12,301 matches
-
și o contribuție majoră la împiedicarea degradării ecosistemului marin. Oricum, "Enhydra lutris" rămâne o specie amenințată. Prima descriere științifică a vidrei de mare a fost făcută de Georg Wilhelm Steller în anul 1751. Steller a luat parte la a doua expediție în Kamceatka, aflată sub comanda lui Vitus Bering. Corabia expediției a naufragiat în preajma insulelor Comandorului și 75 de marinari au fost nevoiți să petreacă iarna 1740-1741 pe cea mai mare insulă din acest arhipelag, care a fost numită ulterior insula
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Enhydra lutris" rămâne o specie amenințată. Prima descriere științifică a vidrei de mare a fost făcută de Georg Wilhelm Steller în anul 1751. Steller a luat parte la a doua expediție în Kamceatka, aflată sub comanda lui Vitus Bering. Corabia expediției a naufragiat în preajma insulelor Comandorului și 75 de marinari au fost nevoiți să petreacă iarna 1740-1741 pe cea mai mare insulă din acest arhipelag, care a fost numită ulterior insula Bering. Vânătoarea de mamifere marine, în particular a vidrelor de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de marinari au fost nevoiți să petreacă iarna 1740-1741 pe cea mai mare insulă din acest arhipelag, care a fost numită ulterior insula Bering. Vânătoarea de mamifere marine, în particular a vidrelor de mare, a ajutat o parte a echipajului expediției să supraviețuiască condițiilor grele de iarnă (din 75 de persoane au rămas în viață numai 40; printre decedați se număra însuși Bering). Georg Steller, care era naturalistul expediției, a făcut însemnări regulat și, după 10 ani, a publicat o descriere
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
în particular a vidrelor de mare, a ajutat o parte a echipajului expediției să supraviețuiască condițiilor grele de iarnă (din 75 de persoane au rămas în viață numai 40; printre decedați se număra însuși Bering). Georg Steller, care era naturalistul expediției, a făcut însemnări regulat și, după 10 ani, a publicat o descriere succintă a animalelor marine de pe insulă, unde a descris, în treisprezece pagini, și vidra de mare. Această descriere din secolul al XVIII-lea a constituit singura cercetare efectuată
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
vânătorii în timpul marilor exterminări; grupurile formate din puii nou-născuți cu mamele lor era o pradă ușoară. Iată cum descrie Georg Wilhelm Steller grija vidrelor de mare pentru urmași: Mărturii asemănătoare aduce și unul din participanții la cea de-a doua expediție în Kamceatka, Sven Larsson Waxell: Vidrele de mare își alintă duios puii, iar când aceștia nu sunt ascultători, primesc câte o „palmă”. Specialiștii descriu în mod unanim modul de educare a generațiilor urmașe la vidrele de mare în termeni antropomorfici
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
la Imperiul Rus, ofițerii flotei marine Vitus Bering și Alexei Cirikov au primit misiunea de a cartografia țărmul estic al peninsulei Kamceatka și de a căuta o cale maritimă spre America și Japonia. În 1740, în timpul celei de-a doua expediții în Kamceatka, vasul lui Bering a suferit un accident lângă unele din insulele Comandorului și a fost nevoit, împreună cu echipajul, să petreacă iarna acolo. În timpul ei, marinarii vânau deseori „biberi de mare” care, pe atunci, nu simțeau nicio frică față de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
din insulele Comandorului și a fost nevoit, împreună cu echipajul, să petreacă iarna acolo. În timpul ei, marinarii vânau deseori „biberi de mare” care, pe atunci, nu simțeau nicio frică față de om și erau o pradă foarte ușoară. După un an, membrii expediției s-au întors în Sankt-Petersburg cu 900 de blănuri de vidră de mare. Acestea au fost foarte prețuite în Europa, iar vânzarea lor a compensat toate cheltuielile expediției. Unele dintre ele au ajuns să fie chiar licitate la Londra. Atunci
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
față de om și erau o pradă foarte ușoară. După un an, membrii expediției s-au întors în Sankt-Petersburg cu 900 de blănuri de vidră de mare. Acestea au fost foarte prețuite în Europa, iar vânzarea lor a compensat toate cheltuielile expediției. Unele dintre ele au ajuns să fie chiar licitate la Londra. Atunci a început exterminarea masivă și necontrolată a vidrelor de mare în toate arealele sale de viață - insulele Comandorului, Kamceatka, insulele Kurile și Alaska. În anul 1799, în scopul
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de vânătoare țărmul vestic al Americii de Nord de la insulele Aleutine până la California, precum și teritorii vaste din estul Eurasiei. Ea a înființat forturi în cele mai favorabile locuri de vânătoare, asigurând transportul pieilor și blănurilor în Eurasia. La rândul ei, a treia expediție a lui James Cook, care explora Alaska în scopul descoperirii unei căi nordice din Oceanul Pacific în Oceanul Atlantic, a făcut rost în 1778 de câteva blănuri de vidră de mare. La întoarcere, în anul 1779, Cook a decedat în Hawaii, însă
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
primit pe străini fără ostilitate, ajutându-i să construiască fortul "Navidad". Columb a plecat în ianuarie 1493, lăsând în insulă vreo treizeci de oameni de-ai săi. Colonizarea insulei nu a început decât câteva luni mai târziu, odată cu sosirea unei expediții de vreo 1 300 de oameni și numirea în postul de guvernator a lui "Bartolomeo Columb", fratele lui Cristofor, care a fondat în 1496 orașul "Nueva Isabela". Distrus de un ciclon, orașul a fost reconstruit de cealaltă parte a fluviului
Hispaniola () [Corola-website/Science/311838_a_313167]
-
transfera Comitetul tutelar al coloniștilor din sudul Rusiei, din orașul Ekaterinoslav la Chișinău, la dorința lui Inzov, proaspăt numit în postul de rezident imperial al Basarabiei. În 20 februeie 1821, eteriștii în frunte cu Ipsilanti au purces din Chișinău în expediția lor spre Prut. La sfîrșitul iernii aceluiași an, s-a produs un puternic cutremur care a avariat mai multe case în Chișinău, Tighina și Cetatea Albă. La 12 august 1822, a fost deschisă Adunarea deputaților nobilimii din Basarabia. Tot în
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
puteau să-și plătească intrarea la o baie publică. Numai nobilii și regii aveau propria lor cadă. Toaletele castelelor erau numite ,garderobe’’. Cei care nu aveau toalete, foloseau oale și le vărsau, pur și simplu, pe stradă. Cruciadele au fost expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul. Ele au apărut într-o societate aflată în plină expansiune politică și militară și sunt o întregire a procesului de colonizare
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
numit acestă regiune "Maravi", ceea ce în limba chichewa înseamnă ""ținutul flăcărilor"". Deoarece în această limbă nu se face diferențierea între literele ""l"" și ""r"" sau ""v"" și ""w"", "Maravi" s-a transformat în "Malawi". În cursul celei de a doua expediții în estul Africii, exploratorul scoțian David Livingstone a urcat pe cursul fluviului Zambezi. De la gura de vărsare a râului Shire s-a îndreptat către nord și anul 1859, a ajuns pe malul unui rezervor de apă de dimensiuni impresionante. Livingstone
Lacul Nyasa () [Corola-website/Science/311921_a_313250]
-
a transmis date despre Theba este aventurierul și artistul danez Frederic Louis Norden. A fost urmat de Richard Pococke, care a și publicat prima hartă modernă a văii, în 1743 . În 1799, odată cu campania din Egipt a lui Napoleon, savanții expediției (în special Dominique Vivant) au făcut hărți cu amplasarea mormintelor cunoscute, și pentru prima oară au cercetat Valea de vest, unde au descoperit mormântul lui Amenhotep III (WV22). Explorarea europenilor în zona Thebei a continuat în secolul 19, încurajată și
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
1827, John Gardiner Wilkinson a primit sarcina de a picta tablouri cu intrările fiecărui mormânt și a le eticheta; mormintele au fost numerotate de la KV1 la KV21. Champollion însuși a vizitat valea, împreună cu Ippolito Rosellini și Nestor L'Hôte, în expediția franco-toscană din 1829. Expediția a petrecut 2 luni acolo, vizitând 16 dintre morminte, la care au descifrat inscripțiile și au identificat ale cui morminte sunt. Ei au luat și decorațiile de pe pereții mormântului KV17, decorații care sunt în prezent la
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
a primit sarcina de a picta tablouri cu intrările fiecărui mormânt și a le eticheta; mormintele au fost numerotate de la KV1 la KV21. Champollion însuși a vizitat valea, împreună cu Ippolito Rosellini și Nestor L'Hôte, în expediția franco-toscană din 1829. Expediția a petrecut 2 luni acolo, vizitând 16 dintre morminte, la care au descifrat inscripțiile și au identificat ale cui morminte sunt. Ei au luat și decorațiile de pe pereții mormântului KV17, decorații care sunt în prezent la muzeul Louvre. În 1845-1846
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
luptă cu sabia, fiind ucis de regele dac. În timp ce agoniza, generalul roman îi spune lui Decebal: "„Este tot ce-am putut să fac pentru tine!”". Rămase fără comandant, legiunile romane pornesc la luptă împotriva oștilor dace. Filmul "Dacii" prezintă perioada expediției generalului roman Cornelius Fuscus în Dacia, care a fost descrisă de istoricul Dio Cassius în "Istoria Romana" și de Iordanes în "Getica". Generalul Fuscus a murit în anul 86 în Prima Bătălie de la Tapaye. Istoricii consideră că 2/3 din
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
cel mai inaccesibil continent, Antarctica. Muntele a fost descoperit în anul 1957, datorită unui zbor al unui avion militar american efectuat deasupra masivului Sentinel Range. Prima escaladare a lui a fost făcută la data de 17 decembrie 1966 de o expediție a clubului alpin american, finanțat de Național Geographic Society și sprijinit de marină americană. Greutățile întâmpinate la escaladare, fără a lua în considerare costul ridicat al finanțării expediției, au fost cauzate în mare parte de distanță mare până la Polul Sud
Masivul Vinson () [Corola-website/Science/311401_a_312730]
-
lui a fost făcută la data de 17 decembrie 1966 de o expediție a clubului alpin american, finanțat de Național Geographic Society și sprijinit de marină americană. Greutățile întâmpinate la escaladare, fără a lua în considerare costul ridicat al finanțării expediției, au fost cauzate în mare parte de distanță mare până la Polul Sud, pește 1200 km, precum și de temperaturile scăzute, respectiv de furtunile întâmpinate.
Masivul Vinson () [Corola-website/Science/311401_a_312730]
-
aproape toată Italia, că se aliase cu prinții din Capua și din Benevent, vasali ai Imperiului Bizantin și că lansase chiar un atac împotriva orașului Bizantin Bari, toate acestea îl iritaseră la extrem pe împăratul bizantin, căruia succesele ultimelor sale expediții din Orient îi dăduseră un sentiment extraordinar de putere și de mândrie. Ambasadorul lui Otto cel Mare era tratat la Constantinopol ca un prizonier și nu ca un împărat, nici ca un roman, ci ca un simplu rege barbar, neputându
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
și un contoar comercial la Sofala. La începutul sec. XVI ei ocupă țărmul Mozambicului, iar în 1752, teritoriul devine colonie cu administrație separată. În intenția de a face joncțiunea între Angola și Mozambic-de altfel nereușită, portughezii organizează în perioada 1877-79 expedițiile conduse de Serpa Pinto. În 1955 Mozambic capătă statutul de “provincie de peste mare”. Prin unirea mai multor grupări mai mici implicate în lupta pentru alungarea portughezilor din țară, în anul 1962 ia naștere “Frontul pentru Eliberarea Mozambicului” FRELIMO. Acesta își
Istoria Mozambicului () [Corola-website/Science/311460_a_312789]
-
din urmă ajunge medicul personal al împăratului Tiberius Claudius Cezar. Devenit tot mai prosper, împreună cu fratele său, au construit o sumedenie de monumente la Napoli, unde dețineau și câteva palate. Obține titlul de cavaler și îl însoțește pe împărat în expedițiile sale, îndeplinind funcția de "tribun militar" și apoi de "prefect". Apreciat pentru cunoștințele și pregătirea sa, este numit ulterior secretar pentru afacerile grecești. Claudius a fost asasinat la instigarea soției, Agrippina (12 sau 13 octombrie 54). Pe lista de complici
Xenofon din Cos () [Corola-website/Science/312377_a_313706]
-
în funcția de vizir. Revenind la fiicele lui Khui, acestea se numeau Ankhnes-merire I și a II-a. Prima a dat naștere urmașului Merenre Nemtiemsaf I, iar a doua lui Pepi al II-lea. Aceași autobiografie a lui Uni relatează expediții militare întreprinse împotriva beduinilor asiatici, la care, pe lângă soldați egipteni din întreaga țară, participau și mercenari nubieni. Acțiunile militare sunt confirmate și de o inscripție rupestra descoperită la Wadi Maghara în Sinai, datând din anul al 36-lea al domniei sale
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
descoperită la Wadi Maghara în Sinai, datând din anul al 36-lea al domniei sale. Documentul are și o alta semnificație: menționează „(celebrarea) primei sărbători șed“ a lui Pepi I, eveniment confirmat și de inscripțiile de la Wadi Hammamat și Hatnub. Aceste expediții conduse de un înalt demnitar, numit imi-ra mesa „general“ titlu asociat și cu cel de „șef al lucrărilor“ (imi-ra kat), aveau scopul de a exploata minele de turcoaza și de cupru din Sinai, de alabastru de la Hatnub, de bazalt și
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
general“ titlu asociat și cu cel de „șef al lucrărilor“ (imi-ra kat), aveau scopul de a exploata minele de turcoaza și de cupru din Sinai, de alabastru de la Hatnub, de bazalt și de alevrit de la Wadi Hammamat. Printre rezultatele acestor expediții amintim confecționarea a nu-meroase statui regale. Astfel, prima statuie de bronz de mărime naturală, descoperită la Hierakonpolis în Egiptul de Sus, îl reprezintă pe faraon. Apoi, practic pe întregul teritoriu al Egiptului au existat temple și așezări, de la Tanis la
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]