10,628 matches
-
și 22 iunie. Tot echipamentul greu a fost abandonat. Au fost abandonate în Franța 2.472 de tunuri, 20.000 de motociclete și alte 65.000 de vehicule precum și cantintăți uriașe provizii, muniție și combustibil. Aproape toate cele 445 de tancuri trimise în Fanța au fost abandonate. Șase distrugătoare britanice și trei franceze au fost scufundate. De asemenea, alte nouă vase de mare capacitate au mai fost scufundate. În plus, 19 distrugătoare au fost avariate. În total, peste 200 de vase
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
habsburgici austrieci, ca un loc strategică pentru apărarea Budei și Pestei în cazul unei revolte viitoare. Pe dealul Gellért au avut loc acțiuni militare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și apoi a Revoluțiuei ungare din 1956, cănd tancurile sovietice au tras de pe deal asupra orașului. Într-adevăr, urme de proiectile încă se mai zăresc pe unele clădiri din Budapesta. Pe teritoriul fortăreței se află un mic muzeu militar. La capătul Citadellei se află "Statuia Libertății" (în ), un monument
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
Pachachi la conducerea guvernului, iar noul cabinet nu a aplicat clauzele acordului cu kurzii. La mijlocul anului 1945 Pachachi a respins cererile lui Barzani. În aceste împrejurări în august 1945 ostilitățile militare au fost reluate, armata irakiană intervenind in Kurdistan cu ajutorul tancurilor și aviației britanice. După câteva prime succese, Barzani a fost nevoit să părăsească zona și să fugă în Iran. Împreună cu întregul său trib de 10.000 de oameni, din care 2000 de bărbați înarmați, el s-a refugiat în zona
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
NKVD și o serie de alte unități mai mici (inclusiv o unitate medicală). În fortăreață se mai aflau familiile a 300 de militari. Planul inițial al apărării prevedea asigurarea apărării într-un interval de 12 ore de la atacul infanteriei și tancurilor germane (aproximativ 20.000 soldați) sub comanda lui Heinz Guderian. Apărătorii fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel câd forțel Axei au declanșat atacul împotriva URSS pe 22 iunie 1941 și a devenit locul în care s-a desfășurat
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
aeriene poate fi atinsă nu doar prin atacuri aeriene, dar și prin acțiuni terestre. În timpul Războiului Rece, responsabilii militari sovietici au declarat că URSS poate câștige supremația aeriană în ciuda inferiorității avioanelor sale de vânătoare prin cucerirea aeroporturilor NATO și parcarea tancurilor pe pistele acestora. (Trebuie amintit că în timpul ultimei conflagrații mondiale, germanii au folosit autostrăzile pe post de aeroporturi). Planificatorii sovietici plănuiau folosirea forțelor speciale Spețnaz pentru atacarea aeroporturilor NATO în cazul izbucnirii unui conflict. Atacurile declanșate de forțele speciale sunt
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
amfibii încununate de succes ar fi fost reduse. Germanii nu aveau vase specializate de debarcare și ar fi trebuit să folosească în princpal barjele fluviale pentru transportarea trupelor și materialelor. Barjele ar fi limitat volumul pieselor de artilerie și numărul tancurilor care ar fi putut fi transportate pe insulă și ar fi limitat operațiunilor doar pentru perioadele cu mare calmă. Barjele fluviale nu erau proiectate să fie folosite pe mare și, chiar și în condiții meteorologice perfecte s-ar fi deplasat
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
transporte 45 de infanteriști, două vehicule ușoare și 20 t de provizii. La sfârșitul lui septembrie 1940 fuseseră livrate doar două prototipuri Marina a început dezvoltara unui vas capabil să transporte și debarce atât unități mari de infanteriei, cât și tancuri - „Marinefährprahm” cu o capacitate de 200 t. aceste vase de debarcare de mare capacitate nu au fost însă gata pentru Operațiunea Leul de Mare din 1940, primele fiind lansate la apă abia în aprilie 1941. Dat fiind faptul că a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de sprijin primelor valuri de debarcare de către blindate era o problemă critică pentru planificatorii operațiunii. Aceștia au depus eforturi importante pentru găsirea unor soluții parctice pentru debarcarea tacurilor pe plajele de invazie. Deși barjele de tip A puteau să debarce tancuri de dimensiuni medii pe plajele deschise, acest lucru putea fi făcut doar în timpul refluxului, când vasele de transport erau pe pământ ferm. Timpul necesar ansamblării rampelor externe presupunea că atât blindatele cât și echipele de mecanici se aflau pentru o
