102,196 matches
-
sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice - anexa I-a)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii avifaunistice semnalate în arealul sitului: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), privighetoare-de baltă ("Acrocephalus melanopogon"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), pescăruș albastru
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
de denumire științifică a organismelor tratate ca animale. principii Reglementarea numelor de animale este bazată pe șase principii centrale, care au fost stabilite (ca principii) în a treia ediție a Codului (1985): Acesta este principiul că, denumirea științifică a unei specii, și nu unui taxon de la orice alt rang, este o combinație de două nume; utilizarea unui trinom pentru nume de subspecie și de nume uninominal pentru taxon superior privind un grup de specii, este în acord cu acest principiu. Acest
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
este principiul că, denumirea științifică a unei specii, și nu unui taxon de la orice alt rang, este o combinație de două nume; utilizarea unui trinom pentru nume de subspecie și de nume uninominal pentru taxon superior privind un grup de specii, este în acord cu acest principiu. Acest lucru înseamnă că, în sistemul de nomenclatură pentru animale, numele unei specii este compus dintr-o combinație de o denumire generică și un nume specific; împreună fac un nume "binominal". Nici un alt rang
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
de două nume; utilizarea unui trinom pentru nume de subspecie și de nume uninominal pentru taxon superior privind un grup de specii, este în acord cu acest principiu. Acest lucru înseamnă că, în sistemul de nomenclatură pentru animale, numele unei specii este compus dintr-o combinație de o denumire generică și un nume specific; împreună fac un nume "binominal". Nici un alt rang nu poate avea un nume compus din două nume. Exemple: Specii: "Giraffa camelopardalis" Subspeciile au un nume format din
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
în sistemul de nomenclatură pentru animale, numele unei specii este compus dintr-o combinație de o denumire generică și un nume specific; împreună fac un nume "binominal". Nici un alt rang nu poate avea un nume compus din două nume. Exemple: Specii: "Giraffa camelopardalis" Subspeciile au un nume format din trei nume, un nume "trinominal": nume generic, nume specific, nume subspecific: Subspecii: "Giraffa camelopardalis rothschildi" Taxonul unui rang mai sus de specie are un nume compus dintr-un singur nume, un "nume
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
nu poate avea un nume compus din două nume. Exemple: Specii: "Giraffa camelopardalis" Subspeciile au un nume format din trei nume, un nume "trinominal": nume generic, nume specific, nume subspecific: Subspecii: "Giraffa camelopardalis rothschildi" Taxonul unui rang mai sus de specie are un nume compus dintr-un singur nume, un "nume uninominal". Genuri: "Giraffa, familia Giraffidae" În nomenclatură botanică, echivalentul pentru "nomenclatura binominală" este "nomenclatură binară" (sau, uneori, "nomenclatură binominală"). Acesta este principiul, că denumirea științifică formală corectă pentru un taxon
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
junior denumirea "Limax maximus (Linnaeus)" din 1758 din Sudul și Vestul european. "Limax maximus" a fost stabilit mai întâi, așa că, dacă clasificare Wiktor lui 2001 este acceptată, Limax maximus are prioritate față de "Limax maculatus" și trebuie să fie utilizată pentru specie. Există aproximativ 2-3 milioane de cazuri de acest gen, pentru care se aplică acest principiu în zoologie.
