12,849 matches
-
și defazat, strigându-și când revolta, când depresia. Eroul misivei părea un fătălău lucid, din genul care în public se zmiorcăie și-acasă te mușcă de picior. Oricât de mult îmi surâdea ideea, ăsta nu eram eu. Am sucit pagina, luminând un bilet prins cu-o clamă, pe care securistul de serviciu notase niște observații. Rândurile fuseseră bătute la mașină, cu cerneală violet, iar comentariile se înșirau pe coloană, ca la școala generală: limbaj vulgar, neprincipial; folosește termeni necunoscuți: „depeșar“ (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu puteai să arunci un ac. Nu eram singurul invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră astupate, iar din vopseaua aprinsă străluceau științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pod, direct în sala 405. După unii, acolo ar fi fost chiar podul, suspendat între cele două facultăți: mai mult o poveste, ferită cu grilaje și lacăte de ochii lumii și de studenții curioși. Era o beznă normală, economică, ne luminam drumul cocoșați, cu lanterna lipită de ciment. N-aveai timp nici să descrii ce vezi. „De unde-ncepem?“, s-a interesat Mihnea. „La catedră!“, l-am anunțat, fără entuziasm. Am trecut de pe-un nivel pe altul, ocolind lifturile încleiate. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marmura părea umplută cu pungi de întuneric, oricând putea să-ți scape piciorul. Ne-am oprit profesionist, lângă ușă, cu lanterna stinsă. Nu se-auzea nimic, hârtiile se odihneau înăuntru, cu certificatul meu pierdut printre coperți. Am crăpat ușa catedrei, luminând de jur-împrejur. Sadoveanu, Filimon și Maiorescu dormeau laolaltă, lipiți de pereți; îi pândeau vazele cu mușcate și violete. Pe mese, lângă referatele uitate de studenți, sclipeau vreo două farfurioare de ceramică. Sus, pe dulap, o pendulă miniaturală, maro, stil chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sectoare, pe etaj; le știu eu. Și, pentru curiozitatea ta, nu, nu mi-au trecut numele. Fondul de Carte Robe încă nu există.“ „Hai, bagă mare, că deja m-am plictisit.“, mi-a tăiat-o Mihnea, după care l-a luminat pe Filimon: „Urât mai e ăsta... Seamănă cu-o pasăre împăiată.“ „Toți scriitorii arată la fel, când îi bați într-un cui.“ Am lăsat teancurile de hârtii la locul lor și ne-am strecurat afară din catedră. Trebuia să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perete de lemn. Peretele era aparent, dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul n-ar fi știut de ea. L-am tras pe Mihnea după mine, luminând discret culoarul. Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina nimeni că ar avea cineva chef de cultură noaptea. Nici măcar portarul nu le vizita. Am ridicat brusc lanterna spre tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina nimeni că ar avea cineva chef de cultură noaptea. Nici măcar portarul nu le vizita. Am ridicat brusc lanterna spre tablă și-am luminat o arătare ovală. „Bă, du-te-n chiloți! Cine-i ăsta?“ „Cum, nu-l recunoști?“ Îmi venea să râd. Nici eu nu l-aș fi recunoscut pe Bălcescu: negricios, secționat sub stern și, colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am amenințat. Mi-am apăsat mâinile de perete. Știam trucul, peretele de lemn fusese ridicat doar de ochii lumii, dacă zgrepțănai colțul din dreapta, dădeai de-o ușă laterală și-o încuietoare sub așchii. L-am pus pe Mihnea să-mi lumineze și, cu legătura de chei, am smuls o bucățică de stinghie. „Vandalism. Pătrundere prin efracție.“, mi-a șoptit Mihnea, duios. „Și te mai plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu le-a aflat.“ „Care?