102,196 matches
-
ul (Ondatra zibethicus), denumit și ondatră, șobolan mirositor, șobolan moscat, șobolan de apă (deși e incorect, există o specie diferită numită astfel), șobolan bizam, șobolan de mosc este un mamifer rozător mic semiacvatic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în mlaștinile, lacurile puțin adânci și pâraiele din America de Nord și care au fost introduse și în Europa. A pătruns în
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
din primăvară pot avea, la rândul lor alți pui, chiar în aceeași perioadă de reproducere. Poate produce pagube prin galeriile pe care le construiește în diguri și taluzuri și prin deteriorarea uneltelor de pescuit. Este capturat pentru blană, fiind considerat specie de vânat.
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
Secția include ciupercile adevărate fiind incluse în regnul "Mycota", care se împart în inferioare și superioare în funcție de structură corpului vegetativ. Că ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din superioare clasele Ascomycetes
Eumycota () [Corola-website/Science/333690_a_335019]
-
ul (numită și Marmota de stepă; "Marmota bobak") este o specie de marmotă care populează stepele din Europa de Est, (în primul rând Ucraina, Rusia și Belarus), și Asia Centrală (estul Kazahstanului).. Marmota bobac este un analog mai mare al câinelui de preerie din America de Nord, cu o burtă deosebit de rotundă și o postură de
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
Europa de Est, (în primul rând Ucraina, Rusia și Belarus), și Asia Centrală (estul Kazahstanului).. Marmota bobac este un analog mai mare al câinelui de preerie din America de Nord, cu o burtă deosebit de rotundă și o postură de alertă stabilită în spate. Spre deosebire de alte specii, bobacul prosperă pe pășuni și pe marginea câmpurilor cultivate. Activă pentru aproximativ cinci luni și jumătate în fiecare an, marmota lasă grupul social natal după al doilea an de hibernare. La vârsta de trei ani ajunge la maturitate sexuală. Marmotele
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
prosperă pe pășuni și pe marginea câmpurilor cultivate. Activă pentru aproximativ cinci luni și jumătate în fiecare an, marmota lasă grupul social natal după al doilea an de hibernare. La vârsta de trei ani ajunge la maturitate sexuală. Marmotele din specia respectivă au un singur „apel de alarmă”, dar studiile au demonstrat că bobacul sună mai repede atunci când trăiește pe un teren abrupt și mai lent, atunci când trăiește în teren plat. Marmota de stepă a servit ca un „rezervor” natural de
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
baibafir" și constituia un cadou prețios între darurile de nuntă ale mireselor de viță boierească. Datorită blănii sale foarte prețuite, bobacul a dispărut din Moldova în preajma anului 1761, în Bărăgan, Dobrogea și Basarabia supraviețuind până în secolul al XIX-lea. Subspeciile speciei:
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
Șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei, inclusiv în Carpații din România. Până nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola terrestris scherman". În România a fost studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
acvatică, a căror talie variază, în general, între cea a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Coada lor este turtită lateral și mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună. Măselele celor mai multe specii au creștere continuă, sunt brăzdate pe fețele lor labială și linguală și au o suprafață de masticație cu desene caracteristice. Majoritatea arvicolinelor sunt extrem de similare ca mărime generală, înfățișare, structură și formă a corpului. Ele sunt rozătoare mici a căror
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
și aspri. În jurul ochilor și pe bot au peri senzitivi numeroși și uneori foarte lungi. Pungile bucale absente Blana este groasă, cu peri deși, subțiri și moi, de culoare brună, cenușiu-roșcată sau negricioasă pe spate și mai deschisă ventral. Cele mai multe specii au o culoare brună, mai deschisă ventral. Șoarecii de munte ("Alticola") sunt cenușii, galben-deschiși sau de culoare crem cu o blană lungă catifelată. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul de Florida ("Neofiber alleni") au o înfățișare similară cu majoritatea arvicolinelor
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Șoarecii de munte ("Alticola") sunt cenușii, galben-deschiși sau de culoare crem cu o blană lungă catifelată. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul de Florida ("Neofiber alleni") au o înfățișare similară cu majoritatea arvicolinelor, dar sunt considerabil mai mari decât celelalte specii, având o greutate de până la 450 g. Cele trei specii de șoareci de copac ("Arborimus") sunt adaptate la o viață arboricolă și în consecință au cozi mult mai lungi decât la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
crem cu o blană lungă catifelată. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul de Florida ("Neofiber alleni") au o înfățișare similară cu majoritatea arvicolinelor, dar sunt considerabil mai mari decât celelalte specii, având o greutate de până la 450 g. Cele trei specii de șoareci de copac ("Arborimus") sunt adaptate la o viață arboricolă și în consecință au cozi mult mai lungi decât la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea capului + trunchiului. Șoarecii prometeu ("Prometheomys") și șobolanii-cârtiță ("Ellobius") sunt cele
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
