102,196 matches
-
ochiului uman i se prezintă un cîmp luminos polarizat liniar. Fenomenul a fost descoperit și descris prima dată de omul de știință austriac Wilhelm von Haidinger în 1844. În general este valabilă afirmația că ochiul uman, spre deosebire de al unor alte specii de viețuitoare, nu este sensibil la polarizarea luminii, în sensul că indiferent cum e polarizată lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții se poate constata că această insensibilitate
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
Alien (denumit uneori și Xenomorph) este o creatură ficțională extraterestră care este antagonistul principal al seriei de filme Alien. Specia-și face debutul în filmul Alien (1979) și reapare în continuare în Aliens (1986), Alien 3 (1992) și (1997), precum și în franciza Alien vs. Predator (2004) și (2007). O creatură asemănătoare cu un design ușor diferit, de asemenea, apare pentru
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
în literatura de specialitate și în mai multe jocuri video diferite, „spin-off”-ul francizei. Spre deosebire de multe alte rase extraterestre din științifico-fantastic, „alien”-ii nu au o civilizație tehnologică, dar sunt creaturi agresive care nu au obiective mai mari decât propagarea speciei lor și distrugerea vieții, care ar putea reprezenta o amenințare (în filmul Prometheus rasa a fost proiectată ca o armă biologică de o rasă avansată). Ca și viespile sau termitele, „alien”-ii sunt eusociali, cu o singură regină fertilă care
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
pe baza unei litografii numite "Necronom IV", ulterior fiind redefinit pentru primul film din seria "Alien", iar efectele mecanice de bază au fost proiectate și construite de către designerul italian de efecte speciale Carlo Rambaldi. Proiectarea și ciclul de viață al speciei a fost extins la scară largă pe tot parcursul fiecărui film.
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
se întinde pe o suprafață de 2.144 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Dobrogei) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl include rezervația naturală (de tip paleontologic) - Locul fosilifer Aliman. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări; dintre care unele protejate la nivel european (enumerate în anexa I-a
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
stepe, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl include rezervația naturală (de tip paleontologic) - Locul fosilifer Aliman. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări; dintre care unele protejate la nivel european (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European 147/CE" din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor ) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări semnalate în arealul
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
sitului se află mai multe specii de păsări; dintre care unele protejate la nivel european (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European 147/CE" din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor ) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări semnalate în arealul sitului: pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcar-de-mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcar-de-lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcar-de-rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), fluierar de munte ("Actitis
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
le (Ceratopogonidae) este o familie de insecte diptere foarte mici, cele mai multe având 1-2 mm, puține specii fiind de 4-5 mm. Se asemănă cu țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri în trunchiurile de arbori, sau sub scoarța putredă a trunchiurilor. Larvele sunt acvatice sau terestre și
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
Mizantropia este definită drept o lipsă de încredere, dispreț, ura față de specia umană sau față de natura umana. Etimologia termenului o găsim în limba greacă, în termenii μῖσος ("misein", ura) și ἄνθρωπος ("antropos", om, uman). Mizantropia a fost asociată cu anumiți scriitori de satire, precum William S. Gilbert (en: I hate my fellow-man
Mizantropie () [Corola-website/Science/332735_a_334064]
-
le (Erinaceidae) sau aricii este o familie de mamifere insectivore cu spatele acoperit cu peri aspri (subfamilia "Galericinae") sau modificați în țepi (subfamilia "Erinaceinae"), capabile să se strângă ghem, în caz de pericol. Familia include specii de insectivore relativ mari, a căror talie variază de la cea a unei cârtițe până la cea a unei pisici. Au o lungimea cap + trunchi cuprinsă între 10,5 și 44,5 cm; coada = 1-32,5 cm; greutatea = 15-1400 g. Picioarele sunt
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
sud până în insulele din sudul Asiei: Tioman, Sumatera, Jawa, Kalimantan, Mindanao și Filipine. le au lăsat fosile începînd din eocen, cînd trăiau și în America de Nord. Familia erinaceidelor este diferențiate în două subfamilii ("Erinaceinae" și "Galericinae") cu 10 genuri și 24 specii existente. În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie "Erinaceus roumanicus", considerat de unii autori ca o subspecie, "Erinaceus concolor roumanicus", a speciei "Erinaceus concolor". Sunt descrise 10 genuri și 24 de specii existente de
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
au lăsat fosile începînd din eocen, cînd trăiau și în America de Nord. Familia erinaceidelor este diferențiate în două subfamilii ("Erinaceinae" și "Galericinae") cu 10 genuri și 24 specii existente. În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie "Erinaceus roumanicus", considerat de unii autori ca o subspecie, "Erinaceus concolor roumanicus", a speciei "Erinaceus concolor". Sunt descrise 10 genuri și 24 de specii existente de erinaceide, grupate în două subfamilii
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
diferențiate în două subfamilii ("Erinaceinae" și "Galericinae") cu 10 genuri și 24 specii existente. În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie "Erinaceus roumanicus", considerat de unii autori ca o subspecie, "Erinaceus concolor roumanicus", a speciei "Erinaceus concolor". Sunt descrise 10 genuri și 24 de specii existente de erinaceide, grupate în două subfamilii
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
și 24 specii existente. În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie "Erinaceus roumanicus", considerat de unii autori ca o subspecie, "Erinaceus concolor roumanicus", a speciei "Erinaceus concolor". Sunt descrise 10 genuri și 24 de specii existente de erinaceide, grupate în două subfamilii
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
Insulele Pribilov (, ) este un grup de patru insule vulcanice, aflate în apropierea coastei Alaskăi, în Marea Bering, la aproximativ 320 km de localitatea Unalaska. Insulele prezintă un relief deluros și nu au porturi; sunt un loc de împerechere pentru majoritatea speciilor de foci cu blană, din aprilie până în noiembrie. Vânarea în scop comercial a focilor a fost întreruptă în 1986. Insulele mai găzduiesc și numeroase specii de păsări, vulpi-albastre și albe. Populația indigenă este alcătuită din aleuți.