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
blindatele cât și echipele de mecanici se aflau pentru o anumită perioadă sub focul inamicului. Din acest motiv, germanii au căutat să găsească o metodă mai rapidă și mai sigură pentru aducerea pe plajă a blindatelor. Au fost create astfel tancuri care pluteau și altele care erau complet submersibile. 'Schwimmpanzer II" era o versiune modificată a Panzer II care, în ciuda greutății de 8,9 t, putea fi făcut să plutească după atașarea unor flotoare paralelipipedice. Flotoarele erau confecționate din aluminiu și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
axul unei elice. "Schwimmpanzer II" se putea deplasa cu 5,7 km/h prin apă. Un furtun gonflabil din cauciuc din jurul turelei asigura etanșarea acesteia din urmă. Tunul de 280 mm și mitraliera erau operaționale chiar și în timpul în care tancul își croia drumul prin apă. Dată fiind lățimea marea a tancului dotat cu flotoare, "Schwimmpanzer II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
km/h prin apă. Un furtun gonflabil din cauciuc din jurul turelei asigura etanșarea acesteia din urmă. Tunul de 280 mm și mitraliera erau operaționale chiar și în timpul în care tancul își croia drumul prin apă. Dată fiind lățimea marea a tancului dotat cu flotoare, "Schwimmpanzer II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii mai înainte ca operațiunea să fie contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
și în timpul în care tancul își croia drumul prin apă. Dată fiind lățimea marea a tancului dotat cu flotoare, "Schwimmpanzer II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii mai înainte ca operațiunea să fie contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca "U-Panzer" ori "Unterwasser Panzer" (tanc subacvatic) era un tanc mediu Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă etanșată. Spațiul dintre turelă și blindaj
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii mai înainte ca operațiunea să fie contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca "U-Panzer" ori "Unterwasser Panzer" (tanc subacvatic) era un tanc mediu Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă etanșată. Spațiul dintre turelă și blindaj era etanșat cu un furtun gonflabil, iar manteletele și gura tunului și mitralierei precum și cupola comandantului erau acoperite cu dopuri
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii mai înainte ca operațiunea să fie contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca "U-Panzer" ori "Unterwasser Panzer" (tanc subacvatic) era un tanc mediu Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă etanșată. Spațiul dintre turelă și blindaj era etanșat cu un furtun gonflabil, iar manteletele și gura tunului și mitralierei precum și cupola comandantului erau acoperite cu dopuri dintr-un cauciuc special
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă etanșată. Spațiul dintre turelă și blindaj era etanșat cu un furtun gonflabil, iar manteletele și gura tunului și mitralierei precum și cupola comandantului erau acoperite cu dopuri dintr-un cauciuc special. Odată ce tancul ajungea pe uscat, toate acoperirile și etanșările erau îndepărtate prin detonarea unor încărcături explozive. Aerul necesar funcționării motorului și supraviețuirii echipajului era aspirat în tanc printr-un furtun lung de 18 m, ținut la suprafața apei de un flotor. De
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
tunului și mitralierei precum și cupola comandantului erau acoperite cu dopuri dintr-un cauciuc special. Odată ce tancul ajungea pe uscat, toate acoperirile și etanșările erau îndepărtate prin detonarea unor încărcături explozive. Aerul necesar funcționării motorului și supraviețuirii echipajului era aspirat în tanc printr-un furtun lung de 18 m, ținut la suprafața apei de un flotor. De flotor era atașată și o antenă, care permitea comunicația radio dintre echipajul tancului și barja de transport. Motorul tancului fusese modificat pentru ca să permită răcirea cu
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
