102,116 matches
-
(în ) (n. 13 iunie 1953) este un fost ofițer muntenegrean în Armata Populară Iugoslavă (JNA) care a participat la Asediul Vukovarului. Ulterior, el a fost acuzat de crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, fiind condamnat la închisoare pentru rolul său în Masacrul de la Vukovar. Sentința sa a fost schimbată de două ori, prima dată de la 5 la 17 ani, iar a doua dată de la 17 la 10 ani
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
transferat la Academia Militară de la Belgrad, unde a ocupat funcția de lector, predând tactici militare. S-a retras din serviciul militar activ în octombrie 2001. Šljivančanin a fost inculpat în 1995, împreună cu Mile Mrkšić, Miroslav Radić și Slavko Dokmanović, de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.<ref name = IT-95-13/1>TPI: "Mrkšić et al. (IT-95-13/1) „Vukovar Hospital”" - Accesat la data de 17 martie 2011</ref> Actul de acuzare îl învinuia de „responsibilitate pentru asasinatele în masă de la Ovčara, lângă Vukovar
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
va mări pedeapsa lui Šljivančanin la 17 ani de închisoare pentru complicitate la uciderea prizonierilor de război după căderea Vukovarului, reafirmându-se și vina sa pentru complicitate la tortură. Declarația oficială stipula că decizia Curții de Apel a fost că Tribunalul a greșit achitându-l pe Šljivančanin de acuzațiile de complicitate la crimele din Vukovar. Judecătorul Theodor Meron a declarat că „domnul Šljivančanin avea datoria să-i protejeze pe prizonierii de război deținuți la Ovčara, iar responsabilitățile sale includeau obligația de
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
(n. 12 aprilie 1948) este un jurist și profesor universitar român, judecător al Tribunalului din cadrul Curții Europene de Justiție de la Luxemburg. Devine licențiat în drept al Universității din București în 1971. Urmează apoi studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european la Universitatea din Geneva (1973-1974). Obține titlul de doctor
Andrei Popescu () [Corola-website/Science/322387_a_323716]
-
în fața instanțelor Uniunii Europene, activând concomitent că subsecretar de stat în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului României. Reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene l-au numit prin decizia din 18 noiembrie 2010 pe profesorul în calitate judecător la Tribunalul Uniunii Europene pentru perioada 26 noiembrie 2010 - 31 august 2016, acesta înlocuindu-l pe profesorul Valerius M. Ciucă.
Andrei Popescu () [Corola-website/Science/322387_a_323716]
-
să-i restituie Arhiducelui Sigismund de Austria proprietățile din Alsacia pentru suma prevăzută; i-a sprijinit pe elvețieni să elibereze orașele de pe Rinul Superior în revolta lor împotriva tiraniei guvernatorului ducal Peter von Hagenbach (care a fost judecat de un tribunal special și executat la 9 mai 1474); și și-a disputat cu Ducele de Lorena René al II-lea succesiunea asupra Lorenei. Toți acești dușmani, incitați și sprijiniți de Ludovic al XI-lea și-au unit forțele împotriva adversarului lor
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
este o clădire-monument istoric construită în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare nr. 58. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de "„Fostul tribunal, căpitănie districtuală și închisoare”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
este o clădire-monument istoric construită în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare nr. 58. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de "„Fostul tribunal, căpitănie districtuală și închisoare”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. se află pe Strada Ștefan cel Mare, la limita
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
Mare nr. 58. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de "„Fostul tribunal, căpitănie districtuală și închisoare”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. se află pe Strada Ștefan cel Mare, la limita între zona centrală a orașului și cartierul Areni. Edificiul este amplasat într-un triunghi format de Strada Ștefan cel Mare, Aleea Trandafirilor și Strada Anastasie Crimca. Pe latura
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
