102,196 matches
-
Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) este o specie de lilieci din familia rinolofide ("Rhinolophidae") cu un areal care se întinde din Irlanda și centrul Angliei, peste Europa (inclusiv în România și Republica Moldova), până în Turkestan, la sud este întâlnit în Africa de Nord. În România este cea mai mică specie a
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
o specie de lilieci din familia rinolofide ("Rhinolophidae") cu un areal care se întinde din Irlanda și centrul Angliei, peste Europa (inclusiv în România și Republica Moldova), până în Turkestan, la sud este întâlnit în Africa de Nord. În România este cea mai mică specie a genului "Rhinolophus". Lungimea cap + trunchi este de 31-44 mm, coada de 20-30 mm, iar greutatea corpului 3-9 g. În jurul nărilor și în spațiul dintre ochi sunt prezente niște foițe nazale cu dispoziție și forme caracteristice și care poartă numele
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
găsit doar în Oltenia. Este evidentă o scădere a populației sale în ultimii ani, mai ales din cauza distrugerii habitatului, dezvoltării turismului neorganizat, aprinderii focului în peșteri, poluării fonice etc. Nu este protejat acum, dar trebuie să fie inclus în lista speciilor de mamifere vulnerabile din România.
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în "Vârful Drocea") sunt dezvoltate pe strate de sedimentare alcătuite din șisturi cristaline, roci magmatice, calcare, tufuri vulcanice și roci de granit. Situl „” adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. La baza desemnării sitului se află câteva specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
granit. Situl „” adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. La baza desemnării sitului se află câteva specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice) și aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări migratoare semnalate în arealul sitului: acvila pitica ("Hieraaetus pennatus"), acvila
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
pe lista roșie a IUCN. La baza desemnării sitului se află câteva specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice) și aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări migratoare semnalate în arealul sitului: acvila pitica ("Hieraaetus pennatus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), cocosul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufnita ("Bubo bubo"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), cristei de câmp ("Crex crex"), barza albă ("Ciconia ciconia"), barza neagră ("Ciconia nigra
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
și Târnova și pe cele ale orașelor Ineu, Pâncota și Sebiș. Aceasta este străbătută de drumul național DN79A care leagă satul Vârfurile (DN76) de orașul Chișineu-Criș. Zona a fost declarată arie de protecție specială avifaunistică (în scopul protejării mai multor specii de păsări migratoare de pasaj sau sedentare) prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul carpatic al Occidentalilor), în Câmpia de Vest (sectorul românesc al câmpiei Panonice). Acesta include rezervațiile naturale Balta Rovina, Poiana cu narcise Rovina și Pădurea Sâc. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice), sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria naturală dispune de șase
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
a IUCN. Aria naturală dispune de șase clase de habitat de interes comunitar; astfel: "Ape dulci continentale" (stătătoare, curgătoare); "Culturi cerealiere extensive" (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire); "Mlaștini, smârcuri și turbării"; "Păduri caducifoliate"; "Pajiști ameliorate" și "Terenuri arabile cultivate". Specii de păsări (migratoare, de pasaj, sedentare) semnalate în arealul sitului: stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), gârliță mare ("Anser albifrons"), rață sunătoare ("Bucephala clangula"), rață
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
ci direct în familii. Dovezile moleculare susțin că aceste animale derivă din Lophotrochozoa. Dicyemidele adulte variază în mărime de la 0,5 la 7 milimetri și pot fi văzute ușor la un microscop optic. Sunt eutelice, adică toți indivizii dintr-o specie au același număr de celule, făcând numărul celulelor un criteriu de identificare folositor. Dicyemidele nu au sistem respirator, circulator, excretor, digestiv și nervos. Structura organismului este simplă: o singură celulă axială înconjurată de un înveliș de 20 - 30 de celule
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
unde abundă. Deși dicyemidele s-au mai găsit și la tropice, ratele de infecție sunt destul de scăzute, și multe potențiale gazde sunt neinfectate. Dicyemidele nu au fost niciodată raportate din cefalopode complet oceanice, care au ca paraziți ciliate parazite. Cele mai multe specii de dicyemide parazitează doar în una sau două specii.
