13,186 matches
-
în regiunile Aktubinsk, Karaganda, Akmola, Jambul, Kzîl-Orda, păstrându-și limba, tradițiile și obiceiurile. Însă urmașii acelor români basarabeni, de vârstă sub 40 de ani, deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag evenimentele anilor 1940 și cum au ajuns părinții și bunicii lor în Kazahstan. Deportarea din 6-7 iulie 1949 35.796 persoane Deportarea de la 6-7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ „IUG”-„Sud”) s-a făcut în urma Hotărârii Biroului politic al C.C. al P.C. al U.R.S.S. Nr. 1290 467 cc din
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
și țărmurile Asiei sau ale Africii. În America nu am ajuns încă. Când m-au adus pe lume, părinții mei erau foarte tineri: tatăl, Costache Toma, avea 21 de ani, iar mama, Leonora, născută Bradu, avea 19 ani. Părinții lor, bunicii mei, erau țărani cu gospodării destul de bine organizate, care le asigura un trai decent. Părinții au primit de la bunicii mei ca zestre câteva hectare de pământ, doi boi buni de muncă și un loc de casă pe malul pârâului Enoaia
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mei erau foarte tineri: tatăl, Costache Toma, avea 21 de ani, iar mama, Leonora, născută Bradu, avea 19 ani. Părinții lor, bunicii mei, erau țărani cu gospodării destul de bine organizate, care le asigura un trai decent. Părinții au primit de la bunicii mei ca zestre câteva hectare de pământ, doi boi buni de muncă și un loc de casă pe malul pârâului Enoaia. Pe acel teren - locul de casă - părinții, ajutați de bunicii mei, într-un an de zile și-au ridicat
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
le asigura un trai decent. Părinții au primit de la bunicii mei ca zestre câteva hectare de pământ, doi boi buni de muncă și un loc de casă pe malul pârâului Enoaia. Pe acel teren - locul de casă - părinții, ajutați de bunicii mei, într-un an de zile și-au ridicat o casă cu pereți din paiantă, acoperiți cu tiglă. Țigla rezistă și astăzi, la 75 de ani de la construirea casei. Alte vremuri, altă calitate. În acea casă nouă m-am născut
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de Vest. Când s-a întors acasă, de la un spital din Timișoara, unde a fost tratat ca urmare a rănilor, aveam cinci ani. Prin urmare, în primii cinci ani de viață, tata a lipsit. Am crescut cu mama și cu bunicii din partea mamei. Erau vremuri grele. Urmările războiului, peste care s-a suprapus seceta urmată de foamete (mai ales în Moldova), au lăsat urme adânci în dezvoltarea economică și socială a satului. Nu am frecventat grădinița, forma inițială de educație școlară
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Nu am frecventat grădinița, forma inițială de educație școlară, deoarece o astfel de instituție nu exista în satul în care m-am născut. Școala am început-o la vârsta de șapte ani neîmpliniți. Voiam să merg la școală. Mă ducea bunicul în fiecare dimineață. Mă așezam în ultima bancă și asistam la lecții. Asistam și nu participan efectiv pentru că, de fapt, nu eram înscris în clasa întâi. Nu eram înscris pentru că domnul învățător Caia respecta legea: dacă nu aveai șapte ani
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
plină cu trecutul s-ar pierde în această mare a amintirilor. 2 M-am născut la Galați, vechi port pe Dunăre, cu tradiționale legături negustorești în lumea largă. Familia mea, din partea bărbătească, este băștinașă din acest oraș. Pe la mijlocul secolului trecut, bunicul meu, Neculai Dimitriu, era directorul Carantinei. Relele boli ale timpului, ciuma, holera, frigurile galbene, lepra și altele, tot atît de grave, bîntuiau porturile lumii și secerau multe vieți omenești. Carantina, după cum arată denumirea, avea misiunea să oblige vasele, care soseau
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cuvine a ști; că luînd în considerație servițiile ce domnul Clucer Niculai Dimitriu au plinit, nu mai puțin și ale sale merite personale și credința pentru noi și patrie, după prerogativa ce o avem, îi hărăzim rangul de comis." Pe bunicul meu n-am avut fericirea să-l cunosc. A murit cu mult înaintea venirii mele pe lume. Am cunoscut numai acest pergament, descris mai sus, care a fost pentru mine și pentru frații mei, nu o mîndrie, ci un exemplu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și pentru frații mei, nu o mîndrie, ci un exemplu pentru cum trebuie să ne conducem în viață. Am considerat acest pergament ca un bun de familie și de aceea, cu multă sfială, pomenesc acum de el pentru întîia dată. Bunicul meu a fost căsătorit cu Maria Cernat, sora generalului Al. Cernat, fostul comandant al oștirilor românești din Războiul de Independență de la 1877-1878. Pe bunica am cunoscut-o, căci a trăit pînă la adînci bătrînețe. Îi spuneam, iaca, bunică pe moldovenește
