10,460 matches
-
să fie întotdeauna stabilite pentru țesuturile musculare sau adipoase; (5) întrucât, în cazul produselor medicinale veterinare destinate utilizării pentru păsări ouătoare, animale care alăptează sau albine de miere, limitele maxime de reziduuri trebuie de asemenea stabilite pentru ouă, lapte sau miere; (6) întrucât Nitroxinilul trebuie introdus în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90; (7) întrucât pyrantelul embonat, bromhexinul, hidroclorura de mercaptamină, biotina, Praziquantelul, vitamina E, glicerofosfatul de sodiu, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B3, vitamina B5, vitamina B6 și
jrc4223as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89387_a_90174]
-
pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. Cea mai mare bogăție agricolă o reprezentau însă turmele de animale și produsele rezultate din exploatarea lor. Se creșteau boi, vaci, cai, oi, porci precum și albine. Pieile de vite, brânzeturile, ceara și mierea de albine erau exportate în cantități însemnate. Ultimele două produse ajungeau până la Raguza și Ancona. De asemenea se exporta și mult pește, aflat din belșug în râurile și bălțile Țării Românești. Mircea a acordat privilegii păstorilor români din Ardeal pentru ca
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și cu țările de peste Dunăre, precum și cu statele italiene (mai ales Genova și Veneția), ale căror negustori își ancorau vasele în portul Licostomo. De la aceștia din urmă Țara Românească importa mărfurile orientale (stofe scumpe, mirodenii, parfumuri etc.) și exporta ceară, miere, blănuri, etc. Vadurile de peste Dunăre erau la ostrovul Lopatna (lângă Brăila), Orașul de Floci, Dârstor, Giurgiu, Șiștova, Nicopole, Țimbru și Calafat-Vidin (punct esențial în comerțul cu Raguza). În toate aceste puncte se aflau schele pe ambele maluri ale fluviului. Comerțul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
perceput de domnie, chiar și în satele cu ohabă. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntașii repartizau sarcinile pe gospodării. Alte taxe mai erau "dijma de produse" (a oilor, a porcilor, a găleților de grâne, a vinului, din ceară și miere, a coșurilor de fructe, a laptelui și a peștelui, a fânului etc.). Tot în categoria dijmei se mai înscriu veniturile de la ocnele de sare și din minele de aramă. Toate acestea erau adunate de către funcționari specializați (câblari, vinăceri etc.) în
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit "Gigantul", având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime. În 1959 obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și înregistrează primele compoziții proprii
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
referire la represiunile și crimele lui Stalin. Hrușciov s-a luptat cu forțele conservatoare prin intermediul intelighenței, sprijinind publicarea a doua opere literare ale lui Evtușenko și Soljenintan. După criza rachetelor, Hrușciov a cerut intelighenței să respecte linia partidului. Luna de miere dintre Hrușciov și artiști încetase. La 10 septembrie 1962, Hrușciov a înaintat un proiect de reformă care prevedea împărțirea partidului în două: o jumatate se ocupă de probleme agricole, cealaltă de cele industriale. Dar nici această reformă nu a adus
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
lui Vasile Lupu, prin domniile Moghileștilor, a lui Graziani și a celorlalți pe cari îi va descrie Miron Costin, cu toată experiența vieții și cu acea vecinică scrutare morală, abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.” "[...] În ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și aroma graiului. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascunzișuri ironice..." "„Dacă stăm bine să ne gândim, tonul literaturii
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
natală, de care o legau sentimente puternice. Nu stă acolo decât o scurtă perioadă și revine la Paris. Se căsătorește cu Pierre Curie pe 26 iulie 1895, cu o ceremonie modestă, lipsită de fast. La fel de simplă este și luna de miere pe care cei doi o petrec colindând prin Franța pe biciclete. Marie Curie începe cercetările în domeniul radioactivității, la care se va alătura curând și soțul său, descoperind împreună noi elemente radioactive: poloniul și radiul. Pentru aceste cercetări primesc amândoi
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
