102,116 matches
-
-l mai vadă. De îndată ce Raj își dă seama că Jagga este responsabil pentru nefericirea mamei sale, el îl ucide într-un acces de furie și apoi încearcă să-l omoare pe judecătorul Raghunath. Din cauza acestor acțiuni, Raj este adus în fața tribunalului unde tatăl său era judecător. Apărarea lui Raj o preia tânără avocata Rita. Prin cercetările făcute, Rita descoperă că judecătorul și-a izgonit soția în urmă cu 24 de ani, întrucât, din răzbunare, aceasta fusese răpită de răufăcătorul Jagga. Judecătorul
Vagabondul (film din 1951) () [Corola-website/Science/321428_a_322757]
-
Croate ("Zbor Narodne Garde" - ZNG), distrugerea Vukovarului, moartea a cel puțin 3,000 de persoane, precum și purificarea etnică a cel puțin 20,000 de croați din oraș și din împrejurimi. În actul de acuzare împotriva fostului președinte iugoslav Slobodan Miloșevici, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a oferit o descriere sumară a evenimentelor: Conform unor estimări, artileria sârbă a tras până la un milion de obuze către Vukovar. A fost primul oraș european ras de pe fața pământului de la Al Doilea Război Mondial
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
persoanele care îndeplineau condițiile de recrutare s-au prezentat în realitate la unitățile militare, iar spre sfârșitul lui 1991, 6,000 de cazuri deschise împotriva dezertorilor și celor care nu se prezentaseră la recrutare așteptau să fie judecate numai la Tribunalul Militar din Belgrad. Eșecul campaniei de recrutare a avut drept rezultat faptul că elemente importante ale ofensivei plănuite de JNA împotriva Croației au trebuit abandonate din lipsă de personal. În ciuda acestui eșec, autoritățile municipale din Novi Sad, conduse de Partidul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
personalului medical) au fost ridicați de JNA și forțele paramilitare sârbe și duși pe câmpul Ovčara din apropierea orașului, unde au fost executați (Masacrul de la Vukovar). Trei ofițeri ai JNA, Mile Mrkšić, Veselin Šljivančanin și Miroslav Radić au fost inculpați de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie în baza mai multor capete de acuzare privind crime împotriva umanității și violări ale legilor războiului. Cei trei inculpați au fost fie capturați, fie s-au predat ei înșiși între 2002 și 2003, și au
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
pentru fosta Iugoslavie în baza mai multor capete de acuzare privind crime împotriva umanității și violări ale legilor războiului. Cei trei inculpați au fost fie capturați, fie s-au predat ei înșiși între 2002 și 2003, și au fost prezentați tribunalului în octombrie 2005. Pe 27 septembrie 2007, Mrkšić a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crimă și tortură, Šljivančanin la cinci ani de închisoare pentru tortură, dar a fost achitat de acuzația de exterminare, iar Radić a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
implicare. În plus, Croația a încercat inculparea unui număr de sârbi pentru crimele de război comise la Vukovar - deși majoritatea acuzaților fie au murit înainte de a putea fi judecați, fie au trebuit judecați "in absentia" - iar în decembrie 2005, un tribunal din Serbia a condamnat 14 foști paramilitari pentru implicarea lor în masacrul de la spital. Imediat după sfârșitul asediului, numeroși prizonieri au fost duși în lagărul de concentrare Velepromet. Acesta a rămas în funcțiune până în martie 1992. Deși atacul inițial asupra
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
după sfârșitul asediului, numeroși prizonieri au fost duși în lagărul de concentrare Velepromet. Acesta a rămas în funcțiune până în martie 1992. Deși atacul inițial asupra Vukovarului nu a fost subiect al acuzațiilor de crime de război, actul de acuzare al Tribunalului Penal Internațional împotriva lui Slobodan Miloșevici a caracterizat întreaga ofensivă JNA/sarbă în Croația - inclusiv luptele din Slavonia Orientală - drept „o acțiune penală colectivă” cu scopul de a îndepărta populația nesârbească din zonele locuite de sârbii din Croația. Miloșevici a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
locuite de sârbii din Croația. Miloșevici a mai fost acuzat ca fiind responsabil pentru exterminări, deportări și distrugeri de proprietate comise în Vukovar, precum și de implicare în masacrul de la spital. În verdictul pronunțat împotriva lui Mile Mrkšić și Veselin Šljivančanin, Tribunalul Penal Internațional a descris circumstanțele din Vukovar în timpul și după asediu: Chiar dacă Vukovar a fost recuperat de Croația la începutul lui 1998, Vukovarska Ada, o insulă croată de pe Dunăre, a rămas în continuare sub controlul Serbiei. În ciuda deciziei din 1991
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
