10,832 matches
-
A fost publicată și proză: V. Alecsandri (“O preumblare prin munți”; ”Istoria unui galben și a unei parale”, ”Borsec”), Costache Negruzzi (“Tudorică judecătorul de cărți”; ”Tunsul” și articolul despre limba românească), Nicolae Bălcescu (“Puterea armată și arta militară de la întemeierea principatului Valahiei și până acum”), Mihail Kogalniceanu (“Cuvând pentru deschiderea cursului de istorie naționala al Academiei Mihăilene”, rostit la 24 nov 1843), Ion Ghica (“Ochire asupra știintelor”), și alții. În 1980, fosta Editură Minerva, specializată în valorificarea patrimoniului literaturii române, a
Propășirea () [Corola-website/Science/324421_a_325750]
-
Mecanizat „Ziridava”, Brigada 19 Mecanizată „Ziridava”" pentru ca în prezent ele să fie moștenite de Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu". Deși anul 1830 este considerat anul de naștere al armatei române moderne, preocupări în acest sens au existat în ambele principate române, după 1821. Boierii munteni cereau, încă din decembrie 1822, să se permită crearea unei „gărzi naționale”, cu efective cât „ar cere siguranța țării”. Boierii din Moldova arătau, doi ani mai târziu, stringența făuririi unui corp permanent, compus din 4000-5000
Regimentul 2 Linie Infanterie () [Corola-website/Science/324438_a_325767]
-
Acesta din urmă, după preluarea moștenirii fratelui său Simon în 1105, a început să lupte pentru unificarea tuturor domeniile familiei de Hauteville din sud, anume: Apulia și Calabria (aflate sub stăpânirea fiului lui Roger Borsa, Guillaume al II-lea) și principatul de Taranto (Tarent) (care îi fusese acordat lui Bohemund drept compensație pentru a fi fost deposedat de stăpânirea asupra Apuliei), alături de Sicilia care deja îi aparținea. La moartea lui Guillaume al II-lea din 1127, unificarea ducatului și comitatului a
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
a lui Roger al II-lea însuși. Constanța și Henric au învins în cele din urmă, astfel încât regatul Siciliei a trecut în stăpânirea familiei de Hohenstaufen începând cu anul 1194. Mai sus menționatul Bohemund a primit în 1088, drept consolare, principatul de Taranto (Tarent), ca parte din ducatul de Apulia care, potrivit testamentului tatălui său, Robert Guiscard, revenea fratelui lui Bohemund, Roger Borsa. Însă Bohemund nu a rămas pentru multă vreme în noul principal creat pentru sine, dat fiind că, în vreme ce
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
un nepot al său, pe nume Tancred. Bohemund s-a impus ca unul dintre liderii primei cruciade. După ce a contribuit decisiv la cucerirea Antiohiei, el nu a mai continuat marșul către Ierusalim, ci a rămas în orașul proaspăt cucerit, întemeind Principatul de Antiohia. La rândul său, Tancred s-a desprins de principalul grup al cruciaților la Heraclea Cybistra, pentru a se lupta pentru un teritoriu în provincia Cilicia. Din păcate pentru Bohemund, el nu a reușit să construiască un stat atât
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
de puternic precum cele realizate de verii săi în sudul Italiei și în Sicilia, în special după grava înfrângere suferită din partea musulmanilor în bătălia de la Harran, ca și după semnarea acordului de la Devol cu împăratul bizantin Alexios I Comnen. Totuși, principatul Antiohiei a continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi de fiica acestuia, Constanța, care a domnit până în 1163. În ansamblu, principatul Antiohiei își va continua existența până la anul
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
cu împăratul bizantin Alexios I Comnen. Totuși, principatul Antiohiei a continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi de fiica acestuia, Constanța, care a domnit până în 1163. În ansamblu, principatul Antiohiei își va continua existența până la anul 1268. În privința principatului de Galileea, creat de către Tancred, acesta a fost confirmat de către Godefroy de Bouillon, însă Tancred l-a abandonat în anul 1101. Tancred de Hauteville și prima sa soție Muriel(la
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi de fiica acestuia, Constanța, care a domnit până în 1163. În ansamblu, principatul Antiohiei își va continua existența până la anul 1268. În privința principatului de Galileea, creat de către Tancred, acesta a fost confirmat de către Godefroy de Bouillon, însă Tancred l-a abandonat în anul 1101. Tancred de Hauteville și prima sa soție Muriel(la) au avut următorii descendenți: Tancred de Hauteville a avut împreună cu
