11,853 matches
-
proclamații ,ori prin voința unor personalități. Această mare operă s-a realizat cu sacrificii și jertfe umane în decursul mai multor secole și-n special prin lupta dusă de Armata Română. Istoria a consfințit în practică afirmația că " Dreptul" este călcat în picioare de multe ori dacă nu este folosită" Forța". Este un deziderat uzitat de când e lumea și va exista tot cât va fi lumea. Pentru confirmarea adevărului vom preciza că 20 aprilie 1919 este adevărata zi a unirii Transilvaniei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
realitatea raportului dintre FORTA și DREPT. Iată cum la realizarea celor trei acțiuni politice, de alipire a provinciilor românești la patria-mamă, ARMATA a fost elementul hotărâtor pentru înfăptuirea practică. Aceasta întărește adevărul istoric că:dreptul nedublat de forță va fi călcat în picioare sau va rămîne chiar vorbă goală. Dacă luăm în considerație acest raport, să venim mai aproape de zilele noastre,în 2003, când americanii lui Bush, cel care a cucerit marele premiu de mincinos pe plan mondial, cu armele de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
distrugeren masă din Iraqul lui Sadam Husein, cât și alte motivații, au atacat și ocupat această țară liberă, fără consimțământul Consiliului de Securitate și "veto" celorlalte state, care făceau parte din acest Tratat. Iată altă fațadă a folosirii forței armate, călcând în picioare dreptul la libertate al unui stat independent și suveran, precum și voința popoarelor care au condamnat și acuză această atitudine criminală. Ba mai mult, prin anumite metode economice și militare au fost atrase mai multe state la această agresiune
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
această întrebare: noi, până să venim aici la armată, umblăm cu opinci, cu teniși sau cu picioarele goale. Vai ce bine-i desculț prin colbul cald, sau prin țărâna rece. Cum te mângâie la tălpi și ce plăcut este până când calci pe vreun spin sau pe vreo sticlă spartă, de dă sângele! Aici ne dădură-ți niște bocanci de câteva kilograme, care sunt așa grei fir-ar să fie”, dialoga Ilie cu maiorul. „Să vezi Ioane, lucru dracului! S-au adunat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să-și vadă fostele clădiri pe unde-și petrecuse anumite perioade din viață, de și nu prea era voie cu căruța pe aceste artere de circulație. Este întradevăr o clădire cu care te poți mândri, dacă ajungi să-i poți călca pragul porții și să-i urci treptele clădirii, pentru a intra în acest "Palat", care în realitate, este o cazarmă, cu toate normele de restricție și vitregiile specifice unei unități militare.Nu trebuiesc invidiați cei care locuiesc în ea, pentru că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Am uitat că eram cu soția, care o invitase soțul ei și dansau împreună, dar simțeam că aceiași dorință avea și dânsa, o simțeam când se apropia de pieptul meu, că ar fi vrut să-mi scoată inima să o calce în picioare,sau să o mănânce. Vibra toată în brațele mele și-mi strângea mâna de credeam că vrea să-mi zdrobească degetele, știa că nu mă pot văita acolo în public, voia să-mi transmită toată dorința ei de-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și pasiune că nu am mai putut controla situația, m am trezit jos într-un pâlc de iarbă cu un torent de sărutări și acțiuni necontrolabile, unde nu am mai știut nici de noi nici de lume, puteam să fim călcați și de tren că nu ne interesa. Nu știam nici unul dacă trăiam un vis frumos sau un coșmar, doar că am fi vrut să nu se mai termine niciodată, că ne simțeam prea bine să renunțăm la acele momente. Dar
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
soră care să o ajute și s-a întors după vre-o două săptămâni cu un bebeluș de 5 kg. Sănătos, frumos, nevoie mare, de nu mai era altul ca el prin continentul acesta. Soțul ei zicea că nu mai călca pe pământ de fericire, noaptea când plângea el se scula și-l mângâia să tacă, el îi făcea baie, tot el îi pregătea laptele pentru hrană, îl schimba când era nevoie, ce mai era nespus de fericit.Ea avea grijă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
