10,311 matches
-
17. John Vail, strategist principal la Mizuho Securities USA, a captat atenția multor investitori străini asupra valorii dolarului, spunând: „Valuta nu mai are acel statut de refugiu sigur de care s-a bucurat În perioada recentă”18. Cine ar fi Îndrăznit să prezică cu numai cinci ani În urmă că euro va fi mai puternic decât dolarul În 2003? Astfel că apare Întrebarea de ce atât de puțini americani urmăresc schimbările dramatice care au loc pe celălalt mal al iazului? În mare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
model american care se concentrează numai pe creștere economică și acumulare de bogăție individuală. Visul european Însă este cu mult mai mult. Într-o lume obosită de viziuni utopice grandioase și mai obișnuită cu istorii individuale, noul vis european a Îndrăznit să creeze o nouă sinteză: una care combină o sensibilitate postmodernă la perspective multiple și multiculturale cu o nouă viziune universală. Noul vis european ne duce În era globală. Pentru a Înțelege magnitudinea și profunzimea schimbărilor care au loc În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fiecărui om ce este al lui și pentru a interzice furtul”10. Scrierile lui Bodin au străpuns valul Biserică/Stat care Înfășurase Europa de la căderea Imperiului Roman. Într-un timp când gândirea dominantă vedea statul drept păstrătorul credinței, Bodin a Îndrăznit să pledeze că misiunea fundamentală a statului era În realitate mult mai seculară - aceea de a proteja dreptul natural asupra proprietății private. Drepturile individuale - Întipărite În primul și În ultimul rând În proprietatea privată - aveau precedentă asupra privilegiilor aristocratice și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
îl cunoșteam foarte bine) printr-un salariat al Spitalului Socola, unde lucram și eu. Dintr-o groaznică întâmplare, persoana care urma să-mi expedieze pachetul prin Poșta Iași a fost strivită într-un accident de tramvai. Bineînțeles, nu am mai îndrăznit să caut eventualele resturi ale albumului distrus în accident. Ce mă mai interesa un album, când pierdusem, din cauza unor fotografii, pe prietenul Pântescu, prieten al profesorului Ballif și al meu. Cred că această tragedie a pus sigiliu final pe istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ci retrăgîndu-se într-o altă ordine. În ordinea sa interioară. Este ordinea refulării totale, a fugii din obiectiv în subiectiv. Acest personaj nu este un personaj elevat. Este omul comun, avînd poate, ca punct de pornire, personajul lui Sebastian, care îndrăznește să viseze. Dar eroul lui Constantin Popa se mută definitiv în vis. El violentează în acest fel ordinea obiectivă. Piesa poate fi citită ca o tragicomedie. Saltul în absurd, "locuirea" absurdului, oferă multiple posibilități de interpretare. NICOLAE MAREȘ : Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cît și regia. Întrebat de motivația acestei montări, autorul-realizator a răspuns: "Pentru că acum i-a sunat ceasul scenic... Și pe scena Teatrului Național, pentru că scîndurile acestei scene au suportat și alte piese de-ale mele "Calul verde", "Regulamentul de bloc". Îndrăznesc să cred că nu e prea tîrziu pentru această piesă. Și asta pentru că cele două orizonturi ale piesei corodarea, căderea în rutină a cuplului, încercarea de a-ți regăsi numele într-o altă tensiune lirică, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să fac această operație matematică: să scad din cei 70 de ani de Teatru, pe unde să-i înghesui pe-acolo, să fie și ei cumva. Mă ajută prietenul și colegul meu Constantin Popa, mă salvează cu al său, aș îndrăzni cu al nostru: GHE. POPESCU. Dar fabulos, poate nemeritat, dar regesc. Îi mulțumesc și mă voi strădui să fiu la înălțimea darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
viguros. De aceea, de câtva timp, noi și frații noștri, ne-am dat seama că această situație trebuie să fie îndreptată ... Prin urmare, după ce am ascultat părerea fraților noștri, poruncim în mod riguros ca nimeni, de azi înainte, să nu îndrăznească de a încerca lucruri asemănătoare în oficiile despre care am vorbit, în special la Orele canonice și în celebrarea liturghiilor solemne. Dacă cineva va face contrariul, prin autoritatea acestui canon, să fie pedepsit prin suspendarea de la oficiu timp de opt
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
