12,265 matches
-
posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 - 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
care locuia la Chișinău a vândut moșia altor boieri. Astfel pe teritoriul satului Harbuțcani s-a instalat arendatorul de origine poloneză Marceliu Martinovici Malișevschi. În Bodești - arendatorul rus Paida Leonid Ivanovici, iar în Răzeși - arendatorul Boteanu Aristea Alexandru, de origine greacă. Boteanu a locuit pe teritoriul satului Răzeși cu aprobarea locuitorilor, care i-au vândut o suprafață de 3 ha de pământ unde și a construit conacul. Pământurile arabile a lui Boteanu se aflau pe moșia Bodeștiului. Drept răsplată pentru terenul
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
de prietenie. Delegațiile ambelor sate au făcut vizite reciproce. La stabilirea relațiilor de fraternitate a depus mari eforturi Valentina Butnaru președintele asociației „Limba Noastră cea Română”. Nu este de neglijat și faptul că denumirea poate să provină și de la cuvântul grec „pogon” ceia ce înseamnă „barbă” „Pogăneștii aveau să fie menționați într-o dispută, în a doua jumătate a secolului XVIII obiectivul constituindul existența și localizarea satului Bărbești” - care acum este dispărut. De ce denumirea ar putea fi de origine greacă? Mult
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
cuvântul grec „pogon” ceia ce înseamnă „barbă” „Pogăneștii aveau să fie menționați într-o dispută, în a doua jumătate a secolului XVIII obiectivul constituindul existența și localizarea satului Bărbești” - care acum este dispărut. De ce denumirea ar putea fi de origine greacă? Mult timp pe malul Prutului lângă Pogănești se afla un debarcader de unde barjele (șalupe) grecești se încărcau cu cereale care erau transportate apoi pe calea apelor spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
pe malul Prutului lângă Pogănești se afla un debarcader de unde barjele (șalupe) grecești se încărcau cu cereale care erau transportate apoi pe calea apelor spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul unui marinar grec decedat în anul 1895 și înmormântat în cimitirul satului. Ultima mențiune o face A.Eremia „Pogănești este un derivat toponimic cu sufixul-ești din antroponimul Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar și împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul adică „ucigașul de bulgari” provoacă deplasări de populații relatate de cronicarul Ioannis Skylitzes, prin care legătura dintre Vlahii
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
determinat să-și schimbe limba și tradițiile, este mai ales bisericeasă și crește în secolul al XVIII-lea. Începea atunci lupta ortodocșilor greci pentru emancipare, și biserica încerca să adune toți credincioșii sub stindardul elenismului ortodox. Sub amenințarea anatemizării, misionarul grec Kosmas Aitolos (1714-1779) susținea ca aromânii trebuie să vorbească grecește "limba bisericii noastre". Biserica greacă a luat sub "aripa" ei peste 100 de școli în nordul și vestul Greciei de azi, atunci parte componentă a Imperiului Otoman, în care elevii
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
al XVIII-lea. Începea atunci lupta ortodocșilor greci pentru emancipare, și biserica încerca să adune toți credincioșii sub stindardul elenismului ortodox. Sub amenințarea anatemizării, misionarul grec Kosmas Aitolos (1714-1779) susținea ca aromânii trebuie să vorbească grecește "limba bisericii noastre". Biserica greacă a luat sub "aripa" ei peste 100 de școli în nordul și vestul Greciei de azi, atunci parte componentă a Imperiului Otoman, în care elevii, supuși ai Turcilor precum și profesorii, erau educați ca să devină "patrioți greci". De partea sa, și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
limba bisericii noastre". Biserica greacă a luat sub "aripa" ei peste 100 de școli în nordul și vestul Greciei de azi, atunci parte componentă a Imperiului Otoman, în care elevii, supuși ai Turcilor precum și profesorii, erau educați ca să devină "patrioți greci". De partea sa, și România a început o acțiune de asimilare a Aromânilor, culturii românești de data aceasta : au fost deschise școli românești în numeroase localitati din Pind, Macedonia, Epir începând încă din anii 1860. Este important de precizat că
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
