10,182 matches
-
castane prăjite, semințe, nu lipsesc nici frigăruile pentru cei cu apetit matinal, peștele prăjit, etc. Mirosurile de toate felurile se Împletesc strident, printre smiorcăielile copiilor somnoroși, pedanteriile adulților, strigătele răgușite ale ghizilor, râsetele colorate ale tinerilor, chicotelile Îndrăgostiților, murmurul mandrelor șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Citește cu atenție textul de mai jos: În dumbravă se făcuse deplină tăcere și un întuneric tainic, prin care totuși ochii vedeau cu ușurință. În tăcerea aceasta un greieraș începu să țârâie melancolic, aproape. Lizuca îl ascultă atentă. - Cântă frumușel, șopti ea. - Da, dar nu prea mă lasă să dorm, mormăi Patrocle. - Nu știu de ce, dar mie nu mi-e somn deloc. Așa-i de frumos și de bine...Eu n-am cunoscut niciodată dumbrava asta. Acum văd că-i o
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
țintaură au înflorit și dacă florile lor sunt la fel de frumoase ca anul trecut. Smulse de pe pajiște câteva smocuri de iarbă grasă și le dădu caprei sale. Clara a rămas în tovărășia Bălaiei. O cuprinse pe Bălaia de după gât și-i șopti încet la ureche: -E atât de frumos aici, la voi, încât nu aș mai pleca niciodată. Heidi își desfătă ochii cu florile de țintaură. Tufele înfloriseră toate, iar în jurul lor iarba era presărată cu clopoței și albăstrele care îmbibau aerul
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
fost la tatăl domniei-tale și i-am dat de știre că ducele de Cornwall și Regan, ducesa lui, vor fi aici la dînsul astă-seară. EDMUND: Cum așa? CURAN: Nu știu. Ai auzit ce vești umblă, vreau să spun, ce se șoptește, pentru că nu-s decît vorbe spuse la ureche. EDMUND: Eu? Nu; rogu-te, care sînt? CURAN: N-ai auzit de-un război apropiat între ducii de Corn wall și Albany? EDMUND: Nici un cuvînt. CURAN: Atunci, ai să afli la vreme
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
aprobă constatările juste care se formulează; remarcă intenția nobilă a poetului de a vorbi despre munca și aspirațiile contemporanilor săi. Totuși, cititorul se întreabă adesea cu amărăciune și regret: dar unde este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
analitice care să ne pună în temă: S.DAMIAN 60: „Îndemnul către poeți de a fi mai personali în creație izvorăște din nemulțumirea și dezamăgirea justificată a cititorilor care răsfoind multe versuri publicate se întreabă de ce se aude atât de șoptit glasul original al unora dintre poeți, de ce sună versurile lor atât de inexpresiv. Nicăieri nu se pot găsi exemple mai convingătoare asupra «răcelii», atitudinii «glaciale» a unor poeți în exprimarea propriilor meditații și simțăminte, decât referindu-se la poeziile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În loc de jacheta atît de cool, de blană artificială, pe care i-am făcut-o cadou. Pe bune acum.) — Mă Întorc la birou, Îl aud pe Luke spunînd În telefon. Iar Becky pleacă la cumpărături. Vrei să vorbești cu ea? — Șșș! șoptesc Îngrozită. Știe că nu trebuie să-i pomenească niciodată cuvîntul „cumpărături“ lui Jess. Îi iau telefonul strîmbîndu-mă și-l duc la ureche. — Bună, Jess! Cum merge? Foarte bine! Vocea i se aude Îndepărtată, printre pîrÎituri. — Am sunat să văd cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să Îngaim Într-un final, ridicînd scurt din umeri. Cred. — Păi, Fabia trage din țigară, să vă arăt și restul. În timp ce facem turul celorlalte Încăperi, simt că plutesc. Ne-am găsit casa. Am găsit-o. — Fă-i o ofertă! Îi șoptesc lui Luke În timp ce ne uităm În dulapul care ascunde boilerul. Spune-i c-o vrem! Stai ușor, Becky. Luke pufnește În rîs. — Nu așa se negociază. Nici măcar n-am văzut tot. Dar văd cît se poate de limpede că și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încurajator. Despre ce? — Starea generală a societății. Înghite În sec. — Din cîte-am Înțeles. În timp ce toți cei prezenți ne străduim să digerăm vestea, se așterne tăcerea. — Și care crede el că e starea actuală a societății? Întreabă Suze. — Nu prea bună, șoptește