scriem cu ele, că Îndată ce le trimitem la dușmani, le tăiem pofta să mai vie pe la noi ! -Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie. Se vede că vă iubiți țara. Cu așa ostași, nu mă tem de nici un dușman, care ar Îndrăzni să ne calce hotarele ! MIRCEA CEL BĂTRÂN ȘI BAIAZID Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a domnit Între anii 1386 și 1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În fruntea poporului său, a rezistat celei mai mari Împărății
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
refuz nu prin frondă, ci prin ocultare, prin relativizare, prin contabilizarea competentă a alternativelor. Spațiul nu ne Îngăduie dezvoltări masive, dar câteva elemente mai pot fi convocate aici. Totul degajă aceeași atitudine. Există În multe dintre cărțile acestor autori, am Îndrăznit să sugerăm, un stil de a scrie care capătă aerul unei veritabile strategii. Și, dacă strategia pare incipientă sau Întâmplătoare, o lectură mai atentă va fi pe deplin lămuritoare. Și proiectul ei, și atmosfera pot fi percepute din aceste cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Și a sfătuit Domnul Dumnezeu pe Adam (Fac. 2, 16). Iată că și aici Scriptura folosește aceleași cuvinte ca mai sus: Domnul Dumnezeu, pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă și să nu suferim pe cei care îndrăznesc să împartă aceste două nume: unul să-l dea Tatălui, iar pe celălalt Fiului. Pentru că ființa amândurora este una, de aceea și dumnezeiasca Scriptură dă, fără deosebire, același nume când Tatălui, când Fiului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Și a sfătuit Domnul Dumnezeu pe Adam (Fac. 2, 16). Iată că și aici Scriptura folosește aceleași cuvinte ca mai sus: Domnul Dumnezeu, pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă și să nu suferim pe cei care îndrăznesc să împartă aceste două nume: unul să-l dea Tatălui, iar pe celălalt Fiului. Pentru că ființa amândurora este una, de aceea și dumnezeiasca Scriptură dă, fără deosebire, același nume când Tatălui, când Fiului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este numit Dumnezeu deoarece, chiar dacă și Fiul este Dumnezeu, nu este Dumnezeu în aceeași măsură în care este Tatăl, pentru a da rostirii așa ceva, se urmează premisele pe care ei înșiși le-au instituit - pe care noi nici măcar nu am îndrăzni să le rostim -, anume, că Fiul este numit singurul Domn, deoarece Tatăl nu este Domn în aceeași măsură în care Fiul este Domn. Iar dacă această ultimă afirmație este lipsită de evlavie, nici cea dintâi nu ar putea să aibă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLVI, în PSB, vol. 15, p. 84) „Dar nu trebuie întrebat nici cum e cuvântul din Dumnezeu sau cum naște Dumnezeu și care e modul nașterii lui Dumnezeu. Ar fi prost cineva dacă ar îndrăzni să întrebe astfel de lucruri, pentru că e un lucru negrăit și propriu firii lui Dumnezeu, cunoscut numai Lui și Fiului. La fel e prost a voi cineva să tâlcuiască aceasta în cuvinte. Aceasta e egal cu a întreba: unde e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca să fie unii altora și învinuitori și martori ai adevărului. Când L-au furat ucenicii? Sâmbăta? Dar cum, când nu le era îngăduit să se apropie sâmbăta de mormânt? Dar chiar dacă ar fi făcut-o călcând legea, cum ar fi îndrăznit să se apropie când ei erau atât de fricoși? Cum ar fi putut convinge poporul? Ce-ar fi trebuit să spună? Ce-ar fi trebuit să facă? Cu ce tragere de inimă ar fi putut lua apărarea unui mort? Ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Domnul tuturor, a socotit că aceasta nu va fi nici unuia dintre noi de un folos mai mare la față de cei ce nu știau de slava Lui. A fost pălmuit, scuipat și răstignit și a suportat batjocura necredinței iudeilor, care îndrăzneau să spună: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! (Mt. 27, 40). Deci, după ce a împlinit taina cu privire la noi, S-a înălțat iarăși la Dumnezeu-Tatăl cel din ceruri, odată trecut fiind timpul smereniei și vremea deșertării de bunăvoie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
necesar cele ce apar în Fiul?” (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a V-a, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 590-591) „Dar eu, fiindcă socotesc cu totul de nesuportat cele pe care le-au îndrăznit acești netrebnici, încerc să arăt, urmând iarăși dumnezeieștii Scripturi, că, deoarece neagă pe Fiul, vor nega și pe Tatăl și sunt până la urmă oameni fără Dumnezeu și nu au nici o nădejde în lumea aceasta, după cum s-a scris (Efes. 2