informare și educare a populației și probabil că și acestea au fost derutate și luate de valul diversiunii. Dorința unor persoane de a ajunge pe treptele superioare ale societății, de a avansa în grade și funcții, le-a condus să calce peste cadavre, contribuind astfel la uciderea a peste 1100 de oameni pentru atingerea scopului. Dacă s-ar desface pământul, să-i absoarbe pe criminalii care au contribuit la trimiterea în pământ a celor oameni,mulți nevinovați, poate că societatea noastră
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Era într-o dimineață de vineri, o dimineață însorită de vară, a zilei de 16 iulie 1965. La această zi am sosit în orașul Reșița, pe-al cărui caldarâm, desigur, nu călcam pentru prima dată. Reșița, acest oraș așezat pe ambele maluri ale râului Bârzava, râu ce își are izvorul în munții Semenic. Bârzava, când învolburată, când foarte lină, străbate întregul oraș, antrenând în cursul său toate deșeurile deversate, mai ales de
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
stăpânească. O dată, la Sângeorz, pe palierul de lemn al vilei unde locuiam, la etaj, ea însăși isterizată de scandalul meu, văzând că nu reușește să mă domolească cu palmele și cu pumnii, m-a trântit pe podea și m-a călcat în picioare, încât au sărit să mă scape, speriate, Elenuța cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
puchinoși, cu care ne jucam firește și de-a hoții și gardiștii, dar care, mai ales, au devenit curând întru toate supușii mei; îndeosebi în materie de teatru, unde doar eu eram inițiat, căci nici ei, nici părinții lor nu călcaseră vreodată pragul operei și teatrului, ca mine. Nu oare la îndemână, în strada Kogălniceanu, chiar fantoma unui teatru, ruina aceea în care se mai recunoșteau lojile ce vor fi sticlit odinioară de bijuteriile femeilor elegante, și scena devenite movilă de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nici un rezultat. Când ne scotea la câte o scurtă excursie prin pădurile apropiate (la Făget, la Fântâna lui Bilașcu), înaltul și veșnic zeflemitorul Tătaru nu scăpa ocazia a mă blagoslovi cu câte un „Măi băiete, tu ai picioarele strâmbe și calci ca o curvă“ - e adevărat că picioarele mele erau ușor strâmbe și călcam așa ca vârfurile pantofilor să formeze împreună un arc închis. La orele de desen, ocupând un loc în banca întâi, unde mă sileam să mâzgălesc ce ni
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la Făget, la Fântâna lui Bilașcu), înaltul și veșnic zeflemitorul Tătaru nu scăpa ocazia a mă blagoslovi cu câte un „Măi băiete, tu ai picioarele strâmbe și calci ca o curvă“ - e adevărat că picioarele mele erau ușor strâmbe și călcam așa ca vârfurile pantofilor să formeze împreună un arc închis. La orele de desen, ocupând un loc în banca întâi, unde mă sileam să mâzgălesc ce ni se poruncise, eram chior sub ochii mici și negri, sclipind malițios, ai pictorului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și am discutat împreună: de învățat însă de la el, n-am mai învățat nimic, dacă nu încă dragostea față de Halima, ca de o mare operă a literaturii universale. Înainte de a fugi din Cluj, de fapt la începutul vacanței, îi împrumutasem, călcându-mi pe inimă, căci nu mă despărțeam ușor de cărțile de pe raft, câteva volume din seria de „ediții definitive“ de la „Fundații“, urmând să mi le înapoieze toamna. Când l-am reîntâlnit, abia la sfârșitul toamnei, pe o stradă la Sibiu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Italiencele muncesc în procent foarte mic, iar cele care o fac, doar în instituții, în locuri bune. Cumpără hrană semi pre parată sau pizza, soțul trebuie să le conducă cu mașina peste tot și plătesc femei care vin să le calce, să le spele vasele și ferestrele. Orice li se pare greu. Ocupația fundamentală este de a merge la cumpărături. Nu exagerez, este o matriarhie. Bărbații italieni se căsătoresc pe la 40 de ani doar dacă este mama de acord. Pe la acea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în afara granițelor țării tale vei fi mereu înjosit, sau poate doar așa te vei simți pentru că nu e nimic al tău. Poate ei n-au intenția să te supere, unii încearcă să te și ajute, dar pă mântul pe care calci te respinge. Eram la aeroport. Deja respiram același aer cu copiii mei. Nu conta că sunt la trei ore distanță, eram în același cerc, între aceleași granițe. Nu pot încă povesti emoțiile. Am folosit cea mai tare mască din arsenalul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