zona centrală a orașului și cartierul Areni. Edificiul este amplasat într-un triunghi format de Strada Ștefan cel Mare, Aleea Trandafirilor și Strada Anastasie Crimca. Pe latura de est, este mărginit de Parcul Trandafirilor (cunoscut și sub denumirea de Parcul Tribunalului sau Trei Bărboși). În spatele Palatului de Justiție a fost ridicată Biserica Nașterea Maicii Domnului (cunoscută și ca Biserica „In memoriam”), sfințită în anul 2004. Între anii 1850-1855 a fost construită aici o cazarmă militară, care era formată dintr-un corp
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
memoriam”), sfințită în anul 2004. Între anii 1850-1855 a fost construită aici o cazarmă militară, care era formată dintr-un corp în formă de „U” și o capelă. În anul 1885, în mandatul primarului Michael von Prunkul (1884-1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei au demolat clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
În anul 1885, în mandatul primarului Michael von Prunkul (1884-1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei au demolat clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner a proiectat o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care a fost realizată în stilul baroc târziu. În partea din spate a imobilului a fost amenajată
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
stilul baroc târziu. În partea din spate a imobilului a fost amenajată singura închisoare din districtul Suceava. După cum atestă actul notarial din 20 februarie 1902, proprietarul clădirii care servea ca judecătorie și închisoare era Justiaz - Aerar (Înalta Curte de Justiție). Tribunalului Cercual din Suceava îi erau arondate districtele: Câmpulung, Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În anul 1914, dintre cele 20 de judecătorii de ocol din Bucovina, 12 erau subordonate Tribunalului Provincial din Cernăuți și 8 erau subordonate Tribunalului Cercual din Suceava
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
ca judecătorie și închisoare era Justiaz - Aerar (Înalta Curte de Justiție). Tribunalului Cercual din Suceava îi erau arondate districtele: Câmpulung, Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În anul 1914, dintre cele 20 de judecătorii de ocol din Bucovina, 12 erau subordonate Tribunalului Provincial din Cernăuți și 8 erau subordonate Tribunalului Cercual din Suceava (Câmpulung, Dorna, Gura Humorului, Rădăuți, Seletin, Solca, Suceava și Stulpicani). În perioada 1948-1956, în închisoarea aflată în partea din spate a clădirii au fost deținuți și schingiuiți luptătorii anticomuniști
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
Curte de Justiție). Tribunalului Cercual din Suceava îi erau arondate districtele: Câmpulung, Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În anul 1914, dintre cele 20 de judecătorii de ocol din Bucovina, 12 erau subordonate Tribunalului Provincial din Cernăuți și 8 erau subordonate Tribunalului Cercual din Suceava (Câmpulung, Dorna, Gura Humorului, Rădăuți, Seletin, Solca, Suceava și Stulpicani). În perioada 1948-1956, în închisoarea aflată în partea din spate a clădirii au fost deținuți și schingiuiți luptătorii anticomuniști. În prezent, pe peretele din partea din spate a
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
Suceava (Primăria), în unele încăperi funcționând și birouri ale Comitetului municipal Suceava al PCR, Universității „Ștefan cel Mare”, Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie (O.C.O.T.) Suceava și Administrației Financiare a municipiului Suceava. În toată această perioadă, Tribunalul și Judecătoria Suceava au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, s-au renovat fațadele - cu praf de piatră, mozaic și ciment alb, au fost amenajate interioarele și s-au
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
moderne. Au fost placate scările cu granit mat, nealunecos, a fost refăcut acoperișul și sistemele de captare a apei pluviale, aleile de acces au fost placate cu pavele etc. În prezent, în clădirea Palatului de Justiție funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. Edificiul este monumental, impresionând prin simplitate și soliditate. Imobilul are o suprafață construită de 2.626 m², o suprafață desfășurată de 10.064 m², o suprafață utilă de 7.484 m² și este format din demisol, parter
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