conică iar în picioare aveau opinci. Femeile îmbrăcau o cămașa plisată la gât și pe piept, cu mâneci scurte, conservată astăzi sub numele de ie. Dacii erau organizați în state și aveau cetăți numite "dava". Din agricultură obțineau: grâu, vin, miere, creșteau vite și cai, dar și pescuiau. Îmbrăcămintea era făcută din lână de oaie și din cânepă. Dacă la șes locuințele erau făcute din nuiele împletite pe pari și zidite cu pământ, la deal și la munte ele erau făcute
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
a căsătorit cu Ecaterina (Catinca), sora prietenului și colegului Ioan Bogdan. Celălalt frate al ei era istoricul cultural Gheorghe Bogdan-Duică, al cărui fiu, pictorul Catul Bogdan, va fi ajutat de Iorga să devină cunoscut. Cuplul a fost în luna de miere la Veneția, unde Iorga a primit oferta lui Karl Gotthard Lamprecht de a scrie o istorie a românilor care să apară într-o lucrare de specialitate care să cuprindă istoria întregii lumi. Iorga, care l-a convins pe Lamprecht să
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
piele de oaie, sosite aici de la Mosul. Bazarurile orașului erau animate de cei care cumpărau sau vindeau porțelan, mătase și mosc din China, mirodenii, pietre prețioase și vopsele din India și Arhipelagul Malaezian, rubine, lazulit și țesături din ținuturile central-asiatice, miere, ceară și blănuri din Scandinavia și Rusia, fildeș, praf de aur din estul Africii. Provinciile imperiului își trimiteau la rândul lor produsele, cu caravane sau pe mare: orez, grâu și in din Egipt, obiecte din sticlă sau metal și fructe
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
ducându-l din Tracia în întreaga lume, ajungând în Egipt, Siria, Frigia și, în sfârșit, în India. Pe muritori, zeul îi învață să cultive vița de vie. În plus, el avea darul de a face să țâșnească din țărână lapte, miere și vin, spulberând cu acestea grijile oamenilor. Față de cei care i s-au împotrivit s-a arătat crud, luându-le mințile (ca în cazul regilor Lycurg și Pentheus), sau transformându-i în delfini (ca, de exemplu, pe pirații tirenieni care
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
eliminate în secolul al IV-lea. Deși etimologia indică faptul că Zeus a fost inițial un zeu ceresc, multe orașe grecești l-au onorat Zeus subteran la nivel local. Atenienii și sicilienii l-au onorat pe Zeus Meilichios ("amabilitate" sau "miere"), în timp ce alte orașe l-au avut pe Zeus Chthonios ("pamant"), Zeus Katachthonios ("sub-pământ") și Zeus Plousios ("avere-aduce"). Aceste zeități erau reprezentate ca șerpi sau în formă umană în arta vizuală . Cultul lui Zeus la Dodona, în Epir s-a centrat
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
prețului acestor instalații de măcinat. Cultură vite-de-vie era dezvoltată, vinul fiind exportat în Polonia și Ungaria. În Cotnari erau cultivate soiuri de vită de vie provenite din Ungaria. De asemenea, se practică apicultură căci aducea profit de pe urmă vânzării de miere și ceară. Se practică pescuitul intensiv în iazurile de lângă Dunăre. Peștele sărat și uscat se exportă în Transilvania și Imperiul Otoman. Iobagii care vânau trebuia să dea o parte din vânat stăpânului domneiului. Din secolul XVI era interzis că iobagii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
erau doar zone de tranzit și mai puțin piețe de desfacere în comerțul la nivel global. Mărfurile și produsele meșteșugărești transilvănene erau vândute pe piețele locale din cele două țări românești. Din Țările Române se exportau vite, peste, grâu, ceară, miere. Din secolul XVI negoțul cu Imperiul Otoman a luat amploare, stăpânind Marea Neagră. Ulterior, au interzis exportul către alte țări. Vămile erau de asemenea importante surse de venit pentru stat. Domnitorii acordau privilegii negustorilor străini, reducând taxele și scutindu-i de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și o sticlă de vin. În mijlocul mesei pregătite de moașă stă un colac pregătit de ea, în care a fost pusă o lumânare neaprinsă. Pe masă se mai pun, într-o farfurie, frunze de mușcată pe fiecare stând lipită cu miere câte o bucățică de hârtie, care înseamnă că moașa să fie plăcută nepoatelor și nevestelor ca mierea de la flori albinelor. Se închină câte un pahar de rachiu și se servește o dulceață. Aprinzând lumânarea, moașa spune rugăciunea „Tatăl Nostru” și
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
care a fost pusă o lumânare neaprinsă. Pe masă se mai pun, într-o farfurie, frunze de mușcată pe fiecare stând lipită cu miere câte o bucățică de hârtie, care înseamnă că moașa să fie plăcută nepoatelor și nevestelor ca mierea de la flori albinelor. Se închină câte un pahar de rachiu și se servește o dulceață. Aprinzând lumânarea, moașa spune rugăciunea „Tatăl Nostru” și tămâiază toate persoanele invitate la masă. Apoi se servește masa. După ce nepoatele și nevestele au terminat de
