13,496 matches
-
vine asta? Noi doi ne asemănăm, la urma urmelor, pentru că o să plec de-aici anul viitor, la fel ca tine. Mi se apropie data pensionării, și ideea mi se pare la fel de ciudată cum ți se pare și ție - poate mai ciudată, pentru că știi ce se spune: dacă un deținut petrece doi ani În Închisoare, gardianul lui face unul... Așa că, să te gîndești la mine, cînd o să fii la pămînt. Și eu o să mă gîndesc la tine - ei, nu la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
retrase bărbia, zîmbind În continuare. — Astea! Semănă mult cu niște cuvinte Încrucișate. Pe prima am scris-o În glumă. Apoi mi-am dat seama că sînt bună. Habar n-am ce dezvăluie despre mine. Kay spunea că e o treabă ciudată - să scrii despre crime tocmai acum, cînd o mulțime de oameni sînt uciși. Era a doua sau a treia oară cînd pomenise numele lui Kay, dar de data asta le frapă așa cum nu se Întîmplase Înainte.Tăcură din nou. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-l imaginase H. G. Wells sau vreun alt scriitor mai ciudat... Apoi Helen surprinse frînturi din conversația lor: PÎnă peste cap! Ce-am mai rîs!; Două sute cincizeci de grame de ceapă și un mușchi de porc; A zis: „Are dinți ciudați“, la care-am zis: „Ar trebui să aibă dinți mai buni decît ai mei, la prețul ăla...“ O trase pe Julia de mînă. — Haide. — Încotro? — La fluviu. Merseră pînă la jumătatea podului, apoi Își stinseră lanternele și priviră spre apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că - ei bine, cred c-am făcut-o din curiozitate, presupun. — Curiozitate? — Doream să - să-mi dau seama cum ești, ceva de genul ăsta. RÎse scurt, jenată. Credeam că probabil ai ghicit. Helen nu răspunse. Acum Își amintea felul acela ciudat, viclean, În care o privise Julia cînd vorbiseră despre Kay; se gîndea la ce simțise atunci, la faptul că Julia o testa, o cîntărea. În cele din urmă, vorbi rar: Cred că am ghicit. Doreai să-ți dai seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mă pot abține! Dacă m-ai fi văzut azi. A fost atît de bună. Iar eu nu mă gîndeam decît la tine. Îmi doream să fii tu! Doream... Se opri. O, Dumnezeule! Pentru că simțise foarte clar acel mic fior ciudat sau vibrație care apărea Înainte ca Alarma să sune, și chiar Înainte ca vocea să i se destrame, sirenele sunară. Sunau Încontinuu, și mai tare, și mai sus, febril, după fiecare salt În tăcere, și era imposibil, chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spun că șaptezeci și cinci ar fi de ajuns dacă ați merge la un altfel de om. Eu nu sînt așa. Mă gîndesc la sănătatea soției dumneavoastră. Mă gîndesc la propria mea nevastă. Regret. Reggie Își clătină capul dezaprobator. — E-un gen ciudat de a face afaceri, spuse el cu amărăciune, dacă nu vă supărați. Un preț o lună și altul, următoarea. Ce contează pentru dumneavoastră, dacă chestia aia tot e acolo... dădu din cap spre stomacul lui Viv - ce contează două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de anestezic. Simți cum i se urcă un val sufocant de lacrimi În piept și-n gît și, pentru prima oară spuse Nu pot! — Așa, deci, doamnă Harrison, spuse domnul Imrie, văzînd-o cum ezită poate. Scoateți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru că, dintr-odată se trezi În Întuneric Înconjurată de oameni care o Înghionteau din toate direcțiile. Nu știa dacă se afla pe stradă sau Într-un loc public, sau unde era cu totul. Suna o sirenă, dar i se părea ciudată, nu-i spunea nimic. Nici nu cunoștea persoana care era cu ea, dar se agăța de brațul ei. „Ce-i asta?“ Întrebă ea. „Zgomotul ăsta?“ „Dar nu știi?“ răspunse persoana. „E Alarma pentru Taur.“ „Taur?“ Întrebă ea. „Taurul german,“ spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcu din nou griji, gîndindu-se că o să intre În ea, unde se va pierde. Se uită la baie și Își imagină ce ar fi s-o umple cu apă fierbinte și să scape de durerea din coapse. Dar baia era ciudată și luxoasă, cu un covor gros de culoarea laptelui și faianța avea o aparență sidefie. Îi dădea senzația că este soioasă; se gîndi la manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se deplasa mai mult, durerea din stomac era mai ascuțită, și asta o făcu atentă la ce se Întîmplă cu ea. CÎnd se așeză pe scaunul toaletei, se simți străpunsă de dureri de două ori mai intense. Erau altfel, mai ciudate: pe de o parte semănau cu cele de ciclu, dar pe de altă parte păreau dureri de intestine. Crezu că are diaree. Își apăsă mușchii, de parcă ar fi vrut să facă pipi, iar Între picioare apăru o senzație de lunecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau cu cine ai umblat. Dacă vrei să știi, eu cred că legile suicidului sînt tîmpite. Cine ți-a zis asta? Întrebă Duncan cu o voce groasă. — Nu contează. Las-o baltă. — Wainwright? Sau Binns? — Nu. — Cine, atunci? Micuța și ciudata Stella, bineînțeles, spuse Fraser privind În lături. — Ea! zise Duncan. Îmi face scîrbă. Toți ăștia, toată gașca lor. Nu vor să se culce cu fete, dar se poartă ca ele. SÎnt mai răi decît fetele! Au nevoie de doctor! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
umărul. Încercă să se uite la el - dînd să clipească - și abia putu, pentru că avea ochii uscați, aproape arși de dogoarea focului. — Domnișoară Langrish, zise el... așa cum Îi spusese Înainte; de data asta, Însă, vocea Îi era blîndă, Înnecată și ciudată. Ea se uită la el și văzu cum Îi curg lacrimile pe obraji, lăsînd dîre strîmbe și albe prin funingine. Vedeți? repeta el. Vreți să vă uitați? Își ridicase mîna. În cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
suport Împotriva mersului clătinat al trenului. Era greu să nu bagi de seamă toaleta de porțelan - peste care se aplecase de curînd cu fundul gol. Mai mult, la fel ca toți ceilalți, În ultima vreme se Învățase să Împartă spații ciudate cu străinii. În timpul altei călătorii cu trenul, acum două luni, Începuse un raid și toți pasagerii au trebuit să se pună la podea. Stătuse cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bebelușul lui, la casa lui spre care trenul se grăbea să ajungă, nu putea s-o facă. Poate că existau În visele ei, sau era fantome; era prea tînără. Cioc-cioc-cioc se auzi la fereastra dormitorului lui Duncan. Cioc-cioc-cioc. Și partea ciudată era că se obișnuise cu sirenele, cu focurile de mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că-l sperie de moarte. Cioc-cioc-cioc... Întinse mîna spre noptieră și aprinse lanterna; mîna Îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei bolnăvicioase din casă... Duncan Își aminti clar de mama lui În perioada bolii, cînd taică-său trimitea după mătușa lui, apoi după doctor - oamenii intrau și ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apoi o semnezi și tu. Își scriseră numele, apoi data. Alec ridică foaia și o studie, aplecîndu-și capul. — Data asta, zise el, o să devină ca una dintre datele pe care le Învățăm la școală. Nu crezi că-i o idee ciudată? Nu ți se pare amuzant că puștii or să fie puși să și-o amintească peste o sută de ani? — Da, zise Duncan, pe un ton incert. Se gîndea la altceva, și Îl asculta pe jumătate. În timp ce Alec netezea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și ciudată. Uită-te la asta. În mînă ținea briciul de modă veche al lui taică-său. Îl deschisese și se uita la lama lui ca vrăjit - de parcă ar fi trebuit să se forțeze să-și dezlipească ochii de la ea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe genunchi, iar casca lui de ARP era dată camaraderește pe spate; o văzu pe Kay venind și ridică mîna. — De la ambulanță? SÎntem aici. Fii atentă la budă, uite. Arătă spre un obiect din drum, șters, sclipitor, cu o formă ciudată. Îi trebui o clipă să-și dea seama că era o toaletă. A sărit În aer din lăcașul ei și a aterizat intactă, zise omul și-și Îndreptă spinarea. Totuși, scaunul s-a dus. Întinse mîna s-o ajute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de milenii răzlețe sunt frunze rămase Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep - peisaj arhaic îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
scuză pentru faptul că ai Întârziat. Totul e să găsești ceea ce Debra, prietena mea avocat, numește o „scuză bărbătească“. Directorii, care ar fi de-a dreptul oripilați de poveștile despre vărsăturile nocturne ale bebelușului sau despre dădaca dezertoare (În mod ciudat, Îngrijirea copiilor, deși este plătită de ambii părinți, este Întotdeauna privită ca una dintre responsabilitățile femeii), acceptă cu plăcere orice are legătură cu motorul cu combustie internă. „Am făcut pană/mi-au spart mașina.“ „Dacă ați fi văzut - a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
I-ai arătat că nu ești doar o blondă Într-un deux-pièces. Nu avea nimic cu tine. Cum putea bietul Jerry să știe ce fel de femeie sunt, din ce specie nouă? La Londra, la Edwin Morgan Forster, mă consideră ciudată pentru că am o viață personală În afara serviciului. Aici, oamenii mă consideră o creatură anormală pentru că am o carieră În loc de viață personală. Ieri, i-am spus Barbarei că lui Emily Îi place broccoli. Habar n-am dacă Îi place. La EMF
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zece minute, ceea ce Înseamnă că voi Întârzia și mai mult la conferința telefonică cu Australia. Numărul de la compania de taxiuri Pegasus e pe masă, poți tu să suni la ei? Și spune-le să nu mi-l mai trimită pe ciudatul ăla cu Nissan-ul Sunny. Richard e un om mai bun decât mine, se vede cu ochiul liber. Dar Îi sunt superioară când vine vorba de suferință și experiențe amare, de aceea port cu mine această experiență ca pe un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
primordială dacă ar fi confruntată cu sexualitatea băiețelului ei? Bucurie că penisul funcționează, desigur. Uimire că am putut, În trupul meu de femeie, să cresc acel miracol funcțional și dătător de plăcere de mărimea unei omizi. Dar și o intimidare ciudată la vederea acestei dovezi de masculinitate precoce, cu tot ceea ce implică ea: tractoare, fotbal, alte femei. Într-o zi În viața lui Ben vor fi alte ființe de gen feminin care nu vor fi eu și deja simt un ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să sugă. La auzul cuvântului „a suge“, pe Momo o trece un mic fior de silă care face să-i tresalte puloverul de lână gri Donna Karan. Spune că Întreaga idee de a hrăni de la sân i se pare extrem de ciudată. Îi spun că e chiar opusul lui ciudat. De fapt, s-ar putea să fie singura dată În viață când Înțelegi perfect la ce e bun corpul tău. Stăteam acolo, În sala de nașteri, iar Emily mă explora și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]