10,667 matches
-
valorificate, continuate și perfecționate. Ceea ce ar constitui o economie importantă de timp, mișcări și muncă intelectuală. Adesea precursorii notabili nici nu sunt măcar cunoscuți. Nu sunt luați în evidență. Nu sunt citați, în orice caz. Cu aerul, de fapt convingerea intimă, că punerea unei probleme și rezolvarea sa începe în realitate doar cu mine. Egocentrismul și narcisismul acesta fac ravagii. Din care cauză, lucrările care presupun muncă în echipă, cooperare, coordonare, planificare n-au încă, la noi, mari șanse. Nu numai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
depresia a trecut, iar relațiile lor interpersonale tind să fie conflictuale. Ei declară că nu sunt interesați de sex sau că nu se bucură de sex cum obișnuiau altădată și că există un conflict permanent și insatisfacție în relația lor intimă (McCabe & Gotlib, 1993)143 însă în urma intervențiilor psihoterapeutice riscul recăderilor este tot mai mic. 8.5. Tulburarea depresivă biplolară Studiu de caz "Acest tip de nebunie presupune un fel de amestec între durere, veselie, singurătate și teroare. Când ești în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
gheara primului deget al aripilor. Adesea, lilieci caută nișe și adâncituri în pereți, în care se fixează cu ușurință. În schimb, Myotis nattereri, M. bechsteinii ș.a. pătrund în crăpături, iar speciile genului Pipistrelus preferă fisurile foarte înguste, intrând în contact intim cu substratul. Plecotus auritus și Barbastella barbastellus nu hibernează decât excepțional în zonele profunde ale peșterilor, ei petrcându-și o mare parte din iarnă aproape de intrare sau chiar în adăposturi mai puțin protejate de frig, cum sunt copacii sau clădirile. 2
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
copii nu trebuie trecută cu vederea nici „infinitatea― spațiului clasei pe verticală, fără Închidere În plan orizontal, clasa fiind un loc public, Însă fără intimitate. În schimb, cealaltă formă a fost concepută ca o calotă sferică, un cadru de ocrotire intimă a unor activități mai libere. Evident, formele nu au fost concepute Întâmplător: În realitate (ca și adulții), copiii nu sunt Întotdeauna conștienți de prezența planului orizontal al tavanului și Își manifestă interesul către Închiderile perimetrale. În egală măsură, pentru copii
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
și vanitățile snobilor și mondenelor din saloanele cu lume obosită de trândăveli și de viții”. Amintirile lui B. vădesc o personalitate iscoditoare, ageră, dotată cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii intimi i-au reproșat că anumite pagini ale sale amintesc de Vitellius), însă nu pătimaș, invidios sau răzbunător. Știind ce „presă” are între anumiți intimi ai săi, B. afirmă apăsat că și-a păstrat neatinsă obiectivitatea și, vorba lui Neculce, n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii intimi i-au reproșat că anumite pagini ale sale amintesc de Vitellius), însă nu pătimaș, invidios sau răzbunător. Știind ce „presă” are între anumiți intimi ai săi, B. afirmă apăsat că și-a păstrat neatinsă obiectivitatea și, vorba lui Neculce, n-a scris „pe voia cuiva sau în pisma cuiva”. Și-a făcut din respectarea adevărului, repetă el, o deviză, urmându-l și în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
al vieții, recunoaștem aceleași afilieri, fără alterare. Mi-e tot mai neclar, de altfel, ce anume înseamnă identitatea personală a omului într-o accelerare în care opțiunile noastre cele mai subînțelese devin subiect de dispută cu noi înșine, din controversele intime de acest fel rezultând, nu tocmai rar, noutăți despre noi înșine pe care cu o clipă înainte nici nu le-am fi bănuit, chiar dacă peste încă un moment ne vor apărea ca de la sine înțelese. Dintr-un anumit unghi de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viziunii eroului din Muntele sacru, al scriitoarei canadiene Gabrielle Roy. Găsim acolo, desigur, și figuri și mituri literare legate de spațiul geografic nord-american, precum călătoria, exilul, frontiera, ruptura, dar acest spațiu e mai degrabă sursa unei conștientizări, a unei mutații intime și chiar a unei reapro prieri a sinelui prin inspirația creatoare. Muntele solitar Ungava este una din acele structuri antropologice ale imaginarului, de care pictorul Pierre Cadorai se servește pentru a-și desăvîrși metamorfoza, mitul american de bază suferă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fațetă a limbii mele, însă încerc totodată să mă debarasez de înclinațiile ei naturale. Utilizarea francezei îmi permite să dobîndesc o anumită intimitate. Povestea trupului este în permanență respinsă în Orient. Există o linie de demarcație foarte clară între universul intim și societate. Această fractură între viața familială și viața socială dă naștere multor ipocrizii în societățile noastre. Sper să sparg această linie de front. Și am renunțat la limba persană pentru a rosti durerea unei femei din țara mea. (ibid.
