12,537 matches
-
să accepte responsabilitatea înfruntării agresorului. O astfel de confruntare i-ar putea uza pe ambii combatanți, astfel că statul poate câștiga putere relativă în raport cu ei. În fine, statul poate recurge la această strategie pentru a evita lupta cu mai mulți adversari coalizați. Aflate în defensivă, statele tind de cele mai multe ori să aleagă pasarea responsabilității. De obicei, aceasta se dovedește o strategie perdantă pe termen lung: statul care o aplică poate obține câștiguri absolute, însă va suferi de regulă pierderi relative față de
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și i-am spus: „Mă, ce-ai făcut de m-ai salvat?”. „Păi, ce să fac? O trebuit să te salvez. Am luat medicamente.” „Ai furat!?” „Păi”, zice, „ce vrei să fac? A trebuit să te salvez, că n-aveam adversar la șah”. Avea și umor... Jucam cu el șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
salvez. Am luat medicamente.” „Ai furat!?” „Păi”, zice, „ce vrei să fac? A trebuit să te salvez, că n-aveam adversar la șah”. Avea și umor... Jucam cu el șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa-zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o prezentare grafică modernă, care spărgea monotonia vetustă a gazetelor epocii (nu numai de la noi), a marcat un moment de referință în istoria presei românești, Drepturile omului, după cum remarca Nicolae Iorga în 1922, ajun gând „o foaie citită și de adversari“. Constantin Bacalbașa are meritul in contestabil că, după ce l-a secondat cu pricepere pe Constantin Mille, prin cipalul organizator al publicației, în conducerea ziarului, a preluat-o efectiv (după ce acesta a fost chemat, în mai 1885, să-și efectueze serviciul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică, îl snopea în bătăi. Apoi erau femeile. Nenorocire pentru aceea pe care punea ochiul Ilie Geambașu. Trebuia s-o aibă cu orice preț. Viola domiciliurile, spărgea ușile, intra pe ferestre, lua femeia de lângă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
textul reprodus de Bacalbașa cu: Gramatica română de Ienăchiță Văcărescu (Prima gramatică română) (Urmare). Cartea d-întâi. Partea d-întâi. „Ce este gramatica“, TRC., an. X, nr. 994, 4/16 iunie 1872, p. 3. bucureștiul în 1871 95 tutulor evreilor, adversarii acestor drepturi au răsculat Bucureștii. Poporul din mahalale s-a sculat cu mic cu mare, a înconjurat Camera și, prin atitudinea lui hotărâtă a impus Constituantei revotarea Art. 6. Apoi, răspândindu-se prin cartierele evreiești, a săvârșit devastațiuni, iar sinagoga
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
farsă. Șeful cofetar, domnul Ilie, era un artist. Întrebat dacă poate fabrica din ciocolată o prăjitură care să semene cu... miza propusă de conul Alecu, răspunse afirmativ. În adevăr, conul Alecu vine la cafenea, propune partida de ghiulbahar și propune adversarului său să joace pe miza cunoscută. Celălalt răspunde: — Bine, coane Alecule, primesc, dar să știi, cine îl câștigă să-l mănânce chiar aci. — Să-l mănânce, mă, răspunde conul Alecu, crezând că e numai o glumă. Partida începe, adversarul face
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
propune adversarului său să joace pe miza cunoscută. Celălalt răspunde: — Bine, coane Alecule, primesc, dar să știi, cine îl câștigă să-l mănânce chiar aci. — Să-l mănânce, mă, răspunde conul Alecu, crezând că e numai o glumă. Partida începe, adversarul face tot felul de greșeli și pierde. Pierzând, acesta strigă: — Să vie c... al conului Alecu. Și chelnerul aduce pe o farfurioară o prăjitură atât de bine imitând... miza, încât conul Alecu, deși era un om inteligent, se înșală. Furios
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o dovadă de democratism! C.A. Rosetti împărtășea soarta tuturor săracilor. Simplul gazetar fără avere, care totuși putea trăi la Paris cu nevasta și cu patru copii, nu putea fi un om cinstit. Și de aci calomnia. Rosetti, pe care adversarii îl porecleau Berlicoco, era acuzat că a putut agonisi averi mari, pe care le avea depuse la oarecari bănci din străinătate. Avea și castele în Elveția, ba primea și subvenții de la „Alianța israelită“?!... Faptul că Brătianu trăia în țară, retras
