11,264 matches
-
dintre ei cunoscători ai filosofiei grecești, ai mișcărilor culturale ale timpului pe care îl trăiau și, mai presus de tot, ei erau creștini devotați, hotărâți să apere creștinismul de orice atac și să-i justifice toate dogmele și aspirațiile. Justificarea creștinismului, avută în vedere de părinții bisericii, era una filosofică și se adresa, evident, nu păturilor sărace, inculte, neștiutoare de carte, ci potentaților timpului și oamenilor de cultură (filosofilor, literaților, juriștilor, artiștilor, oamenilor politici) cu scopul de a-i convinge că
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
fi fost, filosofia era pusă în slujba credinței pentru ca aceasta din urmă să devină comprehensibilă, să încapă în explicații care nu resping rațiunea și argumentarea, în esență, limbajul și instrumentele filosofiei. Patristica a trecut prin trei etape: 1) etapa apărării creștinismului împotriva gnosticilor și a adversarilor păgâni. Această etapă acoperă secolul al II-lea al erei noastre; 2) etapa în care se constituie doctrina credinței creștine; această etapă este cuprinsă între 200 și până. pe la 450; 3) etapa reformulării doctrinei creștine
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Quadratus, Titian Sirianul, Atenagoras (din Atena), Theophilos (și Antiohia), Irineu (probabil din Smirna), Hyppolitos Tertullian (născut la Cartagina, 160-220). După cum se vede, toți aparțineau, cu excepția lui Atenagoras, lumii orientale. Acest fapt este important pentru că arată clar că și în privința apărării creștinismului și a justificării lui doctrinale prin recursul la filosofie, Orientul a împlinit funcția elementului declanșator și, parcă, a conștiinței care elaborând, supraveghează și așterne bazele unor viitoare dezvoltări. Toți au fost apologiști. Asemenea lor au fost și apologiștii latini Minucius
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
prin recursul la filosofie, Orientul a împlinit funcția elementului declanșator și, parcă, a conștiinței care elaborând, supraveghează și așterne bazele unor viitoare dezvoltări. Toți au fost apologiști. Asemenea lor au fost și apologiștii latini Minucius Felix Ciprianus, Lactantius. Pentru toți, creștinismul reprezintă adevărata filosofie, singura filosofie adevărată, culmea evoluției filosofiei, împlinirea necesară, previzibilă, gândită a acesteia. Au existat puncte de vedere diferite referitoare la relația dintre filosofia greacă și creștinism, unele excluzându-se reciproc. Așa de pildă, pentru Tițian, filosofii greci
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
au fost și apologiștii latini Minucius Felix Ciprianus, Lactantius. Pentru toți, creștinismul reprezintă adevărata filosofie, singura filosofie adevărată, culmea evoluției filosofiei, împlinirea necesară, previzibilă, gândită a acesteia. Au existat puncte de vedere diferite referitoare la relația dintre filosofia greacă și creștinism, unele excluzându-se reciproc. Așa de pildă, pentru Tițian, filosofii greci ar fi fost imorali, singurul adevăr reprezentându-l creștinismul. Fără să diminuăm importanța vreunuia, se pare, totuși că în ordinea valorii ideilor, s-a distins Justinian, între cei dintâi
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
filosofiei, împlinirea necesară, previzibilă, gândită a acesteia. Au existat puncte de vedere diferite referitoare la relația dintre filosofia greacă și creștinism, unele excluzându-se reciproc. Așa de pildă, pentru Tițian, filosofii greci ar fi fost imorali, singurul adevăr reprezentându-l creștinismul. Fără să diminuăm importanța vreunuia, se pare, totuși că în ordinea valorii ideilor, s-a distins Justinian, între cei dintâi și Tertullian, dintre cei din urmă. Justin cunoaște doctrinele stoicilor, ideile peripatecilor și era informat în privința pythagorismului. A încercat să
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
importanța vreunuia, se pare, totuși că în ordinea valorii ideilor, s-a distins Justinian, între cei dintâi și Tertullian, dintre cei din urmă. Justin cunoaște doctrinele stoicilor, ideile peripatecilor și era informat în privința pythagorismului. A încercat să argumenteze că între creștinism și filosofia greacă există o relație de continuitate pe care o argumentează sau vrea s-o facă evidentă prin preluarea și considerarea ca adevăr a rațiunii seminale imaginate de către stoici. Din punctul său de vedere, Dumnezeu este rațiunea din și
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
