10,956 matches
-
te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un sergent cu un cap
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi cercetași, care și-au intrat În rol fără Întârziere. „Stimabile, vezi că aici te afli În societate selectă, cum Îți permiți să apari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fără Întârziere. „Stimabile, vezi că aici te afli În societate selectă, cum Îți permiți să apari cu izmenele În vine? Echiparea!... Așaaa... Acum, să-mi spui cum ați ajuns voi la podul nostru?” l-a luat din scurt Păpădie. În rusește, se Înțelege. Rusul, cu ochii holbați, care Îi jucau ca mărgelele, nu a răspuns. „Nu vrei să vorbești? Ai Înțeles ce te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas rusesc... Am privit cu inima Înghețată spre direcția din care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum Undiță scoate capul la vedere?” - m-am Întrebat, Îngrozit la gândul ce putea să urmeze... Cei doi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas rusesc... Am privit cu inima Înghețată spre direcția din care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum Undiță scoate capul la vedere?” - m-am Întrebat, Îngrozit la gândul ce putea să urmeze... Cei doi militari din patrulă - se vedea bine - făceau o plimbare de plăcere. Nici o mișcare a capului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ranițele grele, călcați ca visul - le-am spus celor de la divizie. Toadere, ține-ne pumnii!” - am vorbit eu. „Doamne-ajută! Eu mă voi plasa pe movilița de colo, de unde am totul În palmă” - a hotărât el... Am așteptat să treