11,529 matches
-
Croaților și Slovenilor, cam 65.000 de sârbi au rămas de partea românească a frontierei. La începtul deceniului al șaselea al secolului trecut, regimul comunist din România, luând partea sovieticilor în criza Informbiroului, a intrat în conflict cu Republica Socialistă Federală Iugoslavia și a trecut la deportarea a numeroși sârbi din Banat în Bărăgan. ("Vedeți și: Deportările din Bărăgan"). Deportaților li s-a permis reîntoarcerea la casele lor după anul 1956. Stăpânirea otomană la sud de Dunăre a făcut ca numeroase
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
în a-i face să se confeseze, pe post de instrument de recuzită folosit în cadrul procesului de interogare. Testul cu detectorul de minciuni nu a trecut Testul Frye pentru a putea fi recunoscut ca probă în instanțele din SUA. Curtea Federală de Justiție din Germania a hotărât că dovezile bazate pe poligraf sunt în mod inerent neconvingătoare și nu pot fi admise în tribunale. Cererile acuzării și/sau apărării de a efectua teste poligraf vor fi respinse în toate situațiile.
Poligraf () [Corola-website/Science/306081_a_307410]
-
mai era el după al doilea război mondial, cu diversitatea sa națională, confesională și culturală. În romanul următor "Das Meerauge" (Ochiul de mare) (1976), conceput după plecarea sa din România, autorul descrie soarta sașilor transilvăneni care au emigrat în Republica Federală Germania. A mai publicat romanul "Heinrich der Wagen bricht" (Heinrich cel care sfărâmă căruțe) (1978) și volumul de povestiri "Der Brautschmuck des Sebastian Hann" (Gătelile de mireasă ale lui Sebastian Hann) (2002). A menținut o strânsă prietenie cu cunoscuți scriitori
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
a Nigeriei, unde se găseau cele mai mari rezeve de petrol ale acestei țări. Numele țării provenea de la numele Golfului Biafra, aflat în sud, prin care avea ieșire la Oceanul Atlantic. Dorința etniei minoritare Igbo de a se emancipa din regimul federal, în care puterea se afla în mâinile altor etnii majoritate din Nigeria, a dus la declanșarea unui război civil, prin declarația de independență a Republicii Biafra, citită de șeful său Lt. Col. Chukumeka Odumegwu Ojukwu (după alte surse, Odumegwu Emeka Ojukwu
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]
-
Republicii Biafra, citită de șeful său Lt. Col. Chukumeka Odumegwu Ojukwu (după alte surse, Odumegwu Emeka Ojukwu) pe 30 mai 1967. Unul din motivele secesiunii era acela că etnia Igbo, în majoritate creștină și animistă, dorea să se elibereze de sub tutela federală a etniei Haoussa, în majoritate musulmană, mai ales după ce mulți ingbo au fost uciși în nordul Nigeriei, unde migraseră spre a se ocupa de comerț. Prima capitală a statului Biafra a fost la Enugu. După capturarea orașului de către forțele nigeriene
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]
-
de Fildeș, dar independența sa nu a fost văzută cu ochi buni de multe state din Afica, datorită aprobării acesteia de Africa de Sud, Rodezia de Sud și Portugalia. Marea Britanie a intensificat sprijinul diplomatic și a oferit o asistență militară limitată guvernului federal din Nigeria. Uniunea Sovietică a furnizat echipament militar Nigeriei. Hidroavioane moderne, de producție sovietică, pilotate de egipteni și britanici, au interzis aprovizionarea pe calea aerului și au produs multe victime prin raidurile asupra centrelor urbane. În prezent, o organizație care
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]
-
este soluția propusă în 1950 de Primul Ministru francez, René Pleven ca răspuns la cererea S.U.A. de reînarmare a Germaniei Federale cu scopul de a întări apărarea Europei de vest împotriva unui eventual atac sovietic. Planul Pleven, cel care stătea la baza înființării Comunității Europene de Apărare, prevedea crearea unei armate europene unice. Războiul din Coreea a fost evenimentul politic care
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
mandat O.N.U.. Acest lucru nu numai că a accentuat starea de criză dintre Rusia și S.U.A.(Războiul rece) ci a dat naștere și unor noi pericole militare. La fel cum Coreea de Sud fusese atacată de la nord de Coreea de Nord, Germania Federală riscă să fie atacată de la est de Rusia după modelul coreean. Într-o astfel de situație, aparatul militar american și NATO nu puteau face față unui eventual atac sovietic, reînarmarea trupelor germane fiind singura modalitate de a întări apărarea Europei
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
aduce un aport efectiv la apărarea Europei de Vest de un evenual pericol sovietic. Ideea reînarmării Germaniei a provocat un șoc în Europa dar mai ales in Franța. Începând cu 1945 politică externă franceză a avut ca prioritate împiedicarea Germaniei Federale să devină o putere militară. Propunerea americană a trezit printre populația franceză o adevarată teamă de un nou atac german iar obținerea unei aprobări din partea poporului era imposibilă cu toate ca aportul militar al Germaniei la apărarea Europei de Vest era esențial
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
la apărarea Europei de Vest era esențial. O soluție de compromis era integrarea Germaniei în NATO fără că acesta să dețină conducerea asupra trupelor sale. Franța nu agreă o astfel de idee deoarece, prin supunerea trupelor germane conducerii NATO, Germania Federală ieșea astfel de sub controlul francez și intră sub puterea de influență a Americii. O altă soluție avea să fie propusă de Winston Churchill printr-un discurs extraordinar ținut la Londra în martie 1950. Acesta propunea crearea unei armate europene care
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
octombrie 1950 a fost făcut public în fața Adunării Naționale Franceze. Principalele puncte ale planului erau: Scopul acestui plan era integrarea trupelor germane într-o armata europeană, subordonată unui minister de apărare european, fără să fie necesară o aderare a Gemaniei Federale la NATO Prin această se evita și crearea unui Minister de apărare german. Germania era vizibil discriminata nefiindu-i permisă existența unor unități militare mari sub comanda germană fiind astfel un partener cu drepturi limitate. S.U.A., Marea Britanie și Italia vedeau
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
a Apărării. Proiectul nu a devenit însă niciodată realitate. Mai mult, falimentul acestui proiect s-a datorat imposibilității istorice de a abandona teza funcționalista, a procesului gradual de creare a comunității. Rezitenta istoriei a stat în spatele aceatui proiect cu structura federală sau confederala a unei Comunități politice europene.
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
din Franța. Principii statelor germane de până atunci s-au adunat acolo pentru a-l proclama pe regele Wilhelm al Prusiei ca Wilhelm, împărat al Imperiului German, în urma capitulării Franței după Războiul Franco-Prusac. Neoficial, tranziția statelor germanofone înspre o organizare federală s-a desfășurat de-a lungul unui secol de experimente. Unificarea a scos la iveală unele diferențe religioase, lingvistice și culturale între locuitorii noii țări, iar 1871 reprezintă doar un moment din procesul continuu de unificare. Sfântul Imperiu Roman de
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
În general, o Prusie mare și cele 38 de alte state consolidate din teritoriile mediatizate la 1803 s-au confederat în cadrul sferei de influență a Imperiului Austriac. Congresul a stabilit o Confederație Germană (1815-1866), condusă de Austria, cu o „Dietă Federală" (denumită "Bundestag" sau "Bundesversammlung", o adunare de conducători numiți) care se întrunea în orașul Frankfurt pe Main. Ca recunoaștere a titlului imperial deținut prin tradiție de casa de Habsburg, regii Austriei au devenit președinți titulari ai acestui parlament. În ciuda denumirii
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
oficial încorporate Germaniei unite în urma Tratatului de la Versailles (26 februarie 1871; ratificat apoi la Tratatul de la Frankfurt din 10 mai 1871), care a pus oficial capăt războiului. Deși Bismarck condusese transformarea Germaniei dintr-o confederație slabă într-un stat național federal, el nu a realizat aceasta de unul singur. Unificarea a avut loc prin construcția unei tradiții de colaborare legală în cadrul Sfântului Imperiu Roman și de colaborare economică prin "Zollverein." Dificultățile "Vormärz," impactul liberalilor de la 1848, importanța reorganizării de către Roon a
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
și egal al tuturor bărbaților cu vârsta de cel puțin 25 de ani. Mai mult, alegerile au fost în general lipsite de probleme, și poporul a devenit mândru de parlamentul național. Legislația trebuia, însă, adoptată doar cu consimțământul "Bundesratului", consiliul federal al deputaților statelor, în care și asupra căruia Prusia avea o influență foarte mare. Prusia își exercita astfel influența în ambele ramuri ale guvernării, regele Prusiei fiind "Kaiser" și aprobând cancelarul federal. Cancelarul era răspunzător doar în fața Împăratului. Oficial, cancelarul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
trebuia, însă, adoptată doar cu consimțământul "Bundesratului", consiliul federal al deputaților statelor, în care și asupra căruia Prusia avea o influență foarte mare. Prusia își exercita astfel influența în ambele ramuri ale guvernării, regele Prusiei fiind "Kaiser" și aprobând cancelarul federal. Cancelarul era răspunzător doar în fața Împăratului. Oficial, cancelarul era un fel de guvern într-o singură persoană și era reponsabil cu buna desfășurare a tuturor problemelor de stat; în practică, secretarii de stat (oficiali birocrați ce conduceau domenii ca finanțele
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
propriile guverne, dar forțele militare ale statelor mai mici au trecut sub comandă prusacă. Armatele statelor mai mari (cum ar fi regatele Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu principiile militare prusace, fiind controlate de guvernul federal. Ipoteza "Sonderweg" punea dificultățile Germaniei din secolul al XX-lea pe seama slăbiciunii bazei politice, legale și economice a noului Imperiu. Nobilimea prusacă posesoare de pământuri, "Junkerii", păstra o parte substanțială a puterii politice din statul unificat. Ipoteza "Sonderweg" a atribuit
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ultimul rând, martori ai atrocităților față de prizonierii de război. Din experiența frontului au reținut două lecții fundamentale (care au și fost expuse în manifestele lor): Acești tineri refuzau militarismul prusac al Germaniei lui Adolf Hitler și credeau într-o Europă federală care aderă la principiile creștine ale toleranței și dreptății. Citând pe larg Biblia, pe Lao Zi, pe Aristotel și pe Novalis, pe Goethe și pe Schiller, făceau apel la ceea ce ei considerau "intellighenzia" nemțească, cu speranța că aceasta îi va
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
Kraina Primorie (în limba rusă: "Приморский Край") este un ținut din Rusia cu statut de subiect federal (kraină). Numele krainei poate fi tradus aproximativ prin "ținutul litoralului". Kraina este localizată în Orientul Îndepărtat al Rusiei. Se învecinează cu China la vest, Coreea de Nord la sud, Kraina Habarovsk la nord și Marea Japoniei la est. Orașele principale sînt Vladivostok
Ținutul Primorie () [Corola-website/Science/304768_a_306097]
-
Maria Bitang (mai cunoscută cu numele de ) (n. 3 august 1962, Râmnicu Sărat) este o renumită antrenoare federală de gimnastică a României, actualmente ocupând postul de Consilier de stat pentru promovarea sportului. Maria Bitang s-a născut la data de 3 august 1962 în orașul Râmnicu Sărat. A studiat la Academia de Educație Fizică și Sport (1981-1985). După
Mariana Bitang () [Corola-website/Science/304850_a_306179]
-
data de 3 august 1962 în orașul Râmnicu Sărat. A studiat la Academia de Educație Fizică și Sport (1981-1985). După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor-antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv Deva (1985-1992). Între anii 1992-2005, a activat ca antrenoare federală al Lotului Olimpic feminin de gimnastică al României. În această calitate, a participat (împreună cu antrenorul-coordonator Octavian Belu) la pregătirea tinerelor gimnaste olimpice ale României, cu care a participat la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, 10 ediții ale Campionatelor Mondiale, 7 ediții
Mariana Bitang () [Corola-website/Science/304850_a_306179]
-
1994, 300.000 de persoane ne-cecene, în special ruși, au părăsit republica, iar un număr greu de precizat, (estimările rusești apreciază că ar fi vorba de 50.000 de persoane), au fost uciși sau au dispărut. În conformitate cu afirmațiile autorităților federale, în această perioadă a reapărut în zonă comerțul cu sclavi, (primul caz cunoscut ar fi fost cel al lui Vladimir Epișin, răpit în 1989 și eliberat în 2002, care a pretins că are cunoștință sau a cunoscut alți sclavi răpiți
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
orașului. Capitala a devenit un oraș înfloritor după Al Doilea Război Mondial, odată ce prim-ministrul Robert Menzies a susținut dezvoltarea acesteia, iar Comisia Națională pentru Dezvoltarea Capitalei a fost înființată cu puteri executive. Deși Australian Capital Territory se autoguvernează, guvernul federal își păstrează o anumită influență prin intermediul National Capital Authority. Fiind sediul guvernului australian, în Canberra se află Palatul Parlamentului, Înalta Curte și numeroase departamente și agenții guvernamentale. Aici există de asemenea mai multe instituții sociale și culturale de importanță națională
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
este instruit la Colegiul Militar Regal, Duntroon, în capitală aflându-se și Academia Militară Australiană. ACT, la fel ca și Washington, D.C., este independent de orice stat pentru a preveni orice stat să obțină avantajul de a găzdui sediul puterii federale. Cu toate acestea, spre deosebire de Washington, ACT dispune de reprezentare în Parlamentul federal, având propria Adunare legislativă și un guvern independent, similar statelor. Deoarece orașul are un procent ridicat de funcționari publici, guvernul federal contribuie cu cel mai mare procent la
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]