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
citit mult. Asta mă mulțumește și liniștește. Cu adevărat, știu ce e orgoliul numai cînd citesc mult, cînd am sentimentul că mai anulez o vîrstă animalică din mine prin spirit. Ce bine e așa! T., acum, e plînsă. A murit bunicul ei. În familia ei, de cînd e ea e lumea asta, n-a murit nimeni. Azi n-am văzut-o. Nici mîine nu va veni la școală. Poate-mi va spune tăcînd că pămîntul nu e bun și frumos întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
face pe zi ce trece tot mai frumos. Nu pot spune că este cu adevărat o frumusețe, pentru că pentru moment are ochii cam mici și o ureche are tendința să stea depărtată de cap, este mai mare decât cealaltă. Amândoi bunicii lui au urechile depărtate așa că are pe cine moșteni. Are însă cea mai superbă piele, cele mai adorabile gropițe și gură care se pot vedea”. Sâmbătă, 15 aprilie. În Grecia se pregătea sărbătorirea Paștelui. Membrii Familiei Regale române aflați aici
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se pregătea sărbătorirea Paștelui. Membrii Familiei Regale române aflați aici respectau tradițiile ortodoxe. S-au dus cu toții la împărtășit. „Chiar și Mihai”, preciza Regina Maria. Duminică, 16 aprilie. Prima zi de Paște. Regina Maria constată că regele Constantin al Greciei, bunicul dinspre mamă al Principelui Mihai, „iubește bebelușul și acesta îl iubește pe el. Îl ține bine în brațe și se înțeleg de minune amândoi”. Luni, 17 aprilie. Principele moștenitor Carol a sosit la Atena. „Mihai s-a înfățișat, lui Papa
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Parlamentul a aprobat modificarea statutului Casei Regale. Cele trei legi sunt cunoscute în istoriografie ca „Actul de la 4 ianuarie 1926”. II. PRINȚ MOȘTENITOR AL COROANEI (4 ianuarie 1926 - 20 iulie 1927) 11 ianuarie 1926. Prințul Mihai este înscris în testamentul bunicului său cu o parte sporită de moștenire. Acum, Regele Ferdinand a adăugat testamentului un codicil, semnat la 2 iulie 1925. Codicilul preciza: „A fost vrerea cerului să pedepsească țara, pe mine și pe regină, cu grea încercare, prin renunțarea la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ziua de 20 iulie ora 16, pentru a primi jurământul membrilor Regenței numiți prin legea promulgată cu decretul No 14 din 4 ianuarie 1926, spre a exercita puterile regale în timpul minorității Majestății Sale Regelui Mihai”. La câteva ore după moartea bunicului, Mihai a fost proclamat rege pentru că România trebuia să aibă foarte repede un conducător. (Vezi foto nr. 3.) În ședința Adunării Naționale din 20 iulie 1927, ora 16, în prezența regelui Mihai, membrii Regenței au depus jurământul în ordinea: Principele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și 8 luni, ca succesor al Regelui Ferdinand. Până la el, evoluția dinastiei române, în privința duratei domniei și respectării normelor de succesiune se caracterizase prin stabilitate și respectarea relativă a legalității. Destinul lui Mihai ca rege seamănă izbitor cu cel al bunicului său din partea mamei, regele Constantin I al Greciei. Mihai a urcat de două ori pe tron și tot de atâtea ori a fost înlăturat. Începând cu domnia lui Mihai, succesiunea la tron s-a făcut cu forțarea normelor legale, iar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ian. 1926) la testamentul regelui Ferdinand prevedea că Mihai urma să moștenească domeniile, dar, până la vârsta de 21 de ani, uzufructul trebuie plătit în contul bunicii (Regina Maria - n.n.). Denunțând codicilul, regele Carol îi lua fiului său moștenirea lăsată de bunic. În modul cel mai direct, Carol diminua veniturile mamei sale, Regina Maria. Joi, 5 martie. Mihai ia parte împreună cu regele Carol, prințul Nicolae și 46 ofițeri superiori din Garnizoana București la un dejun în Palatul din calea Victoriei. Duminică, 29
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