“, m-am interesat eu, în locul lui. Mihnea a început să se plimbe în jurul scaunului, împrăștiind mici picături de apă. A vrut să spună ceva, apoi s-a răzgândit și, în cele din urmă, ne-a luminat: „După toată povestea cu Lupu și nano-calculatorul lui Camil Petrescu, mi-am dat seama de-o chestie. Am început să-mi pun problema cum funcționează episoadele astea de viață în care noaptea ne culcăm în patul nostru acasă, iar dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tone: o stea neutronică pulsând în ritmul minții mele, moartă și vie, ca o fantomă gravitațională. Acolo mocneau zecile bucurii pierdute pe drum, drenate ca după o puncție rahidiană: extrase, consumate și-apoi lăsate în paragină. Îmi câștigasem dreptul să luminez galaxia cu ele. Mă folosisem de toată lumea și triumfasem; nu mai aveam nevoie de nimeni. M-am gândit puțin: ce să fac cu prietenul meu, cum să-i mulțumesc până la urmă? Bărbosul de Mihnea, companionul meu fidel, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiind localizate în Basarabia, unde doar 38,1 la sută din populația știa citi. În timp ce zonele închise sunt concentrate spațial în Transilvania, unde 67 din 100de locuitori aveau știință de carte. Harta evidențiază și structura etnică a analfabetismului, zonele rurale luminate de știința de carte aflate fiind în scaunele săsești și secuiești aglomerate teritorial în sud-estul Transilvaniei, unde secole de-a rândul, începând cu momentul pătrunderii ideilor reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Idiotul PARTEA I Itc "I" Întrun sfârșit de noiembrie, pe moină, un tren al căii ferate Petersburg-Varșovia se apropia în viteză de Petersburg. Era atâta umezeală și ceață, încât cu greu se luminase de ziuă; pe fereastra vagonului de-abia se putea zări ceva la zece pași în dreapta și-n stânga terasamentului. Unii pasageri se întorceau din străinătate, însă cele mai aglomerate erau compartimentele de clasa a treia, în care călătoreau mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneata știi în ce fel. Astăzi va trebui să-mi dau irevocabil cuvântul. N-am nici un drept la compătimirea dumitale, nu îndrăznesc să am nici o speranță; însă cândva mi-ai spus un cuvânt, unul singur, și acest cuvânt mi-a luminat toată noaptea neagră a vieții și a devenit un far pentru mine. Spune-mi, acum, un cuvânt asemănător și mă vei salva de la pieire! Spune-mi doar: Rupe totul!» și rup totul chiar astăzi. O, ce te costă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se decidă având doar încrederea drept garanție. Vrea ca, în locul a o sută de mii de ruble, să-i dau o speranță în ce mă privește. Cât despre cuvântul de altădată, despre care scrie în bilet că i-ar fi luminat viața, minte cu nerușinare. Pur și simplu, odată mi-a fost milă de el. Însă e impertinent și neobrăzat: atunci i-a trecut pe loc prin cap ideea că ar putea avea o speranță; am înțeles și eu tot atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-o jumătate de oră!“ Firește, peste o jumătate de oră trăsura e la poartă; aflu că Anfisa Petrovna are migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci eram deja la hanul din Ekșaisk; am așteptat până s-a luminat de ziuă, nici o clipă mai mult; la ora șapte mă prezint la Trepalov. „Uite-așa și-așa, aveți camelii? Taică, scumpule, ajută-mă, scapă-mă de nenorocire, mă-nchin în fața ta pân’ la pământ!“ Văd că bătrânul e înalt, cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceasta, ca un făcut, se întâmplase să spună adevărul și, tot ca un făcut, uitase și el această întâmplare adevărată. Așa că, acum, când Aglaia adeverise pe neașteptate spusele lui, susținând că trăseseră împreună cu arcul într-un porumbel, memoria i se lumină dintr-odată și își aminti episodul până la cel mai mic amănunt, așa cum adeseori, la o vârstă înaintată, oamenii își aduc aminte câte ceva din trecutul îndepărtat. Greu de spus prin ce va fi putut acționa această amintire atât de puternic asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât! Deci, eu... Și trase adânc și lacom aer în piept, ca și cum și-ar fi aruncat de pe umeri o povară deosebit de grea. În cele din urmă, își dăduse seama că „nu s-a terminat totul“, că încă nu s-a luminat de ziuă, că musafirii s-au ridicat de la masă numai pentru gustare și că nu s-a încheiat decât sporovăiala lui Lebedev. Zâmbi și pe obrajii lui începu să joace roșeața tuberculozei, sub forma unor pete vii. — Văd că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