gândirea lui Philon și, în genere, a neoplatonismului. Nu Dumnezeu generează (el este perfect), ci el creează Logosul care produce o primă creație. Logosului îi urmează Spiritul Sfânt care este și spirit al profeției. Cei care îl au sunt profeții creștinismului, unul dintre ei considerându-se și apologetul nostru. Cât despre om, este remarcabil că Justinian l-a gândit ca fiind înzestrat cu libertate, altfel neputându-se explica binele și răul. Sufletul omului a fost considerat, în tradiția filosofică de natură
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
fiind înzestrat cu libertate, altfel neputându-se explica binele și răul. Sufletul omului a fost considerat, în tradiția filosofică de natură creștină, ca fiind nemuritor. Date fiind toate acestea, nu mai apare de fel de neînțeles ideea sa, după care creștinismul este singura doctrină și religie adevărată., conștiința legitimă a tuturor doctrinelor care i-au premers sau conștiința devenită evidentă a ceea ce exista latent la filosofii greci. Lucrările lui Irineu, Hyppolitos, Tatianus, Tertullian au un net caracter polemic, îndreptat mai ales
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
gnosticilor, și încât, pentru a-l înțelege pe cei dintâi, trebuie știut ce se datorează celor din urmă. Gnosticii au fost o sectă răspandită atât în Orient cât și în Occident caracterizată prin demersul de a elabora o filosofie a creștinismului, sau, altfel zis, de a "transforma credința în știință".Cuvântul gnosis înseamnă cunoaștere bazată. pe rațiune, control, argumente logice; în filosofia greacă, gnosis era opus lui pistis prin care se înțelegea cunoașterea fără control. Gnosticii au îndrăznit, în timpul lor, să
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
control, argumente logice; în filosofia greacă, gnosis era opus lui pistis prin care se înțelegea cunoașterea fără control. Gnosticii au îndrăznit, în timpul lor, să raționalizeze dogmele creștine, deci să facă rațional ceea ce trecea sau era ravonal, să facă deci un creștinism filosofic. Reprezentanții acestei mișcări considerate ca un mare pericol pentru religie și biserica creștină au fost Basilide din Alexandria, Carporates din Alexandria care a folosit teoria platonică a reminiscenței pentru a demonstra natura divină și deci, superioritatea lui Isus față de
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
acest caz, biserica a preferat să păstreze imagistica și nu conceptul, prima a fost mai apropiată de înțelegerea și sensibilitatea oamenilor simpli și nu numai ale acestora. Împotriva gnosticilor au reacționat Irineu și, mai ales, Tertullian. Primul susține că adevăratul creștinism este cel al apostolilor bisericii, că Dumnezeu este incognoscibil și că numai calea credinței și iubirii îl poate duce pe om la adevăr. El a respins ideea emanației, a Logosului și a Spiritului în favoarea creării de către Dumnezeu a Sfintei Treimi
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
în favoarea creării de către Dumnezeu a Sfintei Treimi. Binele stă, dupa părerea sa, în supunerea față de Dumnezeu și credința în Dumnezeu, iar răul ar proveni din excesul de libertate. Tertullian a elaborat o operă vastă, variată și cu efecte durabile asupra creștinismului. A combatut vehement tot ce i se părea că nu ar fi creștin sau că ar contraveni creștinismului și a ajuns chiar, să aibă un număr impresionant de adepți cărora li s-a zis chiar secta "tertulliană". Spre deosebire de alți apologiști
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
în Dumnezeu, iar răul ar proveni din excesul de libertate. Tertullian a elaborat o operă vastă, variată și cu efecte durabile asupra creștinismului. A combatut vehement tot ce i se părea că nu ar fi creștin sau că ar contraveni creștinismului și a ajuns chiar, să aibă un număr impresionant de adepți cărora li s-a zis chiar secta "tertulliană". Spre deosebire de alți apologiști (de primii, în special) Tertullian s-a ridicat împotriva filosofiei și a tuturor încercărilor de a dovedi adevărul
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și a ajuns chiar, să aibă un număr impresionant de adepți cărora li s-a zis chiar secta "tertulliană". Spre deosebire de alți apologiști (de primii, în special) Tertullian s-a ridicat împotriva filosofiei și a tuturor încercărilor de a dovedi adevărul creștinismului prin recurs la filosofie. Pentru aceasta, Tertullian, neliniștit mereu, gata în orice clipă să atace pentru a apăra puritatea creștinismului, gândea că filosofia duce la erori și, mai grav, că ea este sursă de erezie, filosofii greci, patriarhi ai patriarhilor
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