termene de judecată, la apelul lansat de Grupul pentru Dialog Social, sala a fost plină cu personalități venite să-l susțină pe Werner Sommerauer. Pe lângă membri ai Asociației „15 Noiembrie” Brașov și ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, la tribunal au fost prezenți Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Radu F. Alexandru, Adrian Niculescu, Doina Jela, Horia-Roman Patapievici, Dan Pavel și mulți alții. În martie 2005, după doi ani de procese, magistrații Judecătoriei Sectorului 1 București i-au achitat
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
altfel și Maria Plop, arestată împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu, în vârsta de doi ani. Toma Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu și alți 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați în noaptea de 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava. În august 2016, Elena Ion Arnăuțoiu, sora anticomuniștilor Toma și Petre Arnăuțoiu a fost decorată de președintele României alături de alți doi deținuți politici
Toma Arnăuțoiu () [Corola-website/Science/316982_a_318311]
-
urma să devină noul sediu al administrației locale. Primăria și Consilul Local funcționează în Palatul de Justiție și după Revoluția din decembrie 1989, până în anul 2002, când edificiul revine în totalitate Ministerului Justiției. În prezent aici funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, a descentralizării serviciilor publice, a eligibilității autorităților administrației publice locale, a legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale. Autoritățile administrației publice
Primăria Municipiului Suceava () [Corola-website/Science/328901_a_330230]
-
revocă precedente precum Rimbaud - declarând că această controversă i se pare ridicolă. Judecat în instanță, începând din februarie 2009, pentru „provocare la crimă” la plângerea formulată de organizația „Ni putes, ni soumies”, Orelsan este achitat pe 12 iunie 2012 de tribunalul corecțional din Paris, care a socotit că rapper-ul se exprimă „în cadrul libertății sale de exprimare artistică” În iunie 2012, pentru festivalul „Sakifo” de pe insula Réunion, Consiliul Regional a retras subvenția de 150.000 €, cam 1/10 din bugetul
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
războaielor și crime de război. O a treia conferință era planificată pentru 1914, reprogramată pentru a se ține în 1915, dar nu a fost ținută niciodată din cauza începerii Primului Război Mondial. Eforturile principale ale celor două conferințe se îndreptau spre crearea unui tribunal internațional care să arbitreze și să rezolve disputele internaționale, considerate necesare pentru a înlocui instituția războiului. Aceste eforturi au eșuat atât în 1899 cât și în 1907. Prima Conferință a fost în general un succes și a-a concentrat pe
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 () [Corola-website/Science/328962_a_330291]
-
înlocui instituția războiului. Aceste eforturi au eșuat atât în 1899 cât și în 1907. Prima Conferință a fost în general un succes și a-a concentrat pe eforturile de dezarmare. Cea de-a doua Conferință a eșuat în crearea unui tribunal internațional pentru arbitraj obligatoriu, dar a lărgit mecanismul arbitrajului voluntar și a stabilit reguli de recuperare a datoriilor, legi ale războiului și drepturile și obligațiile țărilor neutre. Alături de dezarmare și arbitraj obligatoriu, ambele conferințe includeau negocieri cu privire la legile războiului și
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 () [Corola-website/Science/328962_a_330291]
-
oficializat, în anul 827, concepția privitoare la caracterul creat al Coranului ceea ce a făcut ca orice persoană care dorea să acceadă la funcția de judecător (qăḍin) trebuia să depună jurământul de aderare la această idee. S-a constituit, astfel, un tribunal inchizitorial numit miḥna care se ocupa de judecarea celor care respingeau acestă dogmă. Una dintre victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și eponimul școlii sunnite Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
dorea să acceadă la funcția de judecător (qăḍin) trebuia să depună jurământul de aderare la această idee. S-a constituit, astfel, un tribunal inchizitorial numit miḥna care se ocupa de judecarea celor care respingeau acestă dogmă. Una dintre victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și eponimul școlii sunnite Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai lui al-Ma′mūn: al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]