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ba primea și subvenții de la „Alianța israelită“?!... Faptul că Brătianu trăia în țară, retras și modest la via lui, deși avea oarecare stare, pe când Rosetti, fără nici o avere văzută, putea trăi la Paris împovărat de o grea familie, dăduse arme adversarilor. Iată de ce C.A. Rosetti personal nu avea simpatiile lui Ion Brătianu. Au trecut 50 de ani de atunci și cât de fundamental s-a schimbat ju decata socială. Cu cincizeci de ani în urmă, Cezar Bolliac era un mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reprezentat Ion Deșliu? Nimenea nu știe. Ce idei a avut Deșliu, ce a fost Deșliu?... Neantul. A fost numai un opozant de modă veche, un opozant sistematic care combătea toate actele guvernului, toate proiectele de legi, tot ce venea de la adversar. Bineînțeles, popularitatea lui Ion Deșliu era numai de suprafață, păturile adânci ale poporului nu-l cunoșteau. Un orator apreciat de public și de tinerime era George Brătianu, deputat conservator disident din Pitești, om de talent, care vorbea frumos. Faima lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în înalta pozițiune ce i-a fost dat să ocupe în Statul român, ar cuteza să se servească cu acuzațiuni neadevărate, ca să vestejească onoarea publicismului român, pentru a-și mulțumi rancunele sale personale sau pentru ca să umilească cu arme neleale pe adversarii săi politici. Eu, președintele Congresului presei române, nu pot admite o asemenea presupunere, și de aceea am onoare a vă ruga, domnule ministru, să ne 190 bucureștii de altădată 361. Am verificat textul „protestului“ cu acela reprodus de gazeta lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
funcțiunile de ordin public erau îndeplinite de organe puține. Regimul conservator, atât prin origina lui, cât și din cauză că burghezia, în ascendența ei, nu mai putea tolera, din instinctul de clasă, pe urmașii privilegiaților, era urât de opinia publică. Însă mulți adversari ai guvernului și ai regimului boieresc se temeau de roșii. Ion Heliade-Rădulescu trăia încă, iar în țară, mai ales în București, erau mulți cari gândeau cu capul lui Heliade, acest adversar al lui Rosetti și Brătianu. Aceștia formau o lume
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
urmașii privilegiaților, era urât de opinia publică. Însă mulți adversari ai guvernului și ai regimului boieresc se temeau de roșii. Ion Heliade-Rădulescu trăia încă, iar în țară, mai ales în București, erau mulți cari gândeau cu capul lui Heliade, acest adversar al lui Rosetti și Brătianu. Aceștia formau o lume intermediară între albi și roșii, un fel de liberali moderați. Pentru această lume heliadistă, Rosetti era tot Berlicoco, iar Ion Brătianu tot Firfiric. Aceste două porecle zugrăveau, pe vremuri, pe scamatorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în cele 5 localuri hotărâte spre a porni către localurile de vot. Comitetul studenților“ Conform bunului obicei al pământului, birourile provizorii se luau cu asalt. Cei cari veneau mai devreme, și de obicei era poliția, ocupau localul și împiedecau pe adversari să pătrundă.40 În aceste condiții, biroul definitiv era întotdeauna al primului ocupant. Apoi, cum operațiile durau câte 2 zile, peste noapte se opera frauda și alegerea era, aproape fără excepție, în favoarea partidului care luase biroul. Pentru alegerea Colegiului al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
frate al lui Ion Ghica. La Verde însă, a fost bătaie mare. Grigore Serurie, vechi elector și admirabil organizator politic, își disciplinase perfect culoarea. Dis-de-dimineață, de cu noapte chiar, ocupă localul de vot cu 150 de partizani. Când au venit adversarii, au găsit localul plin. O luptă disperată s-a dat. Biroul fiind la etaj, oamenii poliției în cap cu bătăușii s-au urcat sus în iuruș, dar cei de sus, înarmați cu bastoane și cu ardei pisat, răspundeau chiorând pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bugetului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice Titu Maiorescu propusese, printre altele, desființarea catedrelor de economie politică și de economia dreptului de la Universitatea din Iași și a uneia dintre catedrele de drept roman de la Universitatea din București ai căror profesori erau adversari politici ai conservatorilor (Nicolae Ionescu de la Iași și G. Daniileanu de la București); amendamentul propus în Cameră de către A. Pascal, despre care am amintit mai sus, privind menținerea catedrelor respective, a fost respins de către aceasta, la 13/25 decembrie 1875, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că libere vor fi.