din partea celor de acasă te dărâmă. Suntem oglinzi ridicate la puterea 1 000, pentru că toate simțurile sunt mai ascuțite și toată sensibilitatea e la pândă. Așteptăm să fim loviți din orice direcție, pentru că nu există siguranță. Nici pământul pe care calci nu e al tău, ce siguranță poți avea? Nu avem temelie aici, cărămizile au rămas în țară! Scrisoarea 92 M-am gândit azi la toate persoanele pe care le cunosc și sunt în Italia. Dacă te-ai gândi și tu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un an! Unde crezi că a căutat ajutor? N ai să ghicești! La padre Leonello! De 20 de ani ajută pe toată lumea! I-a spus necazul ei și că își dorea ceva de muncă în plus. A început repede să calce, să facă curățenie pentru alte familii, s-a menținut și s-a redresat cu timpul. Rosanna vine în fiece seară și ia cina cu părinții. Maria și Bocio ar trebui (și cred că sunt) niște părinți fericiți. Au toți copiii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înălțimea cuvintelor. Se numără astăzi, printre noi, destule caractere la fel de imparțiale, mulți cetățeni credincioși doar pământului: totuși, pentru ca să existe măreție în a îmbătrâni ca pustnicul din ruinele Colosseumului, trebuie să le păzești cu o cruce; Domnul de Talleyrand și-a călcat-o pe a lui în picioare. Specia noastră se împarte în două părți inegale: oamenii morții și iubiți de ea, ceată de aleși ce renasc; oamenii vieții și uitați de ea, mulțime făcută din neant care nu mai renaște niciodată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să țin boii pe direcție așa fel încât boul din dreapta să meargă exact pe urma brazdei anterioare. La un moment dat, eu care mergeam pe lângă capul boului din dreapta, probabil neatent, am scăpat piciorul în șanțul brazdei pe care trebuia să calce boul. Că a observat sau a simțit că mi-a atins laba piciorului gol, boul s-a oprit brusc și a stat cu piciorul lui ridicat până eu mi-am tras piciorul, pe care mi l-ar fi stâlcit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
reprezentant tipic al țăranului român, pentru care pământul nu însemna numai un mijloc de existență, ci un simbol al independenței și verticalității sale, într-un cuvânt al demnității sale de membru al ceea ce cu onoare se chema "talpa țării", simbol călcat în picioare de caracatița comunistă. Mama mea merită cu prisosință imaginea de tipică reprezentantă a femeii de răzeș din al douăzecilea secol al erei noastre. În plus ... și în pofida unei oarecare predispoziții spre îngrășare ... amplificată și de multiplele stări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
am uitat să-l scot) ... și în acel moment se repede la mine ... eu m-am ferit să nu mă lovească ... și mă ia în brațe, spunându-mi cât este de fericit că unul dintre elevii săi vrea să-i calce pe urme. Mă ia apoi de braț și întrebându-mă de toate, dar eu năucit, nu mai înțelegeam nimic, se întoarce cu mine la locuința sa de la Filibiliu unde ma predă doamnei ... spunându-i cine sunt, ce e cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ca mine ce nu avea în minte decât să muncească pe brânci pentru a corespunde cooptării sale în învățământul superior ?... În același timp, cum puteam frânge inima unei copile naive care iubea cu toată puritatea ființei ei și cum puteam călca în picioare încrederea unor părinți iubitori, naivi în cumsecădenia lor, seduși de imaginea curată a unui costum național îmbrăcat de un tânăr tot de la țară, desigur cu pornire sănătoasă, dar cu sufletul posibil pervertit de stricăciunea orașului ? Aveau tot dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
VII. Cariera universitară Ani de ucenicie Când am pătruns pe culoarul cadrelor didactice de la parterul clădirii principale a Universității, nu-mi venea să cred că am voie. În cei patru ani de studenție (1945-1949) nu mi-am permis niciodată să calc pe aici. Era sediul zeilor, tabu pentru orice student neinvitat special. Acum mi-am dat seama că Secția de Geografie dispunea de un spațiu privilegiat, ocupând împreună cu geologia întreg parterul acestei importante aripi. Nu este de mirare, dacă ne gândim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]