10,193 matches
-
prostituată". Și latinii au literatură erotică, unul dintre cei mai importanți autori este Ovidius, exilat, în anul 8 d.H, la Tomis (Constanța), printr-un decret al împăratului Octavian Augustus. Cauzele nu se cunosc, se presupune că împăratul a fost deranjat, printre altele, de lucrările sale licențioase (sic), de protejarea amorurilor libere ale fiicei și nepoatei împăratului. Ovidius este autorul mai multor lucrări erotice: Amores, Heroides, Ars amandi, Remediile iubirii. Heroides include douăzeci și una de epistole erotice imaginare, șaptesprezece dintre ele sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
incitat pe rege, la sfârșitul Războiului de 100 de ani, să-i înfrunte pe englezi. Agnès a fost lângă suveran în perioada recuceririi Normandiei (1449-1453). Au apărut însă disensiuni între ea și Delfin, viitorul rege Ludovic al XI-lea (1461-1483), deranjat de implicarea frumoasei curtezane în politica regatului francez și de încrederea acordată de suveran. Atașată de activitatea militară a regelui Carol al VII-lea, însărcinată fiind, Agnès a mers să-i furnizeze informații importante regelui, aflat în bătălia pentru Normandia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe avocatul d'Arignano să se căsătorească cu tânăra Vanozza, căsătorie ce servea drept paravan pentru relațiile lor. Cu Vanozza cardinalul Rodrigo a avut patru copii, doi dintre ei au intrat în istorie prin viața lor complicată: Cesare și Lucrezia. Deranjat de relațiile ei cu alți bărbați și cu cei cinci soți, cardinalul Rodrigo i-a luat copiii concepuți cu el pentru a fi crescuți de o verișoară, Adriana da Mila. După despărțirea de Vanozza, a căror relație a durat douăzeci și cinci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de relații cu alți bărbați și era extrem de gelos pe soțul ei pe care chiar el i-l alesese. Cu timpul, între Giulia și soțul ei Orsino s-au stabilizat relații de atracție și de atașament afectiv, fapt ce-l deranja pe cardinal pentru că era obligat s-o împartă cu... soțul ei. Din 1492, prin moartea papei Inocențiu al VIII-lea a obținut scaunul papal iar Giulia a devenit amanta celui ce a fost papa Alexandru al VI-lea. Giulia participa
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Spaniei, Filip al II-lea, Claudia, ducesă de Lorena, le-au fost direcționatele destinele pe considerente politice. Marguerite avea o admirație deosebită amestecată cu teamă și resentiment față de ambițioasa mamă, Caterina de Medici, și nu voia s-o dezamăgească. A deranjat-o afecțiunea specială față de frații ei, în special față de Henric, devenit Henric al III-lea, regele Franței. Principesa Marguerite era frumoasă, spirituală, seducătoare, cultivată, voluntară, de aceea era revoltată de faptul că trebuia să se lase manevrată de ambițiile politice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vânătoare iar suveranul a făcut din ea inspiratoarea serbării Plaisirs de L'Isle Enchantée. Doamna de La Fayette scria despre Louise: Se gândea numai să-l iubească pe rege și să fie iubită de el. Relația lor amoroasă ajunsese să le deranjeze și pe soția regelui, Maria Teresa, și pe regina-mamă, Ana de Austria. Fermecătoarea curtezană i-a dăruit regelui patru copii, doi au murit, doi au fost recunoscuți de rege: Marie-Anne de Bourbon, viitoarea domnișoară de Blois, și Louis, viitorul conte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a răspunde rugăminții ei, o salvează de arest și o aduce acasă. Tânăra de optsprezece-nouăsprezece ani, blondă, cu ochi căprui, slabă, rujată strident, dar nespus de ispititoare, îi promite că va fi drăguță cu el, îl asigură că nu o deranjează că este schilod iar dimineață va pleca. Nu a plecat definitiv, dimineața pleca și noaptea se întorcea, bucurându-se de găzduirea contelui și de confortul locuinței lui. Generos, artistul i-a dat o sută de franci, numai că ea nu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și câștiga ceva bani. Scria periodic surorii lui și o informa, fără sentimentalisme, cum se simte Rodion (mama murise). Sonia l-a vizitat mereu pe Rodia, l-a susținut. Posomorât și zgârcit la vorbă, el se simțea când stânjenit și deranjat de prezența ei, când rușinat că o chinuie cu suferința lui, când revoltat că a fost învins de destin. Regreta în continuare că nu se poate învinui de crimă, era furios pe prostia lui. Ceilalți deținuți au îndrăgit-o pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
