11,011 matches
-
yat" din vechea slavonă bisericească și transformarea lui "o" în "u" dar mai des a lui "e" în "i": "selu" în loc de "selo" (sat). Un alt semn al originii bulgare orientale este pronunțarea moale a consoanelor finale, tipică pentru alte limbi slave, dar care se găsesc doar în bulgara dialectală (spre exemplu "tavan" sună ca "tavanj" în sârbă). Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană ("drot" din germana "Draht" - fir, "gang" din "Gang
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
Rus din 1721, statul era denumit în propriile acte oficiale ca "Rusia" (în limba rusă din secolul al XVII-lea "Русія") sau "Rosia" ("Росія", probabil sub influența denumirii din limba greacă "Ρωσια"), un nume derivat din denumirea tradițională a popoarelor slave timpurii - rusi ("pусь"). Denumirea modernă a țării "Россия - Russia" (cu dublu s) a devenit oficială după 1713. Acest articol conține materiale din Library of Congress Country Studies, care fiind o publicație a guvernului SUA este în domeniu public. Rusia.
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Lincoln s-a concentrat cu abilitate pe această delegație, dar și pe altele, urmând ferma recomandare a lui Lincoln de a nu „face contracte care mă obligă”. Majoritatea republicanilor au căzut de acord cu Lincoln că Nordul este partea vătămată, „Slave Power” controlând prea puternic guvernul național prin decizia în cazul "Dred Scott" și pe președintele James Buchanan. De-a lungul anilor 1850, Lincoln s-a îndoit de perspectiva unui război civil, iar susținătorii lui au respins afirmațiile că alegerea sa
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
fost influențată în mod hotărâtor de creșterea tensiunilor dintre Stalin și Hitler, acest din urmă fiind un sprijinitor hotărât al fascismului și al lui Francisco Franco. Relațiile nazisto-sovietice au fost înăsprite de ura personală a lui Hitler fața de popoarele slave ale Europei Răsăritene și de concurența ideologică dintre fascism și comunism. Conflictul armat direct dintre Germania și Uniunea Sovitică a fost întârziat de semanrea Pactului Molotov-Ribbentrop de pe 23 august 1939, care a divizat națiunile Europei Răsăriteană în două sfere de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Vișina este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Privind atestarea istorică a comunei Vișina, Arhivele Naționale păstrează un document în limba slavă, scris pe pergament și cu pecete, datat 1 iunie 1545. Documentul, întocmit de un anume Mircea Ciobanul, atestă donarea satelor Vișina și Siliștoara mănăstirii Bistrița. Într-un alt document, datat 13 mai 1573, satul Vișina era menționat alături de Potelu, Vădastra
Comuna Vișina, Olt () [Corola-website/Science/302031_a_303360]
-
romană datând din secolele III-IV d. H. iar arheologul Gh. Petre-Govora și prof. Aurelian Stioican scoteau la iveală în aceeași perioadă o fibulă digitală din bronz datată din secolele VI-VII D.H., adică din perioada de început a năvălirilor barbare slave pe teritoriul localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
teritoriu făcea parte din zona sistemului de apărare române a provinciei Dacia, în sectorul dintre castrele Tihău și Cășeiu, în zona defensivă contra dacilor liberi, care trăiau la nord de Someș. În jurul anului 1350 familia Bánffy a colonizat aici populație slavă (rușini), de la care provine și numele așezării. În anul 1366 localitatea este atestata sub denumirea actuala, scrisă în formă "Wruzmezeu" (Oruzmezeu), "Câmpul Rusului". În 1388 apare sub forma "Oruzmezeu". A făcut parte din plasa Ileanda în cadrul comitatului Solnocul Interior, iar
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
a fost scrisă în secolul al XII-lea, rușii a fost un grup de varegi care trăiau pe țărmul Mării Baltice, în Scandinavia. Dacă mai întâi ei au fost alungați, mai apoi ar fi fost invitați să guverneze peste triburile învrăjbite slave și finice din zona Novgorodului: Mai tarziu, cronică afirmă că varegii au cucerit Kievul și au fondat Rusia Kieveana. Teritoriul pe care l-au ocupat a primit numele lor, așa cum rudele lor, normanzii au dat numele Normandiei. ("Vezi și: "Etimologia
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
Bulgaria de astăzi). Matia Corvin a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479-1490) și Austria Inferioară (1477/1485-1491). Vorbea maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept. Matia Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când acesta, urmărit de armata
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
pe unii istorici care susțin teze neo-roesleriene (Noel Malcolm- "A Short History of Bosnia") să propună Bosnia drept locul de formare al poporului român. În lipsa informațiilor documentare, se poate presupune că populația de limbă latină a fost asimilata de către cea slavă. Un proces similar, documentat, a avut loc pe coasta Adriatică, pe teritoriul actual al Croației. În secolul al X-lea, odată cu formarea statelor feudale ale sârbilor și croaților, Bosnia devine obiect de dispută între acestea. După încorporarea Croației în Regatul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Ungariei până dupa bătălia de la Mohacs, când întregul teritoriu este cucerit de către Imperiul Otoman. Ocupația otomană a reprezentat un alt moment definitoriu pentru istoria Bosniei. Principalul proces, început imediat după cucerirea otomană a fost convertirea unei mari părți a populației slave autohtone la islam. Convertirea în masă a slavilor din Bosnia la islam a fost un fenomen în general voluntar, spre deosebire de islamizarea albanezilor care a fost cel puțin încurajată de către autoritățile otomane. Pentru explicarea acestui fenomen au fost propuse mai multe
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
rândul populației creștine din Balcani în fapt a fost abandonată în secolul XVII și nu poate explica singură conertirea masivă, care a avut loc doar în Bosnia. Dată fiind convertirea masivă a populației locale la Islam, aceasta a păstrat limba slavă (cunoscută până la războaiele care au marcat destrămarea Iugoslaviei drept sârbo-croată). Procesul de islamizare este documentat de registrele financiare ale Imperiului otoman. Acestea arată cum, pe parcursul a trei generații, o familie adopta islamul, astfel că era eliminată din lista celor care
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
limbă lituaniană. Acești lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii, în special cei catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum erau ucrainienii, se considerau "ruteni". Însă numărul celor care se considerau lituanieni a scăzut în
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
lituanieni care s-au mutat în regiunile locuite preponderent de slavii răsăriteni au adoptat după o vreme cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
În conformitate cu părerile unor istoirici, în special ruși, unul dintre efectele cele mai importante ale cuceririlor lituaniene a fost împărțirea etnică a locuitorilor fostei Rusii Kievene - slavii estici. După ce mongolii au cucerit aproape întreaga Rutenie, ei au încercat să păstreze populația slavă unită. Venirea triburilor baltice care atacau Masovia l-a făcut pe ducele Konrad de Masovia să-i invite pe Cavalerii Teutoni să se așeze în zonele Prusiei Răsăritene. Luptele dintre triburile baltice și teutoni le-au oferit triburilor lituaniene timpul
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
creat diferențe care au persistat până în zilele noastre. Conforma acestor păreri, dacă în timpul existenței Rusiei Kievene se puteau remarca unele diferențe regionale, ocuparea de către lituanieni a părților de sud și vest a Ruteniei a dus la divizarea definitivă a populație slave în ruși, belaruși și ucrainieni. Această teorie este foarte controversată, deoarece pe baza ei se poate afirma că motivul care a dus la formarea unui stat separat rusesc a fost dominația culturală și politică a mongolilor asupra Principatului Moscovei. Dacă
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
și asupra liturghiei. A treia sursă a formei liturghiei bizantine constituie diferite reforme liturgice, dintre care cele mai multe ne vin dintre secolele al IX-lea și al XI-lea. Pe lângă acestea, există multe diferențe de mici amănunte ceremoniale între ramurile grecească, slavă, melkită, românească, și altele. Pentru prima dată, monahii de la Mănăstirea Chevetogne au publicat diferențele dintre greci și slavi în slujirea liturghiei, în cartea de slujbe « La Prière des Églises de rite byzantin», precum și în manualele de slujbă ulterioare - liturghier, arhieraticon
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
i sunt un popor sud slav care trăiește preponderent în a, dar și în Republică Macedonia (existența unei etnii macedonene slave este negata de către unii oameni de știință, mai ales bulgari, care consideră că aceștia ar fi de fapt tot bulgari), Ucraina (în sud), Republica Moldova (în sud), Șerbia (în nord și în est), Grecia (în est), Turcia (în partea europeană) și
Bulgari () [Corola-website/Science/302170_a_303499]
-
și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct în rândul triburilor antice poloneze. Aceasta este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de polonezi. Prin secolul al XIV-lea, nu se făceau diferențe între cei numiți "rycerz" (cavaleri) și șleahtici. Membrii șleahtei aveau datoria personală apere țara ("pospolite ruszenie"), și de aceea au devenit clasa privilegiată a regatului
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
au primit ordin să-l deporteze la Pityus, un mic oraș pe malul de est al Mării Negre. El a murit pe drum spre această localitate, la Comana, în Pont, în ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Osemintele sale au fost aduse la biserica Sf Apostoli din Constantinopol în anul 438 de către împăratul Teodosie II. Pe parcursul activității sale pastorale, Sfântul Ioan Chrysostom a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
după multe aventuri, s-au stabilit în zona cursului inferior al fluviului Dunărea, în zona Bulgariei de azi, unde s-au amestecat și au fost asimilați de triburile de slavi care erau deja pe acele pământuri. Aici au adoptat limba slavă și credința creștin ortodoxă. Cei mai mulți istorici sunt de acord că bulgarii de pe Volga au fost supușii Imperiului Hazar. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, a avut loc un proces de unificare, fondându-se capitala ținutului la Bolğar, la 160 km
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
Dunăre, ajungând pe râul Marița și la Marea Adriatică. Prima fază a fost consumată în 679, când hanul Asparuch trece Dunărea și se instalează în Moesia și Scythia Minor. Dobrogea a rămas sub dominație bulgară până în 971. În acest răstimp, populații slave s-au așezat printre Tracii latinizați sau elenizați din regiune. Mai târziu, când puterea bulgară a început să scadă, Dobrogea a retrecut în stăpânirea bizantină în 971, iar Bulgaria a fost în cele din urmă integral cucerită de bizantini în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
îl asemuiau cu tragicul Homer. Sofocle s-a stins din viață în anul 406 î.Hr., la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr, Euripide. A fost înmormântat la Colonos, în pământul său natal, căruia i-a adus laude și slavă în ultima sa piesă: „"Oedip la Colonos"”. La doi ani după moartea sa, Atena a fost înfrântă de Sparta, ceea ce a însemnat sfârșitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremație culturală ateniană. Aflat în centrul vieții publice
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
aspirațiile naționale din Balcani. Rusia s-a străduit să-și recâștige dreptul de a păstra o flotă în Marea Neagră și s-a alăturat francezilor pentru a câștiga influență în Balcani folosindu-se de ideea panslavismului de unire a tuturor popoarelor slave sub conducere rusească. Aceasta s-ar fi putut face doar prin distrugerea celor două imperii în care trăiau mare parte din slavi, cel austriac și cel otoman. Ambițiile și rivalitățile rușilor și francezilor în Balcani au ieșit la iveală în
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
poporului din partea de sud a Moldovei, care a proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză), în componența URSS. În septembrie 1990 populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă) a proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial „Republica Nistreană”) în Transnistria, având capitala la Tiraspol. La data de 28 octombrie 1990, Topal a devenit deputat în Sovietul Suprem al Republicii Găgăuze, fiind ales la 31 octombrie în funcția de
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]