11,656 matches
-
sprijinul idealului revoluționar, confiscat și degradat acum de către o elită politică nevrednică de misiunea pe care și-o arogase. "M-am întors acasă/ Ca un om care a ieșit să cumpere medicamente/ Și s-a întors după douăzeci de ani./ Nevasta m-a întrebat: unde ai fost?/ Copii m-au întrebat: Unde ai fost?/ Eu eram tăcut, tremurând ca un șoarece". Pe ruinele visului comunist, realitatea vieții de zi cu zi a polonezilor apare din ce în ce mai deprimantă. "Visătorul Fourier a profetizat frumos
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
așteaptă dacă greșesc. A trebuit să stau totdeauna dreaptă ca o lumânare, să nu mă înclin în dreapta sau în stânga" (Dobrescu: 2004, 170-171). Camil Roguski, un alt arhitect care a lucrat cu Ceaușescu, specializat în decorații interioare, afirmă că acesta și nevasta sa erau adepții unui stil baroc încărcat până la extrem: "tot ce era mai împopoțonat și mai lucrat era mai frumos. Niciodată n-o să vedeți la el în casă un lucru simplu (sic!). Munca însemna pentru el frumusețe. Cu cât era
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asta a fost la Berșad. Acolo tata s-a Întâlnit cu Încă doi frați, tot din Siret, de care ne despărțisem pe drum. Tot așa, săraci o jumătate de familie era moartă, o parte din copii - morți, o parte din neveste - moarte, tot așa... După aceea am evadat În Obodovca. Se spunea că acolo evreii sunt ajutați mai mult, că primesc o porție mai mare de mâncare, că nu știu ce, dar când am ajuns În Obodovca, acolo toate erau bune și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Deci săpunul era ca aurul - acolo n-avea nici armata, n-avea nimeni. „Bine mă, gata, ai scăpat. De mâine te apuci să lucrezi; Îți dăm un salariu și tu lucrezi” - „Nu pot, domnule, uite, mi-a rămas familia acolo, nevasta, doi copii, nu pot să-i las acolo” - „Bine”, i-a dat o hârtie cu ștampilă, cu semnătură, nu știu ce, să se ducă să-și ia nevasta și copiii. Și În felul ăsta ne-a adus pe noi, pe la sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un salariu și tu lucrezi” - „Nu pot, domnule, uite, mi-a rămas familia acolo, nevasta, doi copii, nu pot să-i las acolo” - „Bine”, i-a dat o hârtie cu ștampilă, cu semnătură, nu știu ce, să se ducă să-și ia nevasta și copiii. Și În felul ăsta ne-a adus pe noi, pe la sfârșitul lui ’42 sau așa ceva. În felul ăsta noi am supraviețuit. Nu numai că am supraviețuit noi, dar În fiecare săptămână, tata trimitea mâncare și celorlalți frați și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el să lucreze În specialitate, pentru că și jandarmii și toți au fost speriați de ce se Întâmplă... La Murafa exista și un dispensar? Exista un spital foarte mare și frumos, dar medicul spitalului era plecat pe front și În spital era nevasta lui, și ea tot doctoriță. Spitalul nu avea Încălzire, nu avea nici un fel de medicamente, nimic... Și lumea se ducea la acel spital? Nu prea mergeau, nu erau internați. Se mai duceau la doctorița aia, dar degeaba, că n-avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deportați din Ungaria, dar suntem cetățeni români și vrem să mergem acasă În România”, căci am tot rămas. Ultimii care au plecat au fost italienii. Cu unu’ soră-mea s-a Întâlnit după război. A vrut s-o ia de nevastă. Era un ofițer italian din Genoa și a zis: „Cine știe ce vă așteaptă acasă - veniți cu mine În Italia, eu mă Însor cu Judith și tu poți să mergi la universitate”. Nu, noi mergem acasă, acasă vrem, i-am spus - și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe 2 iulie am plecat. Am făcut o șatră mare, tot, rude, era și prietena mea, care avea numai mamă, doi medici stomatologi cu familiile lor și un fabricant, care avea numai un băiețel de șapte ani, nu mai avea nevastă... Toți eram prieteni... Și am fost vreo 18-20 În șatra aia, dar destul de ordonat. Așa de ordonat, că a doua zi au fost nemții sau ungurii și au spus: „Asta trebuie luat, partea cealaltă trebuie luată...”, peste un sfert de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-am liniștit - că doar n-or Îndrăzni să ne facă ceva