continuare până în 1912: din această cauză, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, Grecia s-a plâns că România, împiedicând elenizarea aromânilor, face jocul Turciei. Termenul de "propagandă românească", folosit de istoricii greci, este din punctul de vedere românesc un sprijin cultural dat Aromânilor (fără nici-o revendicare teritorială sau politică), dat fiind că inițiatorii mișcării de redeșteptare a românilor au fost în parte Aromâni. Aceștia aveau sentimente pro-române mergând până a se considera
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
într-o limbă extrem de apropiată de limba vorbită în familie. La vremea respectivă nu exista încă o limba aromână literară unitară, așa încât singura soluție viabilă părea folosirea românei literare. Cei mai mulți elevi aromâni studiau însă în școli cu predare în limba greacă. Printre absolvenții gimnaziilor și liceelor românești ca cele de la Grebena, Bitola, Salonic, Ianina etc. s-au numărat personalități ca Teodor Capidan, Tache Papahagi, George Murnu (toți trei profesori universitari la București și autori ai unor lucrări de referință despre aromâni
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
în octombrie 1943 odată cu capitularea Italiei și cu intensificarea în zonă a acțiunilor de rezistență împotriva trupelor de ocupație germane, acțiuni conduse de armata elină E.A.M. în care s-au înrolat și mulți Aromâni. Astăzi, poziția oficială a guvernului grec este că aromânii sunt Greci latinizați. Au existat acuzații la adresa guvernului grec că a adoptat această poziție oficială doar fiindcă nu dorește să le acorde statutul de minoritate etnică. Deși tradițiile aromâne nu sunt interzise de statul grec, aromânii sunt
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
acțiunilor de rezistență împotriva trupelor de ocupație germane, acțiuni conduse de armata elină E.A.M. în care s-au înrolat și mulți Aromâni. Astăzi, poziția oficială a guvernului grec este că aromânii sunt Greci latinizați. Au existat acuzații la adresa guvernului grec că a adoptat această poziție oficială doar fiindcă nu dorește să le acorde statutul de minoritate etnică. Deși tradițiile aromâne nu sunt interzise de statul grec, aromânii sunt încurajați să vorbească doar limba greacă. Adunarea parlamentară a Consiliul Europei a
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
a guvernului grec este că aromânii sunt Greci latinizați. Au existat acuzații la adresa guvernului grec că a adoptat această poziție oficială doar fiindcă nu dorește să le acorde statutul de minoritate etnică. Deși tradițiile aromâne nu sunt interzise de statul grec, aromânii sunt încurajați să vorbească doar limba greacă. Adunarea parlamentară a Consiliul Europei a adoptat un raport cu caracter de recomandare pe 24 iunie 1997 recomandând ca guvernele țărilor unde locuiesc aromânii să faciliteze educația în limba aromână și folosirea
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
latinizați. Au existat acuzații la adresa guvernului grec că a adoptat această poziție oficială doar fiindcă nu dorește să le acorde statutul de minoritate etnică. Deși tradițiile aromâne nu sunt interzise de statul grec, aromânii sunt încurajați să vorbească doar limba greacă. Adunarea parlamentară a Consiliul Europei a adoptat un raport cu caracter de recomandare pe 24 iunie 1997 recomandând ca guvernele țărilor unde locuiesc aromânii să faciliteze educația în limba aromână și folosirea acesteia în școli, biserici și media. Actualul președinte
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
societăților culturale aromâne este de a se considera ca "Traci romanizați" de limbă și cultură aromână, dar membri, în Grecia, ai "comunității naționale elenice" ('Ελληνικη Εθνικη Κοινονια), iar în România, ai poporului Român. O minoritate adoptă poziția oficială a guvernului grec (și se socotesc, în România, ca minoritate națională, deși nu sunt recunoscuți ca atare). O altă minoritate (condusă, de la Paris, de Iancu Perifan) se socotește de origine nord-dunăreană, așadar dacică, și se consideră, în Grecia, ca minoritate națională românească (spre
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
România, ca minoritate națională, deși nu sunt recunoscuți ca atare). O altă minoritate (condusă, de la Paris, de Iancu Perifan) se socotește de origine nord-dunăreană, așadar dacică, și se consideră, în Grecia, ca minoritate națională românească (spre marea iritare a guvernului grec și în dauna politicii de prudență a celorlalte societăți aromâne).