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
unor organisme din apele litorale. În jurul anului 800 î. Ch. fenicienii și grecii cunoșteau Marea Mediterană și multe aspecte din viața organismelor marine, iar în jurul anilor 600 î. Ch. s-au realizat primele cercetări în jurul coastelor Africii. Aristotel a descris numeroase specii și a consemnat observații foarte interesante privind comportamentul unor animale marine. Abia în secolul al XIX-lea începe să se contureze definirea unei direcții de cercetare bine conturată a biologiei marine. Edward Forbes (1815-1854) poate fi considerat ca unul dintre
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
mările Europei. Împreună cu alți biologi, între care Michael Sars, a reușit să aducă argumente împotriva teoriei azoice, care consideră că de la o anumită adâncime nu există viață pe fundurile oceanice. În 1850 au reușit să descopere și să descrie, 19 specii bentonice de la adâncimea de 500 m. Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. În expediția pe vasul "Beagle" din anul 1831, a reușit să acumuleze date de mare importanță pentru cunoașterea organismelor
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
oceane, răspândirea și adaptarea organismelor care populează mediul marin. Aceasta include ecologia și problemele de mediu (încălzirea globală, deplasarea straturilor de dioxid de carbon) și conservarea mediului marin. Alte arii importante de studiu sunt lanțurile trofice marine, exploatarea resurselor marine, speciilor de pești și crustacee importante din punct de vedere economic, probleme legate de poluarea oceanului planetar. Recentele cercetări în biotehnologie s-au îndreptat către biologia marină și mediul marin, în special studiul proteinelor, cu utilizări în medicină sau inginerie și
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Rezervației Biosferei Delta Dunării, în vederea elaborării măsurilor de protecție. La acest proiect colaborează cu peste 70 prestigioși specialiști botaniști și zoologi din România (București, Cluj, Iași) și din străinătate (Rep. Moldova, Ucraina, Austria). Un număr imens de date obținute privind speciile sălbatice existente sunt utilizate prin procesare în sitem GIS și în perioada actuală în vederea analizelor multiple și protecției biodiversității din Delta Dunării. După 1995 primește responsabilitatea și altor proiecte care au ca principal obiectiv evaluarea și protecția biodiversității, mai ales
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
nominalizat de către American Biographical Institute în a 9-a ediție "International Directory of Distinguished Leadership" (octombrie 2000) șI de asemenea în Enciclopedia Personalităților din România (Hȕbers / Who is Who) începînd din ediția 2007. Este colaborator la proiectul Fish Base] pentru speciile de pești sud-est europene din anul 2001. Cu ocazia multor ani de cercetări ce au avut ca principal obiectiv ihtiofauna din Delta Dunării (după 1990 Rezervația Biosferei Delta Dunării), a colaborat în cercetări de teren și publicarea în comun a
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
ihtiofauna din Delta Dunării (după 1990 Rezervația Biosferei Delta Dunării), a colaborat în cercetări de teren și publicarea în comun a unor articole, cu prestigioși ihtiologi, printre care Petru Bănărescu, Theodor Nalbant, Eugene Balon, etc. A descris și publicat cîteva specii în premieră, după cum urmează: A publicat în țară și peste hotare un număr 63 articole științifice, majoritatea din domeniul ihtiologiei, apoi din domeniul patologiei piscicole și un număr mai mic din domeniul herpetologiei și ramuri conexe genofondului sălbatic și protecției
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
i (a) este o subclasa mică (19 specii) de cestoidee platelminte hermafrodite mici sau de mărime mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Ca organizație amintesc trematodele. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Corpul este constituit dintr-o singură bucată, deci nu
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
prestigiosul premiu în această categorie, iar după Mărie Curie și Irène Joliot-Curie, este a treia femeie laureata Nobel. Cercetările sale au fost inițial întâmpinate cu scepticism, considerându-se că nu au nicio aplicație practică. Ulterior, și-au găsit aplicație la speciile de porumb din America de Sud, în cadrul mecanismelor de reglare genetică. Descoperirile sale au contribuit la înțelegerea mecanismelor geneticii și au explicat (printre altele) cum bacteria poate dezvolta rezistență la antibiotice și cum speciile fac salturi evolutive și nu pași. În 1971
Barbara McClintock () [Corola-website/Science/333546_a_334875]
-
aplicație practică. Ulterior, și-au găsit aplicație la speciile de porumb din America de Sud, în cadrul mecanismelor de reglare genetică. Descoperirile sale au contribuit la înțelegerea mecanismelor geneticii și au explicat (printre altele) cum bacteria poate dezvolta rezistență la antibiotice și cum speciile fac salturi evolutive și nu pași. În 1971 i s-a decernat Național Medal of Science de către președintele Richard Nixon.