încărcături explozive. Aerul necesar funcționării motorului și supraviețuirii echipajului era aspirat în tanc printr-un furtun lung de 18 m, ținut la suprafața apei de un flotor. De flotor era atașată și o antenă, care permitea comunicația radio dintre echipajul tancului și barja de transport. Motorul tancului fusese modificat pentru ca să permită răcirea cu apă de mare, iar țevile de eșapament erau prevăzute cu supape de descărcare. Apa infiltrată în tanc putea fi eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
și supraviețuirii echipajului era aspirat în tanc printr-un furtun lung de 18 m, ținut la suprafața apei de un flotor. De flotor era atașată și o antenă, care permitea comunicația radio dintre echipajul tancului și barja de transport. Motorul tancului fusese modificat pentru ca să permită răcirea cu apă de mare, iar țevile de eșapament erau prevăzute cu supape de descărcare. Apa infiltrată în tanc putea fi eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută cu ajutorul unui giroscop direcțional și cu ajutorul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
era atașată și o antenă, care permitea comunicația radio dintre echipajul tancului și barja de transport. Motorul tancului fusese modificat pentru ca să permită răcirea cu apă de mare, iar țevile de eșapament erau prevăzute cu supape de descărcare. Apa infiltrată în tanc putea fi eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută cu ajutorul unui giroscop direcțional și cu ajutorul instrucțiunilor radio date de operatori de pe barjele de transport. Testele făcute la sfârșitul în iunie și iulie la Schilling, lângă Wilhelmshaven, au arătat
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fi eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută cu ajutorul unui giroscop direcțional și cu ajutorul instrucțiunilor radio date de operatori de pe barjele de transport. Testele făcute la sfârșitul în iunie și iulie la Schilling, lângă Wilhelmshaven, au arătat că tancul submersibil funcționa corespunzător când se deplasa pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde în nisip. Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de operatori de pe barjele de transport. Testele făcute la sfârșitul în iunie și iulie la Schilling, lângă Wilhelmshaven, au arătat că tancul submersibil funcționa corespunzător când se deplasa pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde în nisip. Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv s-a hotărât ca lansarea tancurilor la apă să se facă în timpul fluxului, ceea ce ar fi permis ca
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
arătat că tancul submersibil funcționa corespunzător când se deplasa pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde în nisip. Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv s-a hotărât ca lansarea tancurilor la apă să se facă în timpul fluxului, ceea ce ar fi permis ca blindatele împotmolite să fie recuperate în timpul refluxului. Tancurile submersibile fuseseră proiectate să funcționeze până la o adâncime de 15 m.
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde în nisip. Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv s-a hotărât ca lansarea tancurilor la apă să se facă în timpul fluxului, ceea ce ar fi permis ca blindatele împotmolite să fie recuperate în timpul refluxului. Tancurile submersibile fuseseră proiectate să funcționeze până la o adâncime de 15 m. "Kriegsmarine" făcuse planuri pentru folosirea a 50 de cabotiere
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv s-a hotărât ca lansarea tancurilor la apă să se facă în timpul fluxului, ceea ce ar fi permis ca blindatele împotmolite să fie recuperate în timpul refluxului. Tancurile submersibile fuseseră proiectate să funcționeze până la o adâncime de 15 m. "Kriegsmarine" făcuse planuri pentru folosirea a 50 de cabotiere special modificate, dat testele au demonstrat că acest tip de vas nu este potrivit. Balastul necesar pentru contrabalansarea tancurilor și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
refluxului. Tancurile submersibile fuseseră proiectate să funcționeze până la o adâncime de 15 m. "Kriegsmarine" făcuse planuri pentru folosirea a 50 de cabotiere special modificate, dat testele au demonstrat că acest tip de vas nu este potrivit. Balastul necesar pentru contrabalansarea tancurilor și faptul că vasul trebuia ancorat pentru prevenirea răsturanări în timpul plasării blindatului cu ajutorul unor macarale pe rampele laterale de lansare erau marile probleme care nu puteau fi rezolvate. Aceste dificultăți au dus la conceperea unui tip nou de barjă. Până la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]