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
în Grecia Antică, așa cum este cazul cu (un piureu gros de nuci, migdale, usturoi pisat și ulei de măsline), supa de linte, retsina (vin alb sau rosé cu aromă de rășină de brad) și pasteli (batoane cu susan copt cu miere). În toată Grecia, oamenii mănâncă din vase mici, denumite cu diverse sosuri, cum ar fi , caracatiță la grătar și pești mici, , (sarmale în foi de viță cu umplutură din orez, coacăze și muguri de brad), diverse legume uscate, măsline și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cu struguri, cuvântul yapra' derivă din cuvântul turc 'yaprak' care înseamnă „frunză”). Principalele feluri de mâncare ce formează bucătăria siriană sunt , humusul, , fatușul, labnehul, șaorma, , , , și baclavaua. Baclavaua este preparată din patiserie filo umplută cu nuci tocate și amestecată cu miere. Adesea, sirienii servesc selecții de aperitive, cunoscute ca "", înaintea felului principal de mâncare. , vita tocată și manakishul de brânză sunt aperitive populare. Pâinea netedă arabă khubz este întotdeauna mâncată împreună cu "". Băuturile variază în Siria, în dependență de perioada din zi
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți "sfinți", "mucenici" sau "brădoși". În Moldova, mucenicii, numiți sfințișori, au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiți, se
Mucenici () [Corola-website/Science/298267_a_299596]
-
cu compoziție diversă. Regimul alimentar egiptean era completat de pește, carne (de obicei de oaie, porc și de pasăre), fructe (curmale, smochine, rodii, pepeni și struguri) și de legume (usturoi, varză, castravete, alune, lăptuci, ceapă, praz și ridichi). În sfârșit, mierea, produsă în stupurile de pământ, intra în numeroase deserturi și alte meniuri. În Grecia, alimentația și bucătăria ne sunt cunoscute prin mai multe texte : "Peștii" de Dorion, "Arta bucătarului" de Chrysippe de Tyane și "Prăjituri" de Iatroclés și de Mendés
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
toate colțurile Mediteranei cu păsări, pește, animale domestice, vânat, stridii, legume, fructe (mere, migdale, curmale, gutui, smochine, măsline). Poporul consumă mult pește sărat sau afumat și sardele cu arpagic. În patiserie și bucătărie se utilizează ca ingrediente făină de orz, miere, lapte, undelemn, carne de iepure și de păsărele servite cu salată grecească. La Roma, odata cu cucerirea Greciei, cetătenii au împrumutat de la greci nu numai mitologia ci și gastronomia care începe să se rafineze. La târgurile de sclavi, un bucătar
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
rețetă sau dintr-o fiertură de grâu (numită "puls" - strămoașa mămăligii de astăzi). În perioada sa cea mai fastă, civilizația romană a dezvoltat o serie de rețete și arta sa culinară a fost purtată la apogeu. Utilizarea meniurilor îmbogățite cu miere, aripi, fripturi, vin, numeroase legume, fructe, carne și mirodenii, venite din întreg Imperiul a contribuit la extinderea gamei de mâncăruri. S-a recurs chiar și la trimiterea curierilor în Apenini pentru a căuta zăpadă în vederea gătirii unor deserturi reci pentru
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
la ospețele date de Caterina de Medici sunt prezente lebedele si turturelele, frigăruile de cocos, anghinarea, dar lipsește carnea de măcelarie, iar legumele ocupă un loc minor. Evul Mediu, la fel ca Roma, nu a cunoscut zahărul ci se utiliza mierea. Epoca Modernă este marcată printr-o a doua revoluție alimentară, introducerea în Europa a alimentelor de pe continentul american : curcanul, porumbul ciocolată, roșia, ardeiul și cartoful. Episodul introducerii cartofului în regimul alimentar de către Antoine Parmentier în 1788 a dat dovadă de
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
aurărie», să mergi «prin curcubeie și prin jar», căci «meri de purpură se scutură de stele / și Brumar miroase-a țuică și-a podgorii», cu «umbra zimbrului din fum de leaturi», în Țara, unde «horbote-au suflat pe zări de miere / mânăstiri de crin și de topaz», într-un profund patriotism, suntem întâmpinați de „icoane“ de Dac, aprinzându-și nestemata „în limpezimile zborului de săgeți“ («Dacul» - "ibid.," p. 73), de Descălecător, „pornind la vânătoare“ când soarele i s-a părut «un
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]