alți apologiști (de primii, în special) Tertullian s-a ridicat împotriva filosofiei și a tuturor încercărilor de a dovedi adevărul creștinismului prin recurs la filosofie. Pentru aceasta, Tertullian, neliniștit mereu, gata în orice clipă să atace pentru a apăra puritatea creștinismului, gândea că filosofia duce la erori și, mai grav, că ea este sursă de erezie, filosofii greci, patriarhi ai patriarhilor, fiind prima sursă a ereziilor. Trebuie să observăm că Tertullian nu se înșală în această privință cu toate că viza discreditarea filosofiei
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
mai grav, că ea este sursă de erezie, filosofii greci, patriarhi ai patriarhilor, fiind prima sursă a ereziilor. Trebuie să observăm că Tertullian nu se înșală în această privință cu toate că viza discreditarea filosofiei. Ca alți aplogiști, Tertullian a gândit că, creștinismul își are sursa sa veritabilă în trampe, în credința sufletelor "vulgare" care sunt, în esența lor, naturale și, deci, divine. El punea deci preț pe tradiția obișnuințelor și sensibilității comune, văzând în încercările filosofiei tentative de denaturare a religiei creștine
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
matematicilor, eticii. În 553 Consiliul ecumenic l-a condamnat ca eretic (murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a creștinismului. El a deosebit între doctrina principală și cea accesorie a creștinismului și a încercat să ateste valoarea adevărului relevat. Afirmă superioritatea cunoașterii care cuprinde credința ca dat al ei și subliniază că astfel, credința devine, ea însăși, cunoaștere. A susținut
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a creștinismului. El a deosebit între doctrina principală și cea accesorie a creștinismului și a încercat să ateste valoarea adevărului relevat. Afirmă superioritatea cunoașterii care cuprinde credința ca dat al ei și subliniază că astfel, credința devine, ea însăși, cunoaștere. A susținut spiritualitatea lui Dumnezeu (Dumnezeu nu este corp), Logosul a fost definit
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
erudit, el distingându-se, între altele, prin faptul că în perioada dată (sfârșitul secolului al III-lea și primele patru decenii ale secolului al IV-lea) vedea încă, în filosofia greacă una dintre cele mai mari și veritabile surse ale creștinismului. Pentru el, Platon trecea un "Moise atic", ar fi cunoscut Trinitatea divină, dar sub raport etic, același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
cele mai mari și veritabile surse ale creștinismului. Pentru el, Platon trecea un "Moise atic", ar fi cunoscut Trinitatea divină, dar sub raport etic, același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și o lucrare cu caracter dogmatic, exegetic, a cunoscut filosofia antică, P.7 Aristotel în special, a luptat împotriva arianismului și, în genere
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Marcianus Capella (scria pe la 430), și Grigore cel Mare (540-604) au ilustrat, la rândul lor, ultima patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica sfârșea în chip neplăcut, căzând în
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și Grigore cel Mare (540-604) au ilustrat, la rândul lor, ultima patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica sfârșea în chip neplăcut, căzând în mistica pură, exprimă logica relațiilor
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Noul Testament: Cu toate acestea, atât în creștinătate, cât și în multe religii necreștine se învață că iadul este un loc unde se află demoni și unde cei răi, după ce mor, sunt pedepsiți (după opinia unora, chiar torturați) pentru eternitate. În creștinism sau alte religii iadul este după "judecata din urmă" locul de schingiuire a sufletelor păcătoase de către demoni, în opoziție cu raiul locul de răsplată a celor "curați de păcate" și care urmează întocmai instrucțiunile divine din timpul vieții.Unii mai
Iad (religie) () [Corola-website/Science/305544_a_306873]
-
polemică și cu Scolastica occidentală. Astfel, între 1330 și 1334, Varlaam scrisese atât împotriva latinilor cât și a prelaților ortodocși favorabili unirii bisericilor (majoritatea mistici și de orientare areopagitică), acordând un rol fundamental gândirii raționale grecești pentru fundamentarea teoretică a creștinismului. El spune că adevărata activitate a intelectului trebuie să țină cont de realizările științei laice, deoarece numai filosofia laică furnizează intelectului criterii de cunoaștere și gândire. Pe acestea se întemeiază cunoașterea dialectică. Scripturile, în schimb, nu trebuie să fie socotite
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]