Insulele Pribilof () [Corola-website/Science/332741_a_334070]
-
prezintă un relief deluros și nu au porturi; sunt un loc de împerechere pentru majoritatea speciilor de foci cu blană, din aprilie până în noiembrie. Vânarea în scop comercial a focilor a fost întreruptă în 1986. Insulele mai găzduiesc și numeroase specii de păsări, vulpi-albastre și albe. Populația indigenă este alcătuită din aleuți.
Insulele Pribilof () [Corola-website/Science/332741_a_334070]
-
asemănător cu cel al câinilor sau al vulpilor, din care cauză sunt numiți și "câini-zburători". Sunt răspândite în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, Africii, în Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Filipine, insulele Havai. Ca dimensiuni sunt foarte mari. Există însă și specii de talie mică ca și microchiropterele, în general. Calongul sau câinele-zburător ("Pteropus vampyrus"), răspândit în insulele Iava, Sumatra, Banda și Timor, este cel mai mare liliac; atinge o lungime de 40 cm, iar anvergura aripilor este de 1,5 m.
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
mai mare liliac; atinge o lungime de 40 cm, iar anvergura aripilor este de 1,5 m. le au scoica urechii externe simplă ca un cornet, iar pielea din jurul nărilor nu formează cute. Lipsite de facultatea de ecolocație, megachiropterele (cu excepția speciilor genului "Rousettus") au văzul și mirosul foarte bine dezvoltate. La membrele anterioare poartă gheară și al doilea deget, nu numai primul. Degetul II al membrelor anterioare își păstrează o oarecare independență și are întotdeauna 3 falange. Coada lor este foarte
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
și recunosc stăpînii. Unii liliecii frugivori ("Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti", "Myonycteris torquata", "Rousettus aegyptiacus") pot fi gazdele naturale pentru o serie de virusuri (virusul Ebola, virusul Marburg etc) care provoacă boli fatale la oameni și animale domestice. Cele 186 de specii ale ordinului sunt cuprinse într-o singură familie bine delimitată, "Pteropodidae" (= "Pteropidae"), împărțită în 44-46 genuri și șapte subfamilii. FAMILIA PTEROPODIDAE
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
este un ordin de mamifere placentare native în pădurile tropicale din Asia de Sud-Est. Acest ordin cuprinde familiile: Tupaiidae, cu patru genuri, și Ptilocercidae, cu un gen, iar, cele cinci genuri conțin în total 20 de specii. Animalele din ordinul Scadentia au raportul cel mai mare dintre masa creierului și cea a corpului, mai mare chiar și decât la oameni. Printre ordinele de mamifere, este cel mai apropiat de primate, și a fost utilizat deseori ca alternativă
Scandentia () [Corola-website/Science/332794_a_334123]
-
(cunoscută și ca fluturele Baronia) este o specie de fluture din familia Papilionidae, formând subfamilia monotipică Baroniinae, genul Baronia. Este endemică din câteva zone restrânse din Mexic, răspândirea sa fiind neuniformă și limitată. Genul este denumit după un anume "Mr Baron", care a colectat primul exemplar în regiunea
Baronia brevicornis () [Corola-website/Science/332828_a_334157]
-
restrânse din Mexic, răspândirea sa fiind neuniformă și limitată. Genul este denumit după un anume "Mr Baron", care a colectat primul exemplar în regiunea Sierra Madre din Mexic. Exemplarele au fost descrise ulterior de Salvin. "Baronia" este diferită printre celelalte specii de papilionidae, având specii de "Acacia" (ca "Acacia cochliacanha") ca plantă larvară. "" are o oarecare importanță datorită relațiilor filogenetice incerte cu alte familii, cum ar fi Parnassiinae. În momentul de față, specia reprezintă subfamilia monotipică Baroniinae și este considerată cea
Baronia brevicornis () [Corola-website/Science/332828_a_334157]
-
sa fiind neuniformă și limitată. Genul este denumit după un anume "Mr Baron", care a colectat primul exemplar în regiunea Sierra Madre din Mexic. Exemplarele au fost descrise ulterior de Salvin. "Baronia" este diferită printre celelalte specii de papilionidae, având specii de "Acacia" (ca "Acacia cochliacanha") ca plantă larvară. "" are o oarecare importanță datorită relațiilor filogenetice incerte cu alte familii, cum ar fi Parnassiinae. În momentul de față, specia reprezintă subfamilia monotipică Baroniinae și este considerată cea mai primitivă specie de
Baronia brevicornis () [Corola-website/Science/332828_a_334157]