10,848 matches
-
să rupă alianța. La începutul anului 1146, Vladislav a decis să dea atacul final asupra fraților săi vitregi. Inițial, părea că victoria Marelui Duce era doar o chestiune de timp, de vreme ce reușise să ia Masovia fără obstacole și să-l forțeze pe Ducele Boleslau al IV-lea, să se retragă din a-l mai apăra pe fratele lui, Mieszko al III-lea, la Poznań, în Polonia Mare. Acolo, în mod neașteptat, a început dezastrul lui Vladislav. Motivul pentru acest lucru a
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
serie de rebeliuni suplimentare. Înfrângerea de la sfârșit a fost mulțumită forțelor combinate ale Ducelui Boleslau al IV-lea cu trupele Ducilor juniori, dar și datorită subiecților lui Vladislav, ceea ce era o surpriză total neașteptată pentru el. Marele Duce a fost forțat să fugă din țară. La scurt timp după aceea, soția sa, Agnes, împreună cu copii, s-au alăturat Marelui Duce, după încercările nereușite de a apăra Cracovia. Ducii juniori au avut un succes complet, iar Vladislav se alfa acum la mila
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
Barbarossa nu l-a restabilit pe Vladislav pe tronul Poloniei, după ce Boleslau al IV-lea a fost prins la Krzyszkowo, și fusese nevoit să se declare vasalul împăratului și fusese obligat să plătească tribut acestuia. În compensație, Împăratul l-a forțat pe Boleslau al IV-lea să promită restituirea regiunii Silezia, fiilor lui Vladislav, Boleslau cel Înalt și Mieszko al IV-lea. În acel moment, Vladislav știa că bătălia pentru supremație în Polonia a fost, în cele din urmă, pierdută. A
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
1073, Boleslav a văzut în el un aliat, și a început să aplice la reformele Papei în Arhiepiscopia de Gniezno, începând negocierile pentru a obține coroana regală. El a stimulat revolta în curs de desfășurare în Saxonia, care l-a forțat pe Henric al IV-lea să se retragă în acea regiune, iar regele polonez a profitat de ocazie pentru a lansa o invazie împotriva vasalului lui Henric, Vratislav al II-lea de Boemia, alături de un aliat din partea Marelui Prinț Vladimir
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
fost descoperită de oamenii regelui și Stanislav a fost judecat de către ambele instanțe, regale și ecleziastice. A fost găsit vinovat pentru trădare și executat. Acest act pare să fi stârnit revolta nobililor împotriva regelui, care a fost apoi detronat și forțat să fugă din țară, împreuna cu soția sa și fiul lor. O altă versiune a evenimentelor care au dus la detronarea lui Boleslav, potrivit scrierilor lui Wincenty Kadłubek, ar fi că, la 11 aprilie 1079, Boleslav l-a atacat și
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
împărat de către Papa Adrian al IV-lea în 1155, a decis să facă o nouă expediție în Polonia, datorită presiunilor mătușii sale Agnes, soția lui Vladislav. De data aceasta, campania a fost bine organizată, iar împăratul era determinat să-l forțeze pe Boleslav să accepte propriile condiții. Având în vedere situația dificilă, Boleslav a fost forțat să accepte negocierile umilitoare iar într-o ceremonie, pe 30 august 1157, a fost declarat vasal al Împăratului, în tabara lui din Krzyszkowo. Boleslav se
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
expediție în Polonia, datorită presiunilor mătușii sale Agnes, soția lui Vladislav. De data aceasta, campania a fost bine organizată, iar împăratul era determinat să-l forțeze pe Boleslav să accepte propriile condiții. Având în vedere situația dificilă, Boleslav a fost forțat să accepte negocierile umilitoare iar într-o ceremonie, pe 30 august 1157, a fost declarat vasal al Împăratului, în tabara lui din Krzyszkowo. Boleslav se afla în genunchi și cerea iertarea Împăratului, primind în schimb amabilitate de la Barbarossa, care îi
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
de Halici, fiul lui Roman cel Mare. Pe 24 noiembrie 1227, în timpul unui congres al Ducelui Gąsawa, Leszko a fost asasinat, probabil la ordinele Ducelui Świętopełk al II-lea de Pomerelia. Acesta fusese rezultatul, după ce Lieszek a încercat să-l forțeze pe Ducele din Pomerania să se supună autorității lui. La moartea lui Leszek, Świętopełk s-a declarat independent de Polonia. Fiul său, Boleslau al V-lea, era încă minor la moartea tatălui sau iar domnia asupra Poloniei a rămas între
Leszek I al Poloniei () [Corola-website/Science/330629_a_331958]
-