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
tradiția bizantină, caracterizată de brațe cu aceeași lungime. Este forma planului bisericii care predomină în arhitectura occidentală, având un braț mai lung față de celelalte. "Planul central" sau "planul în formă radială" este o elaborare a planului în formă de cruce greacă, în care predomină simetria. Planurile centrale sunt caracterizate de spații articulate care se desfășoară în jurul unui spațiu principal central. Ele au fost studiate în special în perioada Renașterii. Planul are o formă longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
Fanarioții sau grecii fanarioți (în limba greacă: "Φαναριώτες") erau membri ai familiilor aristocratice grecești care locuiau în cartierul Fanari (Φανάρι,), Acesta era principalul cartier al grecilor din Constantinopol (Istanbul), unde se afla și sediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Fanarioții dominau administrația Patriarhiei și interveneau deseori în alegerea
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
rang. Cu timpul, prezența slavilor în administrație a devenit extrem de periculoasă pentru statul otoman, de vreme ce acești supuși au tins să-și ofere sprijinul armatelor Habsburgilor în contextul Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman. Până în secolul al XVII-lea, Patriarhul Grec al Constantinopolului a devenit conducătorul administrativ și religios suprem al tuturor supușilor ortodocși din imperiu, indiferent de apartenența lor națională. Toate patriarhiile care fuseseră independente până la acea vreme, inclusiv Patriarhia Serbiei, fondată încă din 1557, au fost trecute sub autoritatea
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
liderii bisericești. Aceste grupuri erau reprezentate pe de-o parte de fanarioții Constantinopolului și pe de altă parte de notabilitățile locale din provinciile Greciei Otomane ("kocabași", "gerontes", "dimogerontes", "prokritoi"). În conformitate cu afirmațiile lui Constantin Paparregopoulus, unul dintre cei mai importanți istorici greci, fanarioții au deținut la început cele mai importante funcții seculare de la curtea Patriarhală și, prin aceasta, au putut interveni deseori în alegerile episcopilor, sau au putut influența deciziile Patriarhului. Negustorii greci și clericii de origine aristocratică bizantină, care câștigaseră o
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
lui Constantin Paparregopoulus, unul dintre cei mai importanți istorici greci, fanarioții au deținut la început cele mai importante funcții seculare de la curtea Patriarhală și, prin aceasta, au putut interveni deseori în alegerile episcopilor, sau au putut influența deciziile Patriarhului. Negustorii greci și clericii de origine aristocratică bizantină, care câștigaseră o mare prosperitate economică și politică și care au fost cunoscuți mai apoi ca "fanarioți", s-au așezat în cartierul cel mai nord-vestic al Constantinopolului, care a devenit centrul puterii grecești după
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Patriarhiei aici în 1461 (la scurtă vreme după ce Hagia Sophia a fost transformată în moschee). În timpul secolului al XVIII-lea, fanarioții au apelat la grupările lor ereditare clerical-aristocratice pentru a conduce afacerile Patriarhiei, devenind astfel puterea politică dominantă în comunitatea greacă din Imperiul Otoman. Cu timpul, rolul lor a crescut până la a ajunge un factor politic foarte important în imperiu și, în funcțiile de agenți diplomatici, au jucat roluri notabile în afacerile Regatului Marii Britanii, Franței sau Imperiului Rus. Fanarioții au intrat
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
nu au îmbogățit indentitatea națională greacă și au pierdut treptat puterea în confruntare cu grupurile dispuse să lupte cu orice preț cu Imperiul Otoman, (la început "klephtii" și mai apoi "armatoloii"). Perioada nu trebuie înțeleasă drept începutul prezenței elementului etnic grec în Țările Române, deoarece grecii se stabiliseră de mai multă vreme aici. După sfârșitul epocii fanariote, diverse familii fanariote cu membri născuți pe pământ românesc au început să se considere, atât în Moldova cât și în Muntenia, ca fiind de
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Muntenia și în 1749 în Moldova) sau a lui Alexandru Ipsilanti, (care a încercat să reformeze legislația și să introducă salarizarea funcționarilor publici, într-un efort de stopare a folosirii din fondurile publice a unor sume exagerate pentru întreținerea administratorilor - greci sau pământeni - în condițiile în care, în acea perioadă, se ajunsese să fie mai profitabil să deții o funcție oarecare decât să ai moșii). Întroducerea codului de legi relativ modern ale lui Ipsilanti, "Pravilniceasca condică", a fost primită cu rezistență
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]