cedat Japoniei arhipelagul Senkaku, niște insule nelocuite aflate în apropiere. Atât Republică Populară Chineză cât și Republică Chină, astăzi denumită „Taiwan”, afirmă că acest acord nu a decis suveranitatea finală asupra insulelor Senkaku. Prin articolul 11, Japonia a acceptat deciziile Tribunalului Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat și ale altor tribunale pentru crime de război înființate de aliați în Japonia și în alte țări și s-a angajat să aplice sentințele impuse de ele cetățenilor japonezi încarcerați în Japonia. Documentul a pregătit
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
apropiere. Atât Republică Populară Chineză cât și Republică Chină, astăzi denumită „Taiwan”, afirmă că acest acord nu a decis suveranitatea finală asupra insulelor Senkaku. Prin articolul 11, Japonia a acceptat deciziile Tribunalului Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat și ale altor tribunale pentru crime de război înființate de aliați în Japonia și în alte țări și s-a angajat să aplice sentințele impuse de ele cetățenilor japonezi încarcerați în Japonia. Documentul a pregătit repatrierea prizonierilor de război și a renunțat la agresiunea
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
din clauză 21. Clauză 16 a tratatului de la Sân Francisco Treaty stipulează: Conform articolului, Japonia a plătit £ Crucii Roșii. Clauză 16 a servit că opreliște împotriva proceselor deschise împotriva Japoniei de foști prizonieri de război ai Aliaților. În 1998, un tribunal din Tokio a închis un proces deschis de foști prizonieri de război; închiderea a fost efectuată pe baza tratatului de la Sân Francisco. Clauză 14 a tratatului stipula că „Japonia va începe imediat negocieri cu Puterile Aliate care doresc și ale
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
mai multe tranzacții petroliere care au dus la prejudicierea bugetului de stat cu 20 de miliarde de lei vechi. A fost achitat de instanța de fond, în 2004, iar în urma recursului, a fost achitat din nou, în noiembrie 2011, de către Tribunalul București. În octombrie 2009, averea lui era estimată la 90-100 milioane euro. La data de 23 octombrie 2011 a fondat postul de televiziune România TV. La data de 9 decembrie 2012 a câștigat funcția de deputat de pe listele USL. Între
Sebastian Ghiță () [Corola-website/Science/321473_a_322802]
-
utilizarea pedepsei cu moartea ca unealtă politică, cu toate acestea, pedeapsa capitală a fost dominată în România de factorul politic de-a lungul întregii perioade comuniste. În România, în timpul regimului Ceaușescu, au fost executate 104 persoane. Între 1965 și 1989 Tribunalul Militar București a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viață. Ultimele persoane condamnate la moarte și executate au
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
și s-au îndreptat spre Timor, într-o călătorie similară celei a lui Bligh. Ei au sosit în Timor la 16 septembrie 1791. După ce au fost repatriați în Marea Britanie, cei zece prizonieri rămași în viață au fost judecați de un tribunal militar naval. În timpul procesului, s-a dat mare importanță pe oamenii care au fost văzuți ținând arme în momentele critice ale revoltei, întrucât conform Legilor de Război, dacă cineva rămâne pasiv în momentul în care poate împiedica o revoltă, este
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
fapt: exprimare, într-o discuție, împotriva cultului personalității lui Stalin și ascultarea posturilor de radio „Vocea Americii” și BBC). Nu a avut dreptul să publice în anii 1951 și 1952, când a fost arestat de către Securitatea Statului și condamnat de Tribunalul Militar la doi ani de închisoare (1952 - 1954), pentru „omisiune de denunț”. Nu a avut dreptul să publice, între 1954 și 1957. Același dosar din 1950 a avut din nou un rol important și în a doua arestare de către Securitate
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
a ratificat această convenție în 2016. Violul reprezintă, alături de hărțuirea sexuală și violența domestică, o experiență predilect feminină. Refuzul victimei, lipsa consimțământului acesteia constituie diferența esențială dintre viol și actul sexual voit. În centrul discuțiilor purtate în societate și în tribunale se află însă ideea de credibilitate a victimei; aceasta trebuie să dovedească celorlalți că a fost vorba de un “viol real” (Estrich, 1987), adică nu și-a încurajat prin diverse mijloace agresorul/agresorii. Alături de omor și furt, violul reprezintă una
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
Bulgariei, nr. 39272/98, §§ 88-100". [pară 166] În accepția modernă a infracțiunii de viol, victima poate fii orice femeie, indiferent de "moralitatea" ei. Astfel victima poate fii chiar și o prostituată (vezi Decizia penală nr. 346/R, 09.09.2009, Tribunalul Vaslui, "Orice constrângere exercitată cu scopul determinării la raport sexual, orice nesocotire a dreptului de a consimți sau nu la aceasta constituie o încălcare a relațiilor sociale care asigură acest drept, pe care legea penală le pedepsește, indiferent dacă subiectul
