")26 a vizitat școala. Vizita lui i-a trezit la realitate pe cei care (ca Iorga) erau educați în spirit naționalist. Își petrecea de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tuturor acestora, Iorga rămînea distant și rezervat. Dintre miile lui de colaboratori, chiar și dintre cei intimi, doar cîțiva utilizau familiarul tu atunci cînd i se adresau. Cu toată disponibilitatea lui de a fi printre oameni, prefera grupurile mici sau singurătatea. Se simțea întotdeauna izolat sau rău înțeles; așa cum afirma Șeicaru, Iorga a rămas un călugăr devotat unui singur cult: istoria românilor 129. Iorga s-a adresat elitei României într-un areticol scris în limba franceză (ceea ce asigura accesul unui public
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
atare, familia Iorga trăia mai departe practic în izolare, la periferia "înaltei societăți" bucureștene. Doamna Catinca (așa cum își amintește doamna Liliana) își suporta durerea cu mîndrie și tărie. Încerca să suplinească pierderea stînd cu copiii, dar părea totuși să prefere singurătatea. În singurătatea ei îi scria scrisori lui Iorga. Dar așa cum se întîmplă de multe ori după patruzeci de ani de viață comună și armonie -, pur și simplu nu putea suporta să fie singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga trăia mai departe practic în izolare, la periferia "înaltei societăți" bucureștene. Doamna Catinca (așa cum își amintește doamna Liliana) își suporta durerea cu mîndrie și tărie. Încerca să suplinească pierderea stînd cu copiii, dar părea totuși să prefere singurătatea. În singurătatea ei îi scria scrisori lui Iorga. Dar așa cum se întîmplă de multe ori după patruzeci de ani de viață comună și armonie -, pur și simplu nu putea suporta să fie singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie 1941. La
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
douăzeci și doi de ani (nu m-aș împotrivit deloc s-o am în haremul meu). Biata Lizzie! Mă întreb ce m-o fi determinat să-i scriu așa, deodată, epistola aceea de tachinare semi-serioasă? Să fie o teamă de singurătate și de moarte pe care o emană marea? Din moment ce Lizzie Scherer a apărut pe tapet, ar fi bine să ofer mai multe amănunte în legătură cu ea. Am început s-o iubesc pe Lizzie după ce mi-am dat seama cât de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu-i poate „primi“ îndeajuns de stilat, și că, atunci când veneau, îi punea în situații stânjenitoare cu scuzele ei agresive privitoare la umilul nostru mod de viață. Trebuie să adaug că noi locuiam într-o casă cu chirie, în care singurătatea se îmbina cu lipsa de intimitate. De obicei, mă duceam singur în vizită la Ramsdens, clădirea de piatră împrejmuită de copaci, pentru că mama avea oroare să se afle sub acoperișul cumnatului ei, iar tata avea oroare să se afle sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
evocare. O, Hartley, Hartley, cât de atemporală, cât de absolută e iubirea! Iubirea mea pentru tine nu-i conștientă că eu sunt bătrân și că tu ești, poate, moartă. Azi-dimineață la unsprezece am mâncat trei portocale. Portocalele trebuie mâncate în singurătate, în chip de festin deosebit, atunci când ți-e foame. Sunt prea nedisciplinate și prea copleșitoare pentru a face parte dintr-o masă obișnuită. Trebuie să arăt că eu nu sunt un amator al micului dejun, cu toate că-i respect pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai liniștit în ce-o privește pe Hartley, de parcă gândul la ea a și fost absorbit, într-un fel binecuvântat, în aerul deschis, sănătos, al casei mele. Iată o dovadă concretă a efectului noului meu mediu. („Ai să înnebunești de singurătate și de plictiseală!“ îmi spuneau.) Și poftim, instinctele mele nu m-au înșelat. Mi-ar face plăcere să pot împărtăși cuiva acest lucru, poate că lui Lizzie. O dată cu prima mea dragoste, am lăsat în urmă-mi atâta candoare și bunătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să rămână. Până și apa era acum perfect tăcută, nici un lipăit, nici o vibrație. Cerul era de un cenușiu vag transparent, iar marea de un cenușiu opac și stâncile de un cafeniu întunecat, cu reflexe de un cenușiu estompat. Senzația de singurătate era mult mai intensă decât fusese sub imperiul stelelor. Atunci nu-mi fusese teamă. Acum mi-era teamă. Mi-am dat seama că înțepenisem și mi-era rece. Stânca de sub mine era foarte dură și simțeam usturime de zgârieturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un ton indiferent, obraznic: — Asta înseamnă că nu te așteaptă nimeni pe nicăieri. Vreo fată, sau așa ceva? Mi-a răspuns destul de rigid: — Nu. A existat cineva. Dar s-a terminat. M-am întrebat: „A venit oare la mine mânat de singurătate, de disperare? Și dacă e așa, atunci asemenea stare n-o să-l facă mai receptiv la propunerile mele... la dragostea mea?