rău! În prima duminică a trebuit să stăm la rând: a fost primul rând la care am stat. Au venit nemții, ne-au numărat, nu știu ce... Era o doamnă, nevasta unui avocat cu care nu mai erau Împreună, dar el a aranjat... Ea era de fapt rusoaică și a spus că În s-a născut tren - Într-adevăr acolo se născse, În primul război - și că nici nu e evreică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ani de zile”, și Încă era supărată. Iar după ce au tuns tot de pe noi ne-au dus la duș. Așa de tare s-au schimbat oamenii, că la duș cineva m-a strigat și n-am recunoscut-o: era nevasta unui medic din Budapesta care a lucrat aici la sanatoriu și ea venea pe la noi, că Îi invitase fratele meu. Avea un păr lung, blond, frumos, minunat - n-am recunoscut-o, bineînțeles. Lucrurile astea au fost nimicuri față de ce ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
baie, peste o săptămână, peste două luni... Și atunci au luat ce am avut pe mine și mi-au dat altele, iar cine a rămas la sfârșit poate că n-a primit nimic, n-a mai fost ce să dea. Nevasta unui director de bancă de aici, Îmi amintesc, n-a primit nici o haină și au fost foarte mulți În situația asta. Odată am văzut ce avea o cunoscută - Îi zic: „Îmi dai Înapoi haina, că asta am avut-o eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zi eram foarte bolnavă, că m-am ales și cu boala aia care era și-n Ucraina, diareea, așa de rău a mers stomacul... Și el, și cumnată-sa din Dresden... Dar În Dresden au bombardat și au venit acasă... Nevastă-sa nu s-a ocupat de mine, dar el și cumnată-sa mi-au făcut În fiecare zi baie - au adus o vană mai mare. La Început n-am spus, era acolo fân și am pus dedesubtul meu, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În cinci minute toți sforăiau. Erau foarte obosiți. A doua zi ăla de la birou a spus să se ducă bolnava de acolo, că e nevoie de pat. Și atunci el m-a dus cu căruța la spital, au venit și nevasta și copilul cu el, m-a dus acolo și m-a lăsat În fața spitalului. A intrat și a căutat un fost coleg de-al lui, francez, l-a adus ca să facă cunoștință și i-a spus: „Să ai așa grijă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și m-a lăsat În fața spitalului. A intrat și a căutat un fost coleg de-al lui, francez, l-a adus ca să facă cunoștință și i-a spus: „Să ai așa grijă de femeia asta ca și cum aș fi eu sau nevasta mea”. Și a fost foarte cumsecade. Și după ce m-a lăsat acolo a mai venit de două ori să mă vadă. După aceea am corespondat un timp. Apoi l-au prins englezii, că a fost comunist și mi-a scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scris numele m-au Întrebat dacă n-am acasă un medic, că a trecut cineva cu numele ăsta. „Fata asta n-are un medic acasă?” - „Da, are un frate” - „Să-i spuneți că-i sănătos, e acasă și are o nevastă italiancă, o fetiță”. Ei, atunci eram așa de liniștită... În ziua aia am și plecat. Domnul care a văzut numele meu a zis că cu numele ăsta s-a dus deja cineva. M-a luat Înăuntru și mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mamei, la care m-am dus. Când am ajuns la Budapesta, m-am interesat dacă știe ceva despre familia mea, că o mare parte dintre evreii din Budapesta au scăpat. Se spune că amiralul Horthy a primit o informație prin nevastă-sa despre așa-zisele procese-verbale de la Auschwitz de unde au scăpat trei cehi și au descris ce se Întâmpla acolo. Și printr-un scriitor maghiar, jumătate evreu, care era unul din preferații doamnei Horthy, aceste procese-verbale au ajuns pe masa lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În primul rând să știi că clasele sociale erau foarte exact delimitate. Era clasa de sus, În care nu intrai decât prin relații de familie... - Vă referiți la perioada comunistă.... ADLER: Da. Voiai să ajungi acolo, trebuia să iei de nevastă pe fata tovarășului X-ulescu. Altfel nu se putea. Prin familie. Ăștia erau cei mai grozavi tovarăși. Clasa următoare, care erau tovarășii necesari pentru a executa anumite munci de conducere superioară, dar nu chiar sus de tot. Adică tovarășii secretari