al tatălui, Nicu, profesor universitar, cu studii de chimie și doctorat la Viena, cu laborator propriu. Tatăl meu, funcționar public (secretar și apoi notar comunal), era iubitor de școală și ar fi vrut să-și urmeze fratele la București, dar bunicul a considerat că patru clase de liceu (la Suceava) sunt pentru el de ajuns, ca să rămână în sat slujbaș și continuator al stăpânirii gospodăriei și pământului. Când a fost propus să rămână "furier" în armată, bunica a plâns o săptămână
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cauză, tata era iubit și respectat în sat. Care mai de care îl chemau să fie martor în pețit, să fie naș de botez sau cununie, îi cerea sfaturi în diverse probleme. Pe ulița noastră, "a lui Gavarș" (după porecla bunicului), locuiau mai multe familii: Ion Moloci cu Veronica, Margalina lui Iliuță, Doca lui Gherman, Verona Grigoraș, Ion Lavric (a lui Budașcă), cantorul Emanoil Cazacu cu dăscălița și ciubotarul Ion și Dafina, Tărâța și Verona. Cu toți ne aveam bine, ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pierdut urma. Într-un concediu a venit în sat și i-a mulțumit mamei pentru grija ce i-a acordat-o în copilărie. Eu nu l-am întâlnit de fel, deși aș fi vrut să stau de vorbă cu el. Bunicii au decedat, gospodăria s-a deteriorat, pământul s-a vândut de copii și-n acel loc Ionesi Vespazian și-a ridicat o vilă măreață, demnă de poziția sa în centru satului. Alt vecin ne-a fost Ion Lavric (Bodașca) factorul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că sunt curate, le lăsau într-un lighean și-ntr-o covată cu ceapă măruntă și tărâțe. Rămâneau așa până se foloseau la prepararea chiștelor și tobelor. Scoteau apoi slăninile, suncile, mușchiuleții și le așezau într-o covată mare (de la bunicul, de vreo 2 m lungime și 1 m lățime). Presărau peste ele sare și paprică (boia de ardei, roșie). Tranșau apoi carnea, șoldurile, coastele și capul. Eu așteptam cuminte să-mi dea bășica porcului. Tata mi-o curăța, o sufla
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din toate bunătățile și au căzut de acord asupra unirii celor doi, se fixează data nunții. Gazda arată că tinerii se consideră de-acum logodiți și se impune, ca cei implicați în pregătirea nunții (socrii mari și mici, nașii, pețitorul, bunicii) să se întâlnească cât de curând, pentru a stabili în detaliul cumpărăturile, localul desfășurării și tot ce ține de ceremonial (costumele mirilor, masa etc.) Tata, fiind luat mereu la pețit, mama a reușit să aibă în lada de zestre un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le au folosit. La fel și bârnele groase. (Noi aveam mult material lemnos pentru a construi o nouă casă, în locul celei de la bunicul). Într-o cameră mare, rușii și-au făcut cancelarie, iar în geamuri erau numai grenade. Mama cu încă o gospodină, Verona, din vecini, le pregătea zilnic mâncarea. Pâinea lor neagră o dădeau la cai. Nu le mai plăcea. Vroiau alta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
livadă, la uscat. Tot ea, ne-a dat o mână de ajutor, apoi, la melițat, la răgilat și la făcut fuioare. Pentru tors, mama a organizat o clacă. Casă nouă Fiind cel mai mic din familie, tata a moștenit de la bunicul casa părintească, cu acareturile de lângă ea, grădina și livada cu pomi. Casa respecta întocmai tradiția țărănească: cu prispă lată în afară, tindă, două camere, acoperiș de draniță (șindrilă) dat cu dohot (păcură neagră). Cu timpul însă, părinții au hotărât că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite, ies pe ogoarele eliberate de recoltă, la păscut. Satul pare un stup de albine. În fiecare gospodărie, toți membrii familiei trudesc de zor. De obicei, tatăl sau bunicul, stabilește pentru fiecare zi de toamnă, un program riguros. Nimeni nu trebuie să rămână pe dinafară. Așa proceda și tata. Ne scula cu o oră mai devreme și ajutam acolo unde era nevoie și ne pricepeam mai bine. Fiind cea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
liberat din lanț. Mulți au fost serile petrecute împreună cu sătenii mei! Multe și frumoase amintiri care n-au voie să se piardă în negura timpului! Nucii bătrâni În livada noastră am avut trei nuci bătrâni de vreme. I-a sădit bunicul. Aveau trunchiul gros, acoperit cu o scoarță plină de adâncituri, brăzdați parcă de "nervuri" neregulate. Coroana mare, rotundă, umbrea mare parte din livadă. Multe ramuri erau susținute de niște prăjini groase, lungi și foarte rezistente. Cele mai groase erau lăsate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]