“23 Când aceste rânduri au apărut în public cu autorizația domnitorului, toată lumea a înțeles că regimul conservator era sfârșit. Pentru întâia oară prințul Carol se depărta de la neutralitatea sa, spre a se prezenta fățiș ca un adversar al guvernului său. Expresia: „răspund că alegerile vor fi libere“ era fără replică, guvernul și re gimul conservator erau osândiți. Alegerile care au urmat și au dat o mare majoritate opoziției nu au fost libere, ideal libere, dar au lipsit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care avea majoritatea, se opune și cere votul imediat. Atunci Lascăr Catargiu, urmat de toți conservatorii, părăsește sala. Cei rămași ar fi putut procede imediat la vot; însă, spre a nu se spune că au vroit să profite de lipsa adversarilor, amână alegerea pe a doua zi. În tot timpul, până la constituirea ministerului Manolache Costache, Las căr Catargiu a luptat fără preget. Acum, văzând că a rămas definitiv în 41. „D-lor, viu în numele opozițiunii, care m-a însărcinat a vă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stâng). Chiar și L’Événement, care este din stânga înaintată și era cu noi, a căzut în cursă și ne atacă și ne insultă [zicând între altele] că persecutăm pe francezi“ etc. etc. Din aceste rânduri se vede câte parale cheltuiau adversarii guvernului spre a putea avea o astfel de campanie de presă. Dovadă că totul se făcea cu bani, ne-o dă tot C.A. Rosetti în aceeași scrisoare, când spune: „Remediul [trebuie] să se facă cu mare grabă... Să mă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
adunat în număr foarte mare în una din sălile Universității. Discuția a fost foarte agitată. Ion Bibicescu, student la Facultatea de Litere și redactor la Românul, rostește o cuvântare înflăcărată în mijlocul zgomotului mare. Cum mulți dintre studenți erau conservatori sau adversari ai roșilor, Bibicescu nu era agreat fiind bănuit că este agent guvernamental. În sfârșit, acoperită de un zgomot ce asurzea și în agitația febrilă, se votează o moțiune de protestare împotriva lui Midhat-pașa și, în același timp, studențimea cerea guvernului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
respectat imperiul vecin angajamentele cele mai solemne s-a declarat împotriva alianței politice și a cooperării militare cu Rusia (Istoria României, vol. IV, Ed. Academiei, Bu curești, 1964, pp. 599- 600). 22. Nicolae Ionescu, partizan al neutralității absolute și deci adversar al convenției româno ruse (despre care nici nu fusese informat la vreme de către șeful guvernului) s-a retras, la 25 martie/6 aprilie 1877, de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine, ur mând un scurt interimat al lui I. Câmpineanu până la 3
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ploiești, unde era, la Zimnicea.92 Trecerea Dunării este apropiată. Problema trecerii armatei române peste Dunăre - după ce armata rusă a trecut - preocupă presa. Ziarele opoziției atacă guvernul fiindcă n-a izbutit să încheie un tratat de alianță cu Rusia. Aceiași adversari cari au combătut Convențiunea pentru trecerea rușilor prin țară, acum țin cellalt limbagiu. Veci nicul politicianism!... Conservatorii spun liberalilor: „Ați început maziniști și sfârșiți cazaci.“93 anul 1877 365 războiului, țarul Alexandru al II-lea îi transmitea prințului Carol, prin intermediul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
opririi ofensivei armatelor imperiale (detașamentul generalului Gurko și voluntarii bulgari s-au retras și rezistau eroic în pasul Șipka) a solicitat intervenția grabnică a armatei române, considerată indispensabilă în situația ce devenise nefavorabilă forțelor rusești, care subestimaseră valoarea militară a adversarilor lor. În textul său Bacalbașa se referă la cea de a treia bătălie - socotită hotărâtoare - pentru cucerirea Plevnei, de la 30 august/11 septembrie 1877, bătălie susținută de armata de vest, pusă acum sub comanda principelui Carol, la care au luat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A doua zi un căpitan din acti vitatea infanteriei, căpitanul Zisidi, se duce la redacția Românului și insultă pe dl. Costinescu, amenințându-l cu lovirea. O ieșire pe teren devine inevitabilă. Pe teren dl. Costinescu prinde cu mâna stângă spada adversarului său în clipa când era să-l atingă. Gestul nefiind tolerat de regulile duelului lupta încetează. Dl. Costinescu spune că fiind nervos a făcut o mișcare involuntară și propune să i se lege mâna la spate. Dar mar torii căpitanului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]