celebrul cartier din Kyoto, Mineko Iwasaki ce i-a furnizat felurite informații despre lumea puțin cunoscută a gheișelor. Avântul scriitoricesc și ispita ficțiunii din romanul Memoriile unei gheișe l-au făcut să se îndepărteze de informațiile realei gheișe, ceea ce a deranjat-o și l-a dat în judecată. Romanul l-a făcut celebru pe autor, dovadă fiind ecranizarea lui. În replică, Mineko Iwasaki a scris cartea Adevărata viață de gheișă, publicată și în limba română. Un fel de bildungsroman, Memoriile unei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sfida admiratorii. A atras-o tânărul jurnalist Kibo ce se afirmase în zonele de conflict militar. S-au îndrăgostit și s-au căsătorit numai că, în perioada conviețuirii, Yoko i-a descoperit și i-a amplificat defectele soțului ei, a deranjat-o inactivitatea lui, faptul că din îndrăgostit a devenit indolent și grosolan. Nașterea fetiței lor, Sadako, nu a redresat relațiile lor tensionate și Yoko a refuzat să i-o atribuie. Tot în salonul mamei, unde se întâlneau persoane din "lumea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru un adolescent drogat (a refuzat), însoțitoarea unui client la cazinoul din Monte Carlo. Autoarea mărturisește că a visat să devină scriitoare, știe că are umor și simț lucid de analiză a faptelor de viață cunoscute și mediatizate. Nu a deranjat-o faptul că unii o consideră c.... de lux iar alții, o femeie emancipată, liberă și dezinhibată. Se declară, fără rezervă, dependentă de pasiunea sexului, comentează experiențele plăcute și neplăcute de care a avut parte. Cu oroare a reamintit aberațiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și ca Teatrul să aducă continuu și fără întrerupere imaginea câtorva scopuri, așteptări, tulburări, neliniști și alte asemenea agitații, care nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și pentru partizanii regulilor, după cum o dovedește, încă din 1641, punctul de vedere al lui Scudéry în Aviz cititorului (Avis au lecteur) cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este convins că aparteul deranjează. El declară, în Examen la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori împreună, vorbind încet, în timp ce alții spun ceea ce aceia nu trebuie să asculte. Această duplicitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori împreună, vorbind încet, în timp ce alții spun ceea ce aceia nu trebuie să asculte. Această duplicitate specială de acțiune nu rupe câtuși de puțin unitatea acțiunii principale, dar deranjează puțin atenția auditoriului, care nu știe spre care să și-o îndrepte și care se vede obligat să împartă în două ceea ce obișnuia să acorde uneia singure." Aparteul nu poate fi lung, căci prezența interlocutorului nu mai are atunci rațiune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a ne supune acestei reguli, de ce este nevoie ca la deschiderea teatrului, să facem observația că răsare soarele, că este amiaza în actul al treilea, și că apune la sfârșitul ultimului? Este o exagerare ce nu face decât să deranjeze; este destul dacă se stabilește posibilitatea lucrului în timpul în care este cuprins, și să-l putem găsi cu ușurință, dacă vrem să-i acordăm atenție, fără să ne preocupe mintea fără voie. În însuși cuprinsul acțiunilor care nu mai au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
punct de vedere argumentând că gustul publicului s-a schimbat din Antichitate încoace. "Știu, scrie el în Discurs despre Tragedie, că agnitio este un ornament însemnat în tragedii, după cum spune Aristotel: dar este sigur că ea are niște aspecte care deranjează. Italienii o îndrăgesc în majoritatea poemelor lor și pierd uneori, prin atașamentul pe care îl au față de ea, multe ocazii de exprimare a sentimentelor patetice care ar fi avut caracteristici de o frumusețe remarcabilă." Cât despre Racine, interpretarea eronată pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Și mai categoric în Discursul asupra Poeziei dramatice, el este pentru o închidere totală a scenei. "Dacă, în loc să se închidă între personaje și să-l lase pe spectator în plata Domnului, poetul iese din acțiune și coboară la parter, va deranja ceea ce a plănuit. Iar actorul, ce se va întâmpla cu el, dacă te ocupi de spectator? Crezi dumneata că nu-și va da seama că ceea ce ai plasat în locul acesta sau acela nu a fost imaginat pentru