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care se exprimă într-o altă limbă decît cea maternă cunoaște o experiență unică de interioritate-exterioritate, pe care nativul o ignoră, din motive evidente. Străinul este "condamnat" să gîndească limba, limbile de fapt, pentru că orice problemă lingvistică ridicată de contactul intim cu un alt univers îl retrimite în buclă spre propria limbă, asupra căreia dobîndește o viziune surplombantă. Consider că supraconștiința lingvistică evocată de cercetători nu privește doar noua sferă de expresie cu acel soi de dezinvoltură creatoare și de ignorare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor care și-au părăsit țara încearcă să se topească în limba de adopție, sau cel puțin încearcă să ajungă la o relație intimă, profundă cu aceasta, chiar sacrificînd-o pe cealaltă, căci exercițiul lingvistic în expresia sa literară îndeosebi este extrem de exigent și atrage sacrificii dureroase. Străinătate, înstrăinare, străin și toate derivativele "rizomi ce" ale îndepărtării de centrul vital par să configureze noul spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reduc, pînă la urmă, la acea magie pură, la acea alchimie impalpabilă între un om, un text, un moment. Dincolo de bloguri și strategii demne de un Sun-Tzu al literelor, dincolo de justificări și inutile întrebări retorice, totul se închide în relația intimă, individuală, exclusivă, dintre un cititor și o carte. Care e întotdeauna unică. Pentru că a ales-o el. La ce bun romanul? Romanul se află într-o permanentă criză. Mai ales de vreo două secole, de cînd a devenit vedeta incontestabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
oameni care consideră că mișcarea Istoriei trebuie să conducă spre o absență a mișcării"... Și dragostea în toate acestea? A, da, dragostea. Ei bine, să revenim la ea. Orsenna, mai întîi, pentru care fericirea de a se povesti în nebunii intime întîlnește vîrtejul istoric și aruncă o mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deși realitatea azeră l-a silit să-și revizuiască puțin cadrul finalului imaginat, deoarece hotelul ales în acest scop fusese dărîmat... Textul are vagi aere testamentare, pe jumătate jurnal de călătorie (cu fotografii făcute chiar de scriitor), pe jumătate jurnal intim, decupat în secvențe scurte, ce descriu întîlniri, locuri, momente de istorie și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași atenție și maliție monumente de artă, cimitire sau kitch-uri contemporane, reconstituire subiectivă a unui vechi oraș de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vitală către lumina unui nou început. Demersul auctorial nu e unul istoric, deși, evident, umbra tragediei acestui continent plutește peste fiecare cuvînt, ci unul ficțional, de creație pură și de explorare a memoriei. Cronicile nu au reținut și relatat viața intimă, gîndurile și trăirile acelor oameni, concepția lor despre lume și structura sensibilități lor. Dacă fii lor nu vor fi niciodată găsiți, dacă ngambi nu va dezvălui ce li s-a întîmplat, durerea acestor mame nu va fi povestită. Comuni tatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un absent pare inimaginabilă. Dar pînă nu demult, timpul avea timp și conținutul unei scrisori nu privea aproape niciodată iminența, ci se înscria, ca rostire de sine, într-o anume durată. E ceea ce ne amintește substanțialul tom François Mauriac, Correspondance intime, apărut recent la editura pariziană Robert Laffont (2012), în colecția "Bouquins" coordonată de Jean-Luc Barré, unul din cei mai avizați biografi ai scriitorului, ce reunește peste 860 de scrisori (dintre care o sută inedite), prezentate și adnotate de nora romancierului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor de culise și desfășurărilor diplomatice prilejuite de alegerile la Academia franceză -, dar ne revelează în primul rînd un Mauriac îndrăgostit de viață și de frumusețea creației, sfîșiat între dorințe multiple și adesea contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori ni-l aduc aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis și mai liber decît am fi crezut-o, mult mai pasional și mai frămîntat decît și-ar fi dorit-o coreligionarii săi stricți și inflexibili, o ființă complexă, cu falii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