niciodată dacă îl iubiți. El s-a îndrăgostit de dumneavoastră, văzându-vă o singură dată. Își amintea de dumneavoastră ca de o «lumină»; sunt propriile lui cuvinte, de la el le-am auzit. Dar și fără cuvinte am înțeles că sunteți lumina pentru el. Am trăit lângă el o lună întreagă și aici am înțeles că și dumneavoastră îl iubiți; dumneavoastră și el sunteți totuna pentru mine“. „Cum se poate (scria ea în continuare), ieri am trecut pe lângă dumneavoastă și parcă ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la ușă, se opri așteptând să vadă dacă nu cumva prințul s-a îmbunat. — Eh, Lebedev! E posibil ca un om să ajungă în halul de josnică decădere în care te-ai prăbușit dumneata? strigă prințul cu amărăciune. Lebedev se lumină la față. — Sunt josnic, josnic! se văicări el, apropiindu-se imediat, lăcrimând și bătându-se cu pumnii în piept. — Ar fi o mârșăvie! — Curat mârșăvie! Ăsta-i cuvântul! Și ce-i cu năravul ăsta al dumitale de a... proceda atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi mulțumești de parcă ți-ar fi salvat viața. Crezi că-i lăudabil ceea ce faci, dar omului i se face lehamite de tine. Părea gata-gata să se supere, dar deodată izbucni în râs, ba încă într-unul plin de bunătate. Se lumină la față Lizaveta Prokofievna, se însenină și Ivan Feodorovici. Spuneam că Lev Nikolaevici e un om... un om... pe scurt, numai să nu se înăbușe, cum a observat prințesa... bâigui generalul, cuprins de un fel de extaz bucuros, repetând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le mângâia, îi mângâia și obrajii... nu putea face nimic altceva! Începuse și el să tremure din nou și iarăși i se înțepeniră brusc picioarele. O senzație cu totul nouă îi sfâșia inima cu o tristețe nemărginită. Între timp se luminase de ziuă; în sfârșit, se întinse pe pernă, parcă istovit și disperat cu totul, și își lipi fața de obrajii palizi și încremeniți ai lui Rogojin; din ochi îi curgeau lacrimi pe fața celui de-alături, dar, poate, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
afacere au fost revizuite cu toată stricteța și cu tot focul cuviincios, încît alt caz de urmărire, afară de nițică cenușă, nici n-ar mai fi existând. Dar să nu uităm ca trăim sub un guvern al progresului și al luminelor. "Luminează-te și vei fi" zice "Romînul". "Luminează-te cu focul dosarelor și vei fi patriot cinstit" ar fi aplicarea locuțiunii gazetei liberale la cazul concret de azi. {EminescuOpXII 49} Relata refero. Ar fi bine dacă foile oficioase sau cea oficială
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și cu tot focul cuviincios, încît alt caz de urmărire, afară de nițică cenușă, nici n-ar mai fi existând. Dar să nu uităm ca trăim sub un guvern al progresului și al luminelor. "Luminează-te și vei fi" zice "Romînul". "Luminează-te cu focul dosarelor și vei fi patriot cinstit" ar fi aplicarea locuțiunii gazetei liberale la cazul concret de azi. {EminescuOpXII 49} Relata refero. Ar fi bine dacă foile oficioase sau cea oficială și-ar da silința de-a risipi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rentelor datorite colegiilor din Oxford și din Cambridge au trebuit să fie plătite în măsuri de grâu de-o calitate hotărâtă. Oameni eminenți, {EminescuOpXII 102} precum cancelarul Burleigh și secretarul de stat Smith, luară inițiativa acestui act de prevedere, pentru că, luminați prin esperiența contimporană, ei pricepură că banul reprezenta mult mai imperfect decât grâul o sumă fixă de obiecte de consumațiune când e vorba de-o serie indefinită de ani. Era în toiul perturbațiunii produse prin mina de argint de la Potosi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]