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Atenulf al IV-lea a fost fiul principelui longobard Pandulf al III-lea de Benevento. În anul 1040, principatul longobard de Benevento se bucura încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
cu o puternică armată. Ca urmare, în 1026, după un asediu de 18 luni de zile, orașul a căzut. Contele de Teano a obținut totuși liberă trecere către Napoli din partea comandantului grec. Pandulf al IV-lea a revenit la conducerea principatului și a rămas la pature până în 1038. În 1027, Pandulf al IV-lea l-a înfrânt și depus pe ducele Sergiu al IV-lea de Neapole, însă acesta din urmă a fost reinstalat la putere în 1029 de către o armată
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
Pandulf al IV-lea, principele de Capua. În 1027, ducele Sergiu al IV-lea a creat comitatul de Aversa, donându-l unei cete de mercenari normanzi conduși de Rainulf Drengot, de al cărui sprijin ducele avusese nevoie în războiul cu Principatul de Capua. Sergiu a întărit această relație printr-o alianță matrimonială, însă când aceasta și-a pierdut valabilitatea, el a fost abandonat de către mercenarii săi și s-a retras într-o mănăstire. Fiul său, Ioan al V-lea, a recunoscut
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
mănăstire. Fiul său, Ioan al V-lea, a recunoscut supremația principelui Guaimar al IV-lea de Salerno, ajungând să presteze omagiu acestuia. Neapole a constituit ultimul stat din sudul Italiei pe care normanzii l-au subjugat. Ducatul a supraviețuit căderii principatelor longobarde (Principatul de Capua, Principatul de Salerno, Ducatul de Benevento), precum și ducatelor de sorginte greacă (Ducatul de Amalfi, Ducatul de Gaeta, Ducatul de Sorrento). În 1137, ducele Sergiu al VII-lea a fost silit să se predea lui Roger al
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
său, Ioan al V-lea, a recunoscut supremația principelui Guaimar al IV-lea de Salerno, ajungând să presteze omagiu acestuia. Neapole a constituit ultimul stat din sudul Italiei pe care normanzii l-au subjugat. Ducatul a supraviețuit căderii principatelor longobarde (Principatul de Capua, Principatul de Salerno, Ducatul de Benevento), precum și ducatelor de sorginte greacă (Ducatul de Amalfi, Ducatul de Gaeta, Ducatul de Sorrento). În 1137, ducele Sergiu al VII-lea a fost silit să se predea lui Roger al II-lea
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
V-lea, a recunoscut supremația principelui Guaimar al IV-lea de Salerno, ajungând să presteze omagiu acestuia. Neapole a constituit ultimul stat din sudul Italiei pe care normanzii l-au subjugat. Ducatul a supraviețuit căderii principatelor longobarde (Principatul de Capua, Principatul de Salerno, Ducatul de Benevento), precum și ducatelor de sorginte greacă (Ducatul de Amalfi, Ducatul de Gaeta, Ducatul de Sorrento). În 1137, ducele Sergiu al VII-lea a fost silit să se predea lui Roger al II-lea al Siciliei, care
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
oșteni, sub comanda beiului tribului șirin, Iminek Bek. În schimb tribul din Dașt i Kıpcak îi era ostil. Mai târziu, Sahib Ghirai I va muta capitala la Bahcisarai. În vara anului 1433 aliatul hanului, principele bizantin Alexios de Mangop al „principatului crimeean al lui Theodor”, a pus stăpânire pe portul Cembalo sau Balaklava. Drept reacție, Senatul Genovei și Banca San Giorgio au trimis în zonă o flotă de 20 de galere sub conducerea amiralului Carlo Lomellino. Acesta, în fruntea a 6000
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
, cunoscut și sub numele de Tancred de Galileea, (n. 1075 - d. 12 decembrie 1112) a fost un conducător normand din dinastia Hauteville al primei Cruciade, devenit principe de Galileea (1099 - 1101, 1009 - 1112) și regent în Principatul de Antiohia (1100 — 1103, 1104 — 1112). Tancred a fost fiul Emmei de Hauteville și al lui Eudes Bunul Marchiz. Pe linie maternă, Tancred era nepotul ducelui Robert Guiscard de Apulia și Calabria și a avut ca unchi, printre alții, pe
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