demult că bruma de talent literar pe care o avea îi ajungea la limită pentru meseria tipic americană, importată de curînd în Europa, de profesor de creative writing. De fapt, trist și prozaic, munca aceasta îi permitea să dezvolte relații intime cu studentele sale. Pînă în ziua în care una dintre ele, după o noapte de beție și amor, moare în pat, alături de el. Așa începe romanul, cu un acid gust al eșecului resimțit de cel care visase să ajungă un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reguli de compoziție sau vreun pact de scriitură și de sinceritate, care să distingă Caietele de celelalte texte ale sale, și îi repugnă pînă și ideea de a ține un jurnal : "Nu e decît filosofie coborîtă la nivel de calendar intim." (p.52) E drept că, prin comparație cu operele publicate, aceste circa o mie de pagini reprezintă mai întîi un atelier literar, cumva asemănător cu al lui Gide, un caiet de exerciții în care aceeași formulă este uneori reluată și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Seuil, 1991. * Kristof, Agota, L'Analphabète, Genève, Ed.Zoé, 2004. * Lafon, Marie-Hélène, Les Pays, Paris, Buchet-Chastel, 2012 * Lindon, Mathieu, Ce qu'aimer veut dire, Paris, P.O.L, 2011 * Liberati Simon, Jayne Mansfield 1967, Paris, Grasset, 2011 * Mauriac, François, Correspondance intime, Paris, Robert Laffont, 2012 * Meillassoux, Quentin, Le Nombre et la Sirène, Paris, Fayard, 2011 * Miano, Leonora, La saison de l'ombre, Paris, Grasset, 2013 * Modiano, Patrick, L'Herbe des nuits, Paris, Gallimard, 2012 * Moix, Yann, Naissance, Paris, Grasset, 2013 * Mukasonga
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
motivație și posibilități. Raporturile dintre motivație și performanță sunt mediate în planul reprezentărilor cognitive de către scopuri, proiecte și planuri care la rândul lor restructurează raportul dinamic din cadrul sistemului personalității. Tehnicile de motivație sunt în corelație cu: - natura activității sportive; - natura intimă a sportivului; - tehnicile de antrenament și instruire. Corelația care se stabilește între motivație și natura activității sportive, reflectă următoarea concluzie: este necesară în primul rând o analiză amănunțită a mișcărilor care trebuiesc învățate și exercitate pentru fiecare activitate sportivă în
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
climat de grup favorabil. Un conflict între motivația de sarcină și cea de participare poate duce la destrămarea echipei. Motivația determinată de natura internă a sportivului, de personalitatea acestuia constituie încă o temă de cercetare. Corelația dintre motivație și natura intimă a sportivului are o semnificație deosebită în cazul situațiilor de limită. O motivație prea puternică, un grad ridicat al sentimentului responsabilității determină reacții de neadaptare deosebit de puternice și greu de depășit. În condițiile unei solicitări interne a organismului, oboseală sau
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
unor relații care se instituie și funcționează între două sau mai multe persoane, relații care au un caracter psihologic, sunt conștiente și directe. În cadrul relațiilor interpersonale cunoașterea reciprocă a membrilor, activitatea comună, caracterul mai mult sau mai puțin frecvent și intim al relațiilor sunt absolut obligatorii. Într-o echipă sportivă nu întâlnim relații numai între două persoane, ci între aproape toți jucătorii, pe măsură ce numărul de persoane este mai mare, relațiile încep să se organizeze între ele, să se ierarhizeze, să dea
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
pașnică promovată de sovietici își propunea să submineze capitalismul. Ca o consecință a acestei convergențe, diplomația a putut să-și redobîndească rolul său central. Concluzie Evoluția teoriilor sovietice în relațiile internaționale a fost marcată de supoziția marxistă a unei legături intime între teorie și practică. Din moment ce marxismul a fost folosit pentru a legitima acțiunea politică a sovieticilor, teoriile sovietice s-au văzut obligate să readapteze continuu marxismul la cerințele politicii externe a URSS. Încă din epoca anterioară a "socialismului într-o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]