Janice. — Mai ia o ceașcă de ceai, Janice, dragă, zice mama, bătînd-o ușor pe mînă, cu Înțelegere. Sau mai bine un sherry? — Doar un păhărel mic de sherry, spune Janice după o pauză. Las’ că-mi pun eu. În timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mișto de noi. Ha ha ha. Tocmai vreau să-i dau o replică usturătoare, cînd aud vocea tatei, din hol. — Hai, Jess, intră. Tocmai beam cu toții cîte un ceai. A venit Jess! O, Doamne. A venit Jess. — Repede, ascundeți cataloagele! șoptesc și Încep să le vîr sub perne agitată la culme. Știți cum e Jess. Dar poate că vrea și ea să se uite, scumpo! obiectează mama. Mama n-o prea Înțelege pe Jess și nici chestia asta a ei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Hai, că-i palpitant! Suze e cea mai bună. Știam eu că găsește ea o cale de a afla. Mișcă verigheta, iar aceasta Începe să penduleze deasupra stomacului meu, și ne uităm amîndouă la ea, transpuse. Nu se mai mișcă, șoptesc. — O să se miște imediat, murmură Suze drept răspuns. Te cam bagă ușor În sperieți chestia asta. Mă simt de parcă am fi Într-o ședință de spiritism, iar verigheta o să Înceapă din senin să-mi spună numele unui mort, În timp ce fereastra
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă simt de parcă am fi Într-o ședință de spiritism, iar verigheta o să Înceapă din senin să-mi spună numele unui mort, În timp ce fereastra se trîntește cu zgomot, Închizîndu-se, și o vază se face țăndări pe podea. — Hai că Începe! șoptește Suze În timp ce verigheta se pornește să se legene ușor pe panglică. Uite! — O, Doamne! zic cu un scîncet surd. Și ce zice? — Uite că se mișcă În cerc! E fată! Îmi țin respirația. — Ești sigură? — Da! O să ai o fiică
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și, din cînd În cînd, șoptindu-și complice, ușor fîstîciți. Tom arată destul de bine la patru ace, am remarcat - iar fusta neagră brodată a lui Jess e fantastică! (Am fost sigură sută la sută că e de la Dries van Noten. Dar se pare că a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tocmai sînt pe punctul de a spune că o să avem nevoie și de un avion personal, cînd copilul Începe să mi se agite În burtă. Îi iau mîna lui Luke și o pun pe abdomenul meu. — Zice „salut“. — Salut, copilașule, șoptește Luke, pe tonul lui obișnuit, grav. Mă trage și mai strîns la pieptul lui și eu Închid ochii, respirîndu-i parfumul subtil de aftershave și simțind cum trece muzica prin mine, ca o bătaie de inimă. Nu-mi mai amintesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lasă o tăcere mormîntală. — E atrăgătoare? spune mama. Pe bune, acum. — Destul de atrăgătoare. Dar nu văd ce legătură are treaba asta. Nici o legătură, draga mea. Se lasă o tăcere ușor Încordată, și sînt destul de sigură că o aud pe mama șoptindu-i ceva lui Janice. Știi cumva de ce s-au despărțit? mă Întreabă brusc. Nu, nu știu. Și nu l-ai Întrebat? — Mamă, zic, făcînd eforturi să-mi păstrez calmul, Luke și cu mine avem o căsnicie bazată pe Încredere și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
personală, am aflat că tuturor copiilor le place gustul avocadoului, al peștelui undițar sau al unei mămăligi de casă, bine făcute. Suze și cu mine schimbăm priviri Între noi. — Trebuie să mă duc să le dau de mîncare la gemeni, șoptește Suze. Mă duc În zona „Mama și Copilul“. — Fă-o aici! protestez. Au scaune Înalte... Clatină din cap. — În nici un caz aici unde poate să mă vadă Lulu. N-am decît cîteva biberoane amărîte la mine. Nici Într-o mie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