dar sunt considerabil mai mari decât celelalte specii, având o greutate de până la 450 g. Cele trei specii de șoareci de copac ("Arborimus") sunt adaptate la o viață arboricolă și în consecință au cozi mult mai lungi decât la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea capului + trunchiului. Șoarecii prometeu ("Prometheomys") și șobolanii-cârtiță ("Ellobius") sunt cele mai aberante specii de arvicoline și, spre deosebire de alte specii, sunt foarte adaptate la un stil de viață fosorial (= scurmător, care scurmă pământul). Ei
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
de copac ("Arborimus") sunt adaptate la o viață arboricolă și în consecință au cozi mult mai lungi decât la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea capului + trunchiului. Șoarecii prometeu ("Prometheomys") și șobolanii-cârtiță ("Ellobius") sunt cele mai aberante specii de arvicoline și, spre deosebire de alte specii, sunt foarte adaptate la un stil de viață fosorial (= scurmător, care scurmă pământul). Ei au un corp cilindric cu o coadă foarte scurtă și incisivi orientați înainte, iar prin morfologia lor externă sunt asemănători
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
o viață arboricolă și în consecință au cozi mult mai lungi decât la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea capului + trunchiului. Șoarecii prometeu ("Prometheomys") și șobolanii-cârtiță ("Ellobius") sunt cele mai aberante specii de arvicoline și, spre deosebire de alte specii, sunt foarte adaptate la un stil de viață fosorial (= scurmător, care scurmă pământul). Ei au un corp cilindric cu o coadă foarte scurtă și incisivi orientați înainte, iar prin morfologia lor externă sunt asemănători superficial șobolanii-cârtiță africani din familia "Bathyergidae
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
care scurmă pământul). Ei au un corp cilindric cu o coadă foarte scurtă și incisivi orientați înainte, iar prin morfologia lor externă sunt asemănători superficial șobolanii-cârtiță africani din familia "Bathyergidae". Lemingii sunt în general asemănători cu alte arvicoline, dar cele mai multe specii sunt mai îndesate, mai corpolente și robuste și au cozi mai scurte. Lemingii adevărați ("Lemmus") au un colorit extrem de pestriț cu amestecuri de galben-deschis, cenușiu, alb și brun, în timp ce lemingii gulerați ("Dicrostonyx") au o blană de iarnă pur albă și
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
au o blană de iarnă pur albă și dezvoltă, de asemenea, gheare mari pe al treilea și al patrulea deget de pe picioarele din față în timpul iernii, care este un fenomen unic printre rozătoare. Bizamul ("Ondatra zibethicus") este cea mai mare specie de arvicoline. Ei au o greutate de până la 1820 g. Deși sunt asemănători superficial cu alte arvicoline, ei sunt adaptați la o viață acvatică, având o coadă mult mai lungă, care este turtită latero-lateral, folosită drept cârmă. La membrele posterioare
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
de peri aspri, pentru a ajuta la înot. le sunt larg răspândite în regiunea holarctică, fiind găsite pe întreg teritoriul al zonei temperate din America de Nord, Europa și Asia. Lemingii se întâlnesc la latitudini nordice extreme până la Cercul Polar, iar câteva specii de șoareci arvicolini sunt endemice în munți. Bizamul este nativ în America de Nord și a fost introdus pe scară largă în Europa și în unele regiuni din America de Sud. Arvicolinele ocupă o gamă largă de habitate. De obicei, trăiesc în zonele cu
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
a fost introdus pe scară largă în Europa și în unele regiuni din America de Sud. Arvicolinele ocupă o gamă largă de habitate. De obicei, trăiesc în zonele cu pajiști deschise și sunt extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
pajiști deschise și sunt extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
frunze egală cu greutatea corpului lor. Ciclurile lor de activitate constau adesea dintr-un ciclu constant de hrănire pentru a-și umple stomacul, urmat de mai multe ore de odihnă și digestie înainte de începerea unui nou ciclu de alimentare. Unele specii sunt polifage: șoarecii scurmători de pădure ("Myodes") se hrănesc cu diferite frunze, semințe și insecte, iar în hrana șoarecilor de câmp ("Microtus arvalis") au fost identificate circa 400 specii de plante. Șoarecii de munte ("Dinaromys") și șoarecii de zăpadă ("Chionomys
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
odihnă și digestie înainte de începerea unui nou ciclu de alimentare. Unele specii sunt polifage: șoarecii scurmători de pădure ("Myodes") se hrănesc cu diferite frunze, semințe și insecte, iar în hrana șoarecilor de câmp ("Microtus arvalis") au fost identificate circa 400 specii de plante. Șoarecii de munte ("Dinaromys") și șoarecii de zăpadă ("Chionomys") fac rezerve de hrană mari din frunze uscate și tulpini. Acestea sunt tăiate și lăsate să se usuce înainte de a fi transportate în culcușuri sau în crăpăturile din stâncării
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
pentru a asigura hrană în lunile de iarnă, când frunzele proaspete sunt rare. Lemingii se hrănesc în mare măsură cu mușchi și licheni, mai ales lemingii de pădure ("Myopus schisticolor"), care sunt aproape în întregime dependenți de una sau două specii de mușchi. Ei se hrănesc în timpul iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de copac ("Arborimus") sunt arboricoli înalt specializați și consumă cantități mari de ace de pin, cu care ei își construiesc, de asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]