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
la tropice, ratele de infecție sunt destul de scăzute, și multe potențiale gazde sunt neinfectate. Dicyemidele nu au fost niciodată raportate din cefalopode complet oceanice, care au ca paraziți ciliate parazite. Cele mai multe specii de dicyemide parazitează doar în una sau două specii.
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
Rinocerul lânos ("Coelodonta antiquitatis") este o specie dispărută de rinocer, care a fost comună pentru toată Europa și Asia de Nord în epoca Pleistocenului și a ultimei ere glaciare. Numele genului "Coelodonta" înseamnă „dinte cavitate”. Un exemplar adult măsura în medie 3,7 m, se crede însă
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
mai ales după amiază. Este un animal gregar, și trăiește în grupuri separate pe sexe, în afara perioadei de împerechere. Într-o galerie trăiesc 6-8 indivizi, de obicei membrii aceleiași familii. Nu au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
omului - "omul de Cro-Magnon, omul sapiens" care, spre deosebire de ipostazele lui anterioare, a putut prelucra informația din percepții, de aici la noțiuni, la judecăți, analogii, uzând de funcțiile logicului, de gândire și limbaj, prin care se deosebește de animal,caracteristică a speciei OM. Discuția referitoare la " Homo faber" și lumea ideilor a condus la "Homo philosophus" și la " Homo religiosos", existând între ei relații de apropiere, de diferențiere și interferențe. Cu spirit analitic, deosebit de nuanțat, autorul aduce nota de originalitate,privind aspectele
Ion Irimie () [Corola-website/Science/333751_a_335080]
-
sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșie ("Vulpes vulpes"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), viezure ("Meles meles"), jderul de copac ("Martes martes"), hârciog european ("Cricetus cricetus
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
copac ("Martes martes"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), veveriță ("Sciurus vulgaris"), pârșul comun ("Myoxus glis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), cosaș ("Isophya stysi"), melcul de livadă ("Helix pomatia"); precum și șase specii de fluturi: "Maculinea teleius" (fluturașul albastru cu puncte negre), "Colias myrmidone" (albilița portocalie"), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Euphydryas maturna" (fluturele maturna"), "Eriogaster catax" (fluturele de noapte"), "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), Printre speciile de plante semnalate în arealul sitului se
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
melcul de livadă ("Helix pomatia"); precum și șase specii de fluturi: "Maculinea teleius" (fluturașul albastru cu puncte negre), "Colias myrmidone" (albilița portocalie"), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Euphydryas maturna" (fluturele maturna"), "Eriogaster catax" (fluturele de noapte"), "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), Printre speciile de plante semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), moșișoare ("Liparis loeselii"), churechi de munte
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
Adenophora lilifolia"), coada șoricelului ("Achillea impatiens"), arnică ("Arnica montana"), rogoz mare ("Cladium mariscus"), tămâiță ("Daphne cneorum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), trifoiul de baltă ("Menyanthes trifoliata"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), gențiană mov ("Swertia perennis"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus") sau "Waldsteinia geoides" - o specie din familia Rosaceae. În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
În clasa Basidiomycetes sunt incluse circa 30 mii specii de ciuperci superioare la care în rezultatul procesului sexuat se formează bazidia - organ omolog ascei de la ascomicete, pe care se formează spori exogeni, numiți bazidiospori. Corpul vegetativ este reprezentat printr-un tal, alcătuit din trei tipuri de miceliu: primar, secundar
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
Fetii. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogean) reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri termofile, râuri, mlaștini, stepe calcifile, grote, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice - anexa I-a) sau aflate pe
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
de foioase, păduri termofile, râuri, mlaștini, stepe calcifile, grote, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice - anexa I-a) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: acvilă țipătoare mică ("Aquila
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice - anexa I-a) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă țipătoare mare ("Aquila clanga"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
perechi de mamele: o pereche pectorală și una inghinală, Numărul diploid de cromozomi de la 48, 50, 54 și 56 la orbetele mic ("Spalax leucodon") până la 60 la orbetele mare ("Spalax microphthalmus") și 62 la orbetele gigant ("Spalax giganteus"). Cele 13-16 specii de orbeți sunt răspândite în estul regiunii mediteraneene și sud-estul Europei - Austria, Ungaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Turcia, în stepele și silvostepele părții europene a Rusiei la est până la râul Emba, în sud-vestul Asiei (Iran, Irak, Siria
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]