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
Flondor se retrage din orice activitate politică și se stabilește în orașul Sibiu. Regimul comunist îl va pune la stâlpul infamiei pentru vina de a fi fost rezident regal. În anul 1952 a fost arestat, fiind judecat și condamnat de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a la 10 ani temniță grea într-un proces public din anul 1956. Eliberat din închisoare în anul 1962, Gheorghe Flondor a încetat din viață la data de 26 aprilie 1976 în orașul București. Inițiativa
Bustul lui Gheorghe Flondor din Rădăuți () [Corola-website/Science/316460_a_317789]
-
care îi făceau veniturile să fie echivalente cu solda unui general comandant de regiune. El nu avea, deci, niciun motiv pecuniar de a trăda. Justificarea prin apartenența la iudaism, singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens în fața unui tribunal. Martorii militari ai procesului au alertat comandamentul privind riscul de achitare. În această eventualitate, Secțiunea de Statistici pregătise un dosar ce conținea, în principiu, patru probe „absolute” ale vinovăției căpitanului Dreyfus, însoțite de o notă explicativă. Conținutul acestui dosar secret
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
trimise și apărării în scopul de a fi dezbătute în contradictoriu, ceea ce nu era obligatoriu în justiția civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura dovezilor trimise interzicea divulgarea lor în incinta tribunalului. Acest dosar conținea, în afara unor scrisori fără prea mult interes, dintre care câteva fuseseră fabricate, o probă rămasă celebră sub numele de „canalia de D...”. Era vorba de o scrisoare a atașatului militar german, Max von Schwartzkoppen adresată atașatului miltar
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
informat bine populația. Acestea au constituit pentru dreyfusarzi o unealtă esențială în dezbaterile ulterioare. Totuși, tot naționaliștii, în frunte cu , au fost mai vizibili, organizând răscoale, obligând prefectul poliției să intervină pentru a-l proteja pe Zola la ieșirea din tribunal, la fiecare audiere. Procesul a fost și locul unei adevărate lupte juridice, în care drepturile apărării au fost încălcate fără încetare. Numeroși observatori au remarcat coliziunea între lumea politică și cea militară. În mod cert, Curtea primise instrucțiuni ca substanța
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
tăcerii lui în raport cu „proba decisivă” (pseudo-borderoul adnotat de Kaiser, despre a cărui existență nu a găsit nimeni vreodată vreo dovadă), despre care vorbise atât de mult înainte de proces. La 14 august, Labori a fost victima unui atentat în drum spre tribunal. A fost împușcat în spate de către un extremist care a fugit și nu a fost niciodată prins. Avocatul a lipsit de la dezbateri peste o săptămână, în momentul decisiv al interogării martorilor. La 22 august, după ce starea i s-a îmbunătățit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
căpitanul Targe, adjunctul ministrului. Cu ocazia perchezițiilor efectuate la Secțiunea de Statistici, s-au descoperit numeroase documente, majoritatea vizibil falsificate. În noiembrie 1903, ministrul de război a întocmit un raport adresat Ministerului Justiției. Întrucât ministrul a găsit o eroare a tribunalelor militare, aceasta era uzanța. A fost începutul unei noi revizuiri, conduse de avocatul , fondatorul , cu o anchetă minuțioasă care a durat doi ani. Anii 1904 și 1905 au fost dedicați diferitelor faze judiciare în fața Curții de Casație. Curtea a identificat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în Senat (Mihai Răzvan Ungureanu) și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian Constantin Roman). La data de 16 martie 2013, PNȚCD și Forța Civică au semnat acordul pentru reconstituirea Alianței D.A. La 29 mai 2013, Tribunalul București a respins înscrierea alianței în Registrul Partidelor Politice. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că alianța va funcționa fără acte. Pe 16 iulie 2014, Partidul Forța Civică a decis că va fuziona prin absorbție cu PDL. Președintele
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
au fost create alte instituții pentru administrarea pădurilor. Procesul de revendicare a 192.000 ha de pădure de către Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a început în anul 2001, dar prima soluție s-a dat abia în martie 2007. Tribunalul Suceava a admis atunci ca statul să pună în deplină proprietate o suprafață de pădure. Astfel, Direcția Silvică Suceava și statul român, prin Ministerul de Finanțe, trebuie să pună la dispoziția Fundației Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei o suprafață
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]