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vină, ci dimpotrivă, ar fi osândit și pedepsit și mai mult tocmai din pricina acestui fel de apărare. O altă pildă. Slobozirea de osândă și de pedeapsă a răufăcătorilor, a ucigașilor, a hoților, a spărgătorilor de morminte și a acelora ce îndrăznesc altele ca acestea ține numai de bunătatea împărătească. Dacă un judecător l-ar slobozi pe un osândit fără poruncă împărătească și s-ar apăra și el când este învinuit, tot așa: Pentru că împăratul slobozește, slobozesc și eu, nu numai că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este vîrful organizator al societăților noastre. Dacă dimensiunea religioasă e o dimensiune fundamentală a omului, ea a încetat să fie pretutindeni vizibilă, declarată, afirmată ca o calitate indispensabilă pentru un membru al societății, pentru bunul cetățean. Laicitatea a eliberat, aș îndrăzni să spun, divinul de prestigiul social. în imaginarul tîrziu modern, chipul lui precumpănitor nu este cel al suveranului ceresc, adesea prea îndeaproape cuplat cu suveranități terestre, cu puterea temporală. Aspectul de atotputere a divinului nu ni se mai impune, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate filozofiile și religiile lumii. ̨ nsă ele tratează subiectul fără să fie în completă cunoștință de cauză, aș îndrăzni să spun. Ele vorbesc despre raportul dintre cei doi oameni, despre tensiunile sau acordul dintre ei, despre rătăcire sau cădere atunci cînd omul exterior îl antrenează și îl supune pulsiunilor sale pe cel interior, despre armonizarea ființei atunci cînd primul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe pacient să spună ceea ce se așteaptă să spună este o capcană frecventă. Terapeutul - Mama dumneavoastră este adese dificilă. Pacientul - Este normal, cu vârsta și cu durerile ei...(Rezistență). Terapeutul - Este totuși dificil. Pacientul - Puțin...(Rezistență). Terapeutul - Poate că nu îndrăzniți să spuneți că suferiți din cauza comportamentului său? Pacientul - Sunt lucruri și mai grave. N-am de ce să mă plâng. (Rezistență, reactanță). In acest exemplu, ideea terapeutului este că mama pacientului este dificilă. El încearcă să-l aducă pe pacient în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
caracteristicile verbale și non verbale ale unui comportament agresiv. Apoi, animatorul exprimă, în cadrul jocului de rol, un comportament pasiv. După ce și-a plecat ochii, a privit, a tușit de mai multe ori, sperând că celălalt client îl aude, el nu îndrăznește să ceară clientului să înceteze să fumeze și se mulțumește să se plângă de disconfortul său soției sale, cu o voce joasă, abia perceptibilă. Animatorul întreabă apoi, pe fiecare participant, ce tip de comportament le-a fost prezentat și care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și mai sunt alte lucruri pe care crezi că nu le fac bine (anchetă negativă)? FrșdȘric - Nu, este vorba mai ales despre acest ultim raport, și cum tu îți faci bine munca, doream să-ți spun lucrul acesta dar nu îndrăzneam (critică justificată făcută pentru a ajuta). Bernard - Intr-adevăr, ultimul meu raport este prea scurt, voi fi mai atent data viitoare (afirmare de sine pozitivă: interlocutorul își schimbă comportamentul). Sau: Bernard - Intr-adevăr, ultimul meu raport era prea scurt, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a primi recunoștință: sentimentul că valoarea sa depinde înainte de toate de reacția celorlalți. Domeniul V: supravigilență și inhibiție Familii care acordă importanță înainte de orice muncii, datoriei, grijii de a nu greși, controlului propriu. Pacienții tipic pesimiști și preocupați, care nu îndrăznesc să-și diminueze vigilența. - Negativism/pesimism: sentimentul că totul ar putea să meargă prost imediat. - Inhibiție emoțională: sentimentul că self-control-ul este primordial. - Exigențe înalte: sentimentul că trebuie întotdeauna să reușească perfect. - Sancționare: sentimentul de intoleranță, de nerăbdare, critică adresată celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de eșec repetitive) în diferitele sectoare ale vieții (studii, muncă, familie, relații sentimentale...). Flexibilizări cognitive și limite In acest stadiu, schema și coping-urile sunt flexibilizate în plan cognitiv. Terapeutul propune pacientului schimbări sub forma unor experiențe cognitive. Dar Xavier nu îndrăznește să îndeplinească unele sarcini în legătură cu care, totuși, își dă acordul de principiu. El amână reproșul pe care trebuie să-l facă unui funcționar, „șterge cu buretele” chiar dacă își dă seama de consecințe, se agață de atitudinea sa gen „atitudine James
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]