și lipsindu-l de orice șansă de succesiune. Eliminand doi potențiali pretendenți la tron, a securizat moștenirea tânărului Boleslav și a diminuat opoziția tot mai mare în rândul nobilimii. La scurt timp după urcarea sa pe tron, Vladislav a fost forțat de baroni să renunțe la guvernarea "de facto" în favoarea Contelui Palatin Sieciech. Această schimbare a evenimentelor a fost, probabil, pentru că Vladislav datora tronul baronilor, iar cel mai puternic dintre ei era Sieciech. Este posibil ca Judith de Swabia să-l
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Plock, în timp ce Boleslav se îndrepta spre sud. Intenția era de a-și încercui tatăl. Prințul a prevestit aceste manevre și și-a trimis forțele înapoi în Masovia. În împrejurimile regiunii Plock, forțele lui Vladislav au fost învinse. Prințul a fost forțat să-l exileze pe Sieciech din țară. Palatinul a părăsit Polonia în jurul anilor 1100/1101, continuând să locuiască în ținuturile germane. Cu toate acestea, el s-a întors în Polonia, însă nu a jucat nici un rol politic. Este posibil să
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
militar pentru stăpânul său, Boleslav, pentru o campanie împotriva Pomeraniei. În iarna anului 1107-1108, cu ajutorul Rusiei și a aliaților unguri, Boleslav a început o campanie finală, pentru a scăpa de Zbigniew. Forțele sale au atacat Mazovia, iar Zbigniew a fost forțat să se predea. În urma acetui fapt, Zbigniew a fost alungat din țară. Boleslav era acum singurul Domnitor a terenurilor poloneze. În 1108, Boleslav a atacat din nou Boemia, după ce aliatul său, Coloman al Ungariei era atacat de către forțele Sântului Imperiu
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
apărarea orașelor, Boleslav conducea un război extrem de eficient împotriva Sfântului Împărat Roman și aliaților săi, iar în cele din urmă a învins forțele imperiale germane în Bătălia de la Hundsfeld, pe 24 august 1109. În cele din urmă, Henric a fost forțat să se retragă din Silezia și din Polonia. Un an mai târziu, în 1110, Boleslav a inteprins o expediție armată împotriva aliaților germanilor, Boemia. Intenția lui era de a instala încă un alt pretendent la tronul ceh, Soběslav I. În timpul
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
de către prinț în 1117, iar mulți nobili fuseseră orbiți drept pedeapsă. În 1121, forțele combinate ale prinților Wartislaw I și Swiatopolk erau învinse de polonezi, în Bătălia de la Niekładź. De atunci, Boleslav a devastat Pomerania, a distrus cetățile, și a forțat mii de oameni să se reinstaleze în teritoriul polonez. Extinderea prințului a fost îndreptată spre Szczecin. Conducătorul polonez a realizat că Szczecin era o fortăreață puternică, bine păzită de bariera naturală a râului Oder cât și a fortificațiilor bine construite
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
s-a confruntat cu revolta propriilor săi subiecți, care erau împotriva regimului său tiranic. Înfrângerea lui Vladislav era definitivă. În mai 1146, Polonia se afla în mâinile ducilor juniori. Pentru a-și salva viața, Vladislav și familia sa au fost forțați să fugă, la inceput în Boemia, iar mai târziu la Kaiserpfalz, în Germania, sub protecția regelui Conrad al III-lea. După ce și-au consolidat poziția în Polonia, Boleslau și Mieszko au luat decizii noi. Fratele mai mare, Boleslau, l-a
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
proprietate. Îndemnat de cumnatul său, a fost făcută o încercare de către regele Conrad al III-lea al Germaniei, pentru a-l restabili pe fostul Mare Duce polonez. O expediție germană a trecut granița Poloniei în august 1146, însă au fost forțați să se retragă, din cauza inundațiilor râului Oder și a presiunii asupra împăratului german din partea subiecților săi. În cele din urmă s-a ajuns la un acord în care regele Conrad accepta domnia lui Boleslau al IV-lea; în schimb, noul
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
familia Silezia Piast, atunci când Ducele Boleslau cel Înalt a ales să ignore cererile primului său fiu, Jaroslaw, prin desemnarea fiului său din cea de-a doua căsătorie, Henric I cel Bărbos, ca singurul moștenitor al său. Când Jaroslaw, a fost forțat să devină proet, s-a întors din exilul din Germania, și a pretins o parte din terenurile din Silezia. Mieszko al III-lea și-a susținut nepotul, și războiul a fost reinițiat. În scopul de a preveni o altă intervenție
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