el? Dumneata te-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se preocupă puțin de desenul caracterelor; cât despre gânditori, ei au un asemenea gust de a vedea caractere, adică niște oameni, trăind pe scenă, încât, chiar dacă primesc cu plăcere pasiunea ca pe un incident firesc în opera dramatică, sunt aproape deranjați de acțiune. Acest lucru depinde de faptul că mulțimea cere la teatru mai ales senzații; femeia emoții; gânditorul meditații. Cu toții vor o plăcere; dar aceștia, plăcerea pentru ochi; acelea, plăcerea inimii; ultimii, plăcerea spiritului. De aici, pe scena noastră, trei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care supără, faptul că autorii pot și trebuie să le aranjeze pentru a le face să semnifice ceea ce vor ei. Toate paradoxurile sunt permise la teatru, numai să fie plasate acolo cu spirit. Rezultă o pledoarie, nu ceva adevărat. Dacă deranjăm chiar și o singură grindă a construcției, totul se prăbușește. Este un castel de cărți de joc, pe care trebuie să-l privești de departe, evitând să-l răstorni cu o suflare". Zola se arată de neîmblânzit mai ales în privința
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său. Într-o scrisoare din 14 decembrie 1887, el scrie: "Ca să fiu cinstit, niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin. Știți poate că eu nu sunt pentru abstract. Îmi place ca personajele să aibă o stare civilă completă, să le întâlnim, să se scalde în aceeași atmosferă cu noi." 100 Antoine, și el decepționat de piesele franceze, montează piese
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
marile aglomerații, în blocajele de mașini de pe străzi sau într-un mediu agitat la locul de muncă. Această nevoie de singurătate se deosebește esențial de sentimentul însingurării chiar dacă ai o familie la care nu apelezi pentru că nu vrei să-i deranjezi sau de teama să nu fi respins și de sentimentul însingurării al persoanelor fără familie. De altfel, psihologii au evidențiat tendința ca singurătatea să fie percepută ca un eșec social și personal [13]. Persoanele de vârsta a treia sunt de
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
exces prea mare de reactiv duce la reacții secundare între reactiv și precipitatul format, acesta din urmă solubilizându-se. În alte cazuri însă determinarea ionului bariu cu acid sulfuric, a ionului calciu cu oxalat de amoniu), excesul de reactiv nu deranjează, putând fi îndepărtat complet prin simpla uscare sau calcinare a precipitatului Se verifică apoi dacă precipitarea este completă. Astfel, după depunerea precipitatului, se adaugă în soluția limpede de deasupra câteva picături de reactiv. Dacă precipitarea n-a fost completă, în jurul
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
încît migrau spre București. Goga spunea: Pentru noi, soarele răsare la București". "Sămănătorul" se adresa învățătorilor de țară. Iorga devenea apostolul noului crez care izvora din confuzia intelectuală a sfîrșitului de veac. Înstrăinarea și prestigiul scăzut al literaturii române îi deranjau pe tinerii intelectuali. Limba română literară fusese reconstituită nu cu multă vreme în urmă, făcînd dificilă crearea unor opere importante. Intelectualii erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amenințări; Partidul Conservator-Democrat al lui Take Ionescu, fondat după ce părăsise în 1907 Partidul Conservator, părea un adversar mai serios. Iorga îl ataca consecvent pe "Tachi-Mochi" (influența capitalistă evreiască și Take Ionescu). Pe Nicolae Filipescu, liderul principalului curent conservator, nu-l deranja acest lucru, și nici pe liberali. Mai important este că regimul politic de la București își dădea seama de lipsa de pricepere a lui Iorga într-ale politicii și prevenise felul în care se va acționa; Iorga era un conferențiar și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să vă pierdeți printre străini! Vom găsi de lucru pentru voi!" Românii aceștia (asemenea majorității imigranților săraci) își găsiseră o nouă patrie și îi uraseră " Drum bun! Călătorie sprîncenată!" lumii pe care o lăsau în urma lor. Toate acestea l-au deranjat pe Iorga. El nu credea în procesele de deznaționalizare și cu atît mai puțin în ruperea legăturilor organice cu pămîntul natal. Dar, la urma urmei, el nu credea nici în sociologie. Iorga nu putea înțelege ce-i făcuse pe acești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]