“. Era în seara aceleiași zile. Părea lipsit de sens să mai aștept. Îi schițasem lui Gilbert în linii mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era aceeași, dar lumina sub care o priveam se schimbase. Trebuia să o iau pe Hartley, să fie a mea, și s-o redeștept, s-o fac să zvâcnească și să vibreze la ideea unei posibile libertăți. Da, cheia era singurătatea, acum înțelegeam acest lucru. Trebuia să fiu singur cu ea cât mai curând, și apoi, pe vecie. Când fusese prizoniera mea, cât de umilită trebuie să se fi simțit de prezența celorlalți în casă. Era necesar să nu mai existe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuiva ororile care-mi hărțuiau mintea? — James, pleacă la Londra. Am să vin și eu, în curând. Am să vin să-mi pun apartamentul la punct. Nu mă mai chinui acum. Doresc pur și simplu o zi sau două de singurătate și de liniște aici, asta-i tot. — Clocești o idee cumplită. — N-am nici o idee, mintea mea e goală. — Mi-ai spus ceva înainte, despre convingerea ta că Ben te-ar fi îmbrâncit în cazan. — Da. — Desigur că nu crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răceală mortală din Irlanda. Tremurând de emoție, m-am dezbrăcat în grabă și am pășit în apă. Șocul rece, apoi căldura, apoi mișcarea de săltare viguroasă și mângâietoare a valurilor liniștite, mi-au amintit, crunt, de fericire. Am înotat, simțind singurătatea mării și încercând acea senzație cu totul specială pe care acum o identificam cu moartea și pe care o purtam, pare-se, întotdeauna în inima mea. N-aș spune că în clipele acelea doream să mor sau gândeam că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuibărise în mine și stătea neclintită de parcă s-ar fi temut să miște. Și mai încercam o senzație nouă, stranie, pe care n-o mai simțisem niciodată până atunci, și mi-a trebuit câtva timp până s-o recunosc drept „singurătate“. Fără James, eram, în sfârșit, singur. Cât de mult mă bizuisem totuși pe prezența lui în lume, de parc-ar fi fost fratele meu geamăn și nu vărul meu. M-am uitat la ceas și am văzut că era aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fisură, un fel de hemoroizi, no, da’ n-am primit nimic tratament... No, păi m-am tratat acasă, și m-am vindecat... nu mai am nimic acuma. Da-n Securitate o fost foarte-foarte greu. Plus anchetele, plus, cum vă spun, singurătatea aia... Dar cum vă petreceați timpul între anchete? Cum era celula, chiar în fund, spre calea ferata, era un gemuleț mic și acolo era o masă de beton cu stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Parnasianismul și simbolismul (prezentare generală). 10. Literatura secolului al XX-lea (prezentare generală). 11. Proza secolului al XX-lea. Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, Wiliam Faulkner, Cătunul; Franz Kafka, Procesul; Albert Camus, Ciumă; Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate. 12. Dramaturgia secolului al XX-lea. Luigi Pirandello, Henric al IV-lea Anton Pavlovici Cehov, Livadă cu vișini. 13. Poezia în secolul al XX-lea. Rainer Maria Rilke, Amintire; Guillaume Apollinaire, Podul Mirabeau; Paul Valery, Cimitirul marin; Federico Garcia Lorca
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
animalelor prin lovire sau accidente traumatice. (3) Suferința, alta decât cea provocată de durere, este cauzată animalelor de înfometare, sete sau oboseală excesivă. ... (4) Starea de neliniște este cauzată de privarea animalelor de libertate prin legarea defectuoasă sau încarcerarea severă, singurătate, de introducere în spațiul lor de viață a unor animale din alte specii sau din aceeași specie fără o acomodare prealabilă, de senzația de pierdere a echilibrului, de zgomote puternice, de șocuri luminoase sau electrice. ... (5) Invaliditatea voită este cauzată
LEGE nr. 72 din 16 ianuarie 2002 (*republicată*) zootehniei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139763_a_141092]
-
stress-ului Sintetizând această problematică, să precizăm că efectele potențate ale stress-ului pot fi grupate in cinci mari categorii cu influențe negative asupra persoanelor analizate : efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseală, oboseală, indispoziție, scăderea încrederii în sine, nervozitate, sentimentul existent de singurătate; efecte comportamentale: predispoziție spre accidente, spre alcoolism, abuz de cafea, tendința de a mânca și/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv; efecte cognitive: scăderea abilității de a adopta decizii raționale, concentrare slabă asupra problemelor ivite, scăderea capacității de atenție
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
des verbul « a fi »la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutându- ne să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul, te vei surprinde asediat de întrebări și de răspunsuri ermetice. După cum ți-e vârsta, vei fi tentat să le așezi Punctele
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
noi” cum o numea Acad. Ana Aslan, se prezintă într-o enormă paletă de forme: stresul examenului, stresul profesional, stresul demografic, stresul pensionării, stresul divorțului, stresul detenției, stresul schimbării locului de muncă, stresul bolii, stresul morții cuiva din familie, stresul singurătății, stresul neînțelegerilor și a ostilităților conjugale, stresul schimbării responsabilităților profesionale, stresul schimbării programului de lucru, de somn, schimbării obiceiurilor alimentare, chiar și stresul de vacanță (care este totuși este în esență o schimbare a modului obișnuit de viață). Stresul (definit
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
nefavorabile care acționează asupra stării de sănătate, ceea ce va favoriza odihna și tonifierea sistemului nervos al celor obosiți (cele mai indicate fiind curele de climat alpin). Majoritatea autorilor (T. Pirojinski, Ghe. Crețeanu, R. Duda) consideră că pentru îndepărtarea efectelor stresului singurătății și al pensionării, alături de medic este imperios necesară prezența unui psiholog în scopul abordării complexe și interdisciplinare a problemelor celor vârstnici, întrucât există diverse tipuri de îmbătrânire psihologică. Majoritatea tulburărilor de adaptare întâlnite la pensionari (apatia, izolarea, depresia, nevrozele), sunt
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]