comun Janice și Jess. — O, da! Parcă ar fi fata mea, așa de apropiate sîntem. De fapt, Martin și cu mine ne-am amînat croaziera de vara viitoare, pentru eventualitatea că vom avea o... Nu Îndrăznește să mai continue. Nuntă! șoptește. Nuntă? Ok. Trebuie să vorbesc cu Jess. Acum. — Am ajuns, spune mama cînd ajungem lîngă ușă, pe care citim: VĂ RUGĂM INTRAȚI ȘI DESCĂLȚAȚI-VĂ. — Dar ce se Întîmplă exact la cursurile astea prenatale? Întreabă Janice, dîndu-și jos sandalele Kurt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se deschide brusc și lumina Îmi intră În față și mă face să clipesc, probabil că dormeam deja dusă, fiindcă puteam să jur că tocmai primeam un Oscar de la regină. — Bună, zic adormită. CÎt e ceasul? Puțin trecut de unu, șoptește Luke. Îmi pare rău că te-am trezit. — E ok. Mă Întind spre veioză și o aprind. Cum a fost? — Bine! În glasul lui Luke e un entuziasm la care nu mă așteptam. Mă frec pe ochii Încețoșați și mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pași spre mine, cu un aer Îngrijorat. — Ai pățit ceva? Se uită mirat la pene. Nu pot s-o fac. Nu pot să-l Întreb. Mi-e mult prea frică de ceea ce aș putea auzi. — Mă duc să mă pregătesc, șoptesc, incapabilă să mă uit În ochii lui. Trebuie să plecăm În curînd. Pornesc spre dormitor și mă dezbrac, făcînd tricoul ghemotoc și ascunzîndu-l la fundul șifonierului, unde Luke n-o să caute niciodată. Apoi fac un duș rapid, cu speranța că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O să fii o mamă al dracului de bună. — A! mă colorez la față, luată total prin surprindere. Serios? Adică Într-un sens bun? Luke străbate bucătăria și-și pune mîinile cu blîndețe pe burta mea. — Ființișoara asta e foarte norocoasă, șoptește. Doar că nu știu nici un cîntecel, zic posomorîtă. Și n-o să fiu În stare să-l culc. — Să știi că nu e chiar așa mare lucru de capul cîntecelelor de copii, spune Luke. O să-i citesc din FT. Și-o să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și tu la mine. SÎnt un dezastru! Nu pot s-apar În Vogue În halul ăsta! — O să fii minunată, Îmi răspunde el categoric și pornește cu pași mari spre ușa de la intrare. — Vezi că ei cred că e casa noastră! șoptesc panicată În urma lui. Le-am spus că stăm aici. Luke Îmi aruncă peste umăr o privire gen drept-cine-mă-iei? și deschide larg ușa. Bună ziua! spune, pe tonul cel mai sigur din lume de director-al-unei-companii-uriașe-importante. Bine ați venit acasă la noi. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mine. — E totul În regulă? E așa cum ți-ai planificat? — Ăă... În general, da! zic, evitîndu-i privirea și inspirînd grăbită niște oxigen. O, Doamne. Trebuie să-i spun. Trebuie. — Luke... mă aplec spre el, ușor amețită de la oxigen. Ascultă, Îi șoptesc În ureche. Nu nasc. Draga mea, nu-ți face griji, mă mîngîie Luke pe frunte. Nu se grăbește nimeni. O să dureze cît o să dureze. Dacă stau să mă gîndesc... nu e o idee rea. Adică, bebe o să iasă el la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochii lui Luke, văd că s-a schimbat ceva. — Penelopa și Ulise? spune, cu ușoară asprime În voce. Ven? Se lasă o tăcere grea. Nu știu despre ce vorbește, spune Venetia cu glas duios. — Cine sînt Penelopa și Ulise? Îmi șoptește Suze În ureche și eu ridic din umeri neajutorată. — Venetia, o săgetează Luke cu privirea. Noi n-am fost niciodată Penelopa și Ulise. Pentru prima oară de cînd o știu, o văd pe Venetia șovăind ușor. Nu spune nimic, se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Întoarce spre mine și Îmi ia ambele mîini. — Becky, nu e absolut nimic Între mine și Venetia, indiferent de ce e posibil să-ți fi spus ea. Am fost prieteni vreme de un an. În adolescență. Asta-i tot. Ok? — Ok, șoptesc. — Și de ce v-ați despărțit? spune Suze interesată, după care, cînd toată lumea se Întoarce spre ea, se Îmbujorează. E important! spune defensiv. Relațiile trecute nu trebuie să fie un secret. Tarkie și cu mine știm totul despre fostele noastre relații
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bătut! Ai tonișoare de bănuți, scumpa mea! O sărut pe Minnie pe frunte. — CÎnd Împlinește douăzeci și unu de ani, intervine Luke. Pe bune acum, e atît de enervant cîteodată! Cine vrea să aștepte pînă la douăzeci și unu de ani? — Mai vedem, Îi șoptesc În ureche, trăgîndu-i păturica pe cap, ca să nu audă Luke. — Așa! apare mama pe ușă, cu o ceașcă de ceai În mînă. Mi-e teamă că dormitorul vostru e cam plin. Și-o să fie nevoie să sortați lucrurile și să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]