de atac. Cruciații au făcut față musulmanilor și, ulterior i-au învins în bătălia de la Ascalon de pe 19 august 1099. În momentul constituirii Regatului Ierusalimului, Tancred a primit titulatura de principe de Galileea. În 1100, Tancred a devenit regent în Principatul de Antiohia ca urmare a faptului că principele titular, unchiul său Bohemund I căzuse prizonier, fiind capturat de danișmenizi în bătălia de la Melitene. Pe parcursul ocupării acestei poziții, Tancred a extins teritoriul principatului prin cucerirea de teritorii de la bizantini, în pofida tentativelor
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
Galileea. În 1100, Tancred a devenit regent în Principatul de Antiohia ca urmare a faptului că principele titular, unchiul său Bohemund I căzuse prizonier, fiind capturat de danișmenizi în bătălia de la Melitene. Pe parcursul ocupării acestei poziții, Tancred a extins teritoriul principatului prin cucerirea de teritorii de la bizantini, în pofida tentativelor lui Alexios I din următorul deceniu de a le readuce sub controlul Bizanțului. În 1104, el a preluat controlul și asupra Comitatului de Edessa, după ce viitorul Balduin al II-lea (pe atunci
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
După evenimentele de la Harran, Bohemund a plecat în Europa pentru a recruta mai mulți cruciați, lăsându-și din nou nepotul ca regent în Antiohia. Victoria lui Tancred asupra lui Radwan de Alep în bătălia de la Artah din 1105 a permis principatului cruciat recuperarea unor teritorii situate la răsărit de râul Orontes. În 1108, Tancred a refuzat să respeste clauzele prevăzute în Tratatul de la Devol, potrivit cărora Boemund jurase fidelitate împăratului Alexios, și vreme de decenii Principatul de Antiohia a rămas independent
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
Artah din 1105 a permis principatului cruciat recuperarea unor teritorii situate la răsărit de râul Orontes. În 1108, Tancred a refuzat să respeste clauzele prevăzute în Tratatul de la Devol, potrivit cărora Boemund jurase fidelitate împăratului Alexios, și vreme de decenii Principatul de Antiohia a rămas independent față de Imperiul Bizantin. În 1110, el a preluat controlul asupra Crac des Chevaliers, care ulterior va deveni un important castel în Comitatul de Tripoli. Tancred a rămas ca regent în Antiohia și în numele lui Bohemund
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
a fost o campanie în Principatul Moldova din vara anului 1711 a armatei ruse sub conducerea lui Petru I împotriva Imperiului Otoman în timpul războiului ruso-turc din 1710-1713. Cu o armată condusă de mareșalul Boris Șeremetev, țarul Petru I s-a dus personal în Moldova. Pe râul
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
Răutu), beglerbegul Rumeliei, atacau cetatea venețiană Shkodra. Pentru ca acțiunea militară în Italia să fie facilitată, era necesar să fie liniște la granițele de miazănoapte ale Imperiului Otoman. În acest sens, sultanul îl trimite pe solul Iusuf Ceauș (Nicolae Brancomir) în Principatul Moldovei pentru a-i cere domnitorului Ștefan cel Mare (Gheorghe Cozorici) să plătească tributul pe ultimii doi ani, să-i închine cetățile Chilia și Cetatea Albă de la Marea Neagră și să renunțe la alianțele cu vecinii săi, cu Papa de la Roma
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
marca de Carintia. Stabilite amândouă spre sfârșitul secolului al VIII-lea de Carol cel Mare cu scopul apărării Imperiului Franc de invadatorii avari. Statul avar este distrus în 820, iar locul acestora este ocupat de slavi care stabilesc formațiuni statale. Principatele Nitra și Moravia se unesc formând Moravia Mare împotriva căreia se va crea Marca de Pannonia. Dar cele două sunt distruse în secolul al X-lea de hoardele maghiarilor, ce vor amenința și jefui Sfântul Imperiu Romano-German. Dar în 955
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
Principatul Moldovei a avut forțe militare de-a lungul istoriei sale ca stat independent și, mai târziu, ca principat autonom al Imperiului otoman (secolul XIV-1859). După 1859 trupele moldovene au devenit parte a armatei române. Sub domnia lui Ștefan cel Mare
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
Principatul Moldovei a avut forțe militare de-a lungul istoriei sale ca stat independent și, mai târziu, ca principat autonom al Imperiului otoman (secolul XIV-1859). După 1859 trupele moldovene au devenit parte a armatei române. Sub domnia lui Ștefan cel Mare, toți țăranii trebuiau să poarte arme. Ștefan a justificat acest lucru spunând că "„fiecare om are datoria de
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]