Barbara McClintock () [Corola-website/Science/333546_a_334875]
-
din deșeurile care plutesc pe mări și oceane. Deșeurile din plastic prezente în mediul marin reprezintă o amenințare atât pentru mediu, cât și pentru fauna marină, fiind înghițite de vițuitoarele din mediul marin. Statisticile arată că cel puțin 267 de specii din întreaga lume sunt afectate de această problemă, incluzând 44% din păsări, 43% din mamifere, 86% din țestoase precum și diferite specii de pești.<br> Deșeurile din plastic au un impact negativ asupra sănătății ecosistemelor marine, acest lucru fiind dovedit de
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
cât și pentru fauna marină, fiind înghițite de vițuitoarele din mediul marin. Statisticile arată că cel puțin 267 de specii din întreaga lume sunt afectate de această problemă, incluzând 44% din păsări, 43% din mamifere, 86% din țestoase precum și diferite specii de pești.<br> Deșeurile din plastic au un impact negativ asupra sănătății ecosistemelor marine, acest lucru fiind dovedit de numărul tot mai mare de specii marine afectate. Aceste fragmente din material plastic, descompuse în microparticule aflate în suspensie în coloana
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
de această problemă, incluzând 44% din păsări, 43% din mamifere, 86% din țestoase precum și diferite specii de pești.<br> Deșeurile din plastic au un impact negativ asupra sănătății ecosistemelor marine, acest lucru fiind dovedit de numărul tot mai mare de specii marine afectate. Aceste fragmente din material plastic, descompuse în microparticule aflate în suspensie în coloana de apă, sau depuse în sedimente, încetinesc sau împiedică transferul vertical de oxigen. Datorită dimensiunilor mici și prezenței atât în ecosistemele pelagice cât și bentonice
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
paratenică). Parazitează în intestin, majoritatea la peștii selacieni marini, unele la peștii dulcicoli sau la amfibieni și reptile. "Pedibothrium longispine" și "Anthobothrium cornucopia" sunt parazite în intestin la selacieni. În acest ordin sunt incluse 60 genuri și circa 800 de specii descrise, repartizate în 7 familii (Cathetocephalidae, Disculicipitidae, Prosobothriidae, Dioecotaeniidae, Onchobothriidae, Phyllobothriidae și Chimaerocestidae).
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
le (Pseudophyllidea) este un ordin care cuprinde cestode (viermi lați) la care scolexul are ventuzele lor foarte slab dezvoltate și două botrii (pseudobotridii), ele putând însă lipsi prin regresie sau să se multiplice până la șase. Lungimea corpului (strobilul) diferă, în funcție de specie, de la câțiva milimetri până la 12 metri. Proglotele nu se formează întotdeauna în regiunea gâtului, unde zona de creștere poate lipsi; ele se pot forma și prin diviziunea secundară a proglotelor. Ciclul evolutiv are în cele mai dese cazuri au trei
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
gazde, una definitivă și două intermediare; rareori au trei gazde intermediare și foarte rar au o singură gazdă intermediară. Prima gazdă intermediară este un crustaceu, iar a doua este un vertebrat, cel mai adesea un pește. Numai în mod excepțional speciile acestui ordin parazitează la o singură gazdă (deci fără gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni, reptile, păsări și mamifere, inclusiv la om . Speciile mai importante
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
gazdă intermediară. Prima gazdă intermediară este un crustaceu, iar a doua este un vertebrat, cel mai adesea un pește. Numai în mod excepțional speciile acestui ordin parazitează la o singură gazdă (deci fără gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni, reptile, păsări și mamifere, inclusiv la om . Speciile mai importante sunt: "Diphyllobothrium latum" (botriocefal), "Ligula intestinalis", "Caryophyllaeus mutabilis", "Schistocephalus solidus", "Spirometra erinacea euopaei", "Bothriocephalus" sp., "Eubothrium" sp
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
mod excepțional speciile acestui ordin parazitează la o singură gazdă (deci fără gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni, reptile, păsări și mamifere, inclusiv la om . Speciile mai importante sunt: "Diphyllobothrium latum" (botriocefal), "Ligula intestinalis", "Caryophyllaeus mutabilis", "Schistocephalus solidus", "Spirometra erinacea euopaei", "Bothriocephalus" sp., "Eubothrium" sp., "Triaenophorus" sp. Sistematica ordinului este controversată. Tradițional se recunosc 6 familii în cadrul acestui ordin ("Bothriocephalidae", "Philobythiidae", "Echinophallidae", "Triaenophoridae", "Diphyllobothriidae" și "Cephalochlamydidae
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]