de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu voia, dar dacă oamenii ăștia au venit și au zis: „Vedeți că or să vă ducă, aveți grijă ce faceți”, atunci mama a spus: „Dacă e așa, avem lucrurile astea”, i-a zis primarului respectiv - și a venit cu nevasta, era un om mai răsărit, și a dus aceste lucruri, la o altă familie a dus dormitorul nostru și am căpătat tot ce am lăsat. Noaptea ridicării a fost groaznică... Nu am să pot spune: am dat un interviu acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai cu... Nu ajutau direct, ci prin comunitate. Dar erau foarte mulți care efectiv nu aveau ce mânca. Asta era situația. Presupun că nici În România nu era mult mai bine sub acest raport. Presupun... Din povestirile prietenilor mei, ale nevestei mele... Nici aici nu mai puteau să aibă nici un fel de proprietate... Deci și aici ăla care a lucrat la magazinul de pantofi era muritor de foame. - Dar când au fost rechiziționate camioanele? Spuneați că În ’43, nu? - Camioanele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo sunt cei mai mulți, dar până acum de trei ori ne-am Întâlnit și În România. Ultima Întâlnire a avut loc În zilele de 2, 3 și 4 iunie anul acesta. Eu nu am putut să mă duc fiindcă a murit nevastă-mea. Au venit băieți de acolo, prieteni de-ai mei, și i-am Întrebat: „Cum a fost?” - „Măi, am făcut și o vizită la ghetou”. Ce este ghetoul? La marginea orașului Cluj, În zona industrială, era o fabrica de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ai fost la vot?” - „N-am fost, măi..., dă-i În mă-sa pe toți, nu mă interesează pe mine. Dar tu ai fost, mă?” - Horațiu parcă Îl chema - „Tu ai fost?” - „Unde să mă duc, că m-a pus nevasta să bat covoarele”. Cam așa se petreceau relațiile interetnice Între prieteni. Adică, cum să-ți spun? Problema națională exista, dar În cercurile sociale, nu În sensul politic al cuvântului, ci În sens sociologic, care depindeau de avere. În cadrul acestor cercuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
săsește. Să știi că Între limba germană și săsească sunt diferențe destul de mari. Deci asta ca o primă chestiune. A doua chestie: ce se vorbește acasă este una, ce se vorbește la biserică este cu totul altceva. Acasă vorbești cu nevasta, cu copiii, cu prietenii, la biserică vorbești cu Dumnezeu. Și, anume, este un monolog, nu un dialog. Cred că Dumnezeu rareori răspunde la ce Îl Întrebi tu. (râde) Cred că 80% dintre evreii care se roagă În biserică nu Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în beznă și glod, cu țărani desculți, analfabeți, bolnavi de pelagră și sifilis, plâng după mizerie, după acea murdărie sordidă, orientală, după crâșma în care cu un pahar îmbătai tot satul, după crâșmarul hoț, „care are marfă proastă / și-o nevastă / ce se ține c-un jandarm”, după foamea și frigul îndurate, ca elevi silitori, prin internate ... Ce-or fi regretând ei la brendul interbelic? Că nu mai e țăranul analfabet și prost să le caute în coarne? Ca să-i scuzăm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu întregul tușește-n instrument și din tot sublimul nu s-ar alege decât praful și pulberea. Să spunem că omul nostru suferea de o tuse seacă, măgărească, stătuse toată ziulica la soare ca să-i treacă, dimineața se certase cu nevasta din cauza banilor, firește, de pe scenă vedea în primele rânduri și ce trebuia ascuns, așa că avea și el circumstanțe atenuante. Cu același efect devastator, Premierul Tăriceanu, care poate oricând să arunce cu căciula-n câini, de norocul care l-a lovit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
primul rând, ex regele, care și-a făcut socoteala că românii îl vor aștepta cu brațele deschise și-i vor oferi coroana și tronul, l-a împins pe ginerică în față care, odată ajuns președinte, îi va ceda prerogativele puterii neveste-si. Trepădușii regali sunt, de asemenea, în spatele acestei tărășenii și sunt gata să susțină sub jurământ că Duda este os domnesc și nu va fi deci prinț consort, va fi rege ! Și unii oameni politici, bine înfipți în economia românească
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]