a murit, ducatul sau revenind Poloniei Mari. La scurt timp după aceea, Mieszko a acordat regiunea Kalisz, fiului său mai mare, Odon, care a murit la opt luni mai târziu, pe 20 aprilie 1194. Aceste două decese timpurii, l-au forțat pe Mieszko să facă un nou tratat de diviziune: Ducele a reținut regiunea Kalisz, în timp ce sudul Poloniei Mari a fost dat fiului mai mic, Vladislav al III-lea Picioare Groase, care a preluat, de asemenea, tutela fiului minor al lui
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
din nou pe Mieszko și l-au restaurat pe Leszek cel Alb, însă, trei ani mai târziu, a fost făcut un nou aranjament și Mieszko a fost capabil să se întoarcă. A păstrat titlul de Mare Duce, însă a fost forțat să renunțe la o parte din puterea sa. A murit la scurt timp după aceea. În acel moment, a supraviețuit tuturor fraților și fiilor săi, cu excepția lui Vladislav al III-lea Picioare Groase, care la urmat la tronul polonez, în calitate de
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
en. de către numeroși aristocrați. Tiranii(ce semnifică "conducător al polisului"), au avut tendinta de a configura dictaturi în polisuri, ridica armate, și ataca alte polisuri ca să-și extindă influența. Tiranii nu au fost reformatori sociali, dar în timp ce guvernau au fost forțați să emită legi și să arbitreze disputele. Dezgustul grecilor în creștere față de tirani a condus la crearea unor sisteme alternative de auto-guvernare, care în cele din urmă a condus la democrația ateniană. Tiraniile nu au fost urmate direct de democrații
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
implicat Armata Regală Olandeză pe de-o parte și "trupele aeropurtate germane" din "Luftwaffe". Trupele aeropurtate au fost lansate deasupra Hagăi și a regiunii imediat învecinate, având ca obiectiv ocuparea aeroporturilor orașului. Germanii plănuiau ca, după cucerirea orașului, să o forțeze pe regina Wilhelmina a Țărilor de Jos să capituleze, ceea ce ar fi dus la înfrângerea Olandei într-o singură zi. Germanii nu au reușit să o captureze pe regină, iar forțele parașutate în Haga nu au reușit să păstreze controlul
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
1940. Tot până pe 14 mai a rezistat atacurilor olandezilor și un mic grup izolat de parașutiști germani în satul Valkenburg. După unele surse, bombardamentul a fost ordonat special de "Reichmarschall" Hermann Göring pentru salvarea protejatului său Von Sponeck și pentru ca să forțeze capitularea Olandei. Datorită eșecului acestei campanii, Hitler și-a pierdut interesul în folosirea trupelor aeropurtate. Trupele aeropurtate au fost folosite iar doar în Creta din 1941.
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
rudă de sex masculin a lui Vladislav al III-lea. În același an, Ducele Poloniei Mari a profitat de neutralitatea binevoitoare a lui Henric I cel Bărbos și a decis să rezolve conflictul cu Odonic, luând districtul nepotului său și forțându-l să fugă din țară. Alianța formată între Vladislav al III-lea și Henric I cel Bărbos (alianță similară cu acordul anterior cu Leszek I cel Alb) a avut loc la sfârșitul anului 1217, în timpul unei adunări în Sądowel, prin intermediul
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
trupelor rusești. Vladislav al III-lea, prea ocupat în lupta sa împotriva lui Odonic, nu a putut interveni la timp pentru a ajuta orașul, deși, puternicele ziduri ale orașului au fost prea dure pentru Ducele de Silezia, care a fost forțat să se retragă. Vladislav a fost învins repede de nepotul său, în circumstanțe necunoscute, și a fost forțat să fugă la curtea ducelui Cazimir I de Opole din Racibórz. Depoziția tânărului Boleslav al V-lea de unchiul său, a fost
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
la timp pentru a ajuta orașul, deși, puternicele ziduri ale orașului au fost prea dure pentru Ducele de Silezia, care a fost forțat să se retragă. Vladislav a fost învins repede de nepotul său, în circumstanțe necunoscute, și a fost forțat să fugă la curtea ducelui Cazimir I de Opole din Racibórz. Depoziția tânărului Boleslav al V-lea de unchiul său, a fost o scuză pentru Henric I de a-l ataca pe Ducele de Masovia. Vladislav al III-lea a
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Regatul Unagriei. Căsătoria lui Leszek cu Gryfina s-a dovedit a fi una nefericită, aceasta acuzându-l pe soțul ei în pulbic că nu a fost consumată niciodată. Cuplul nu a avut copii și în cele din urmă au fost forțați să fugă în Ungaria în timpul unei invazii tătare.
Leszek al II-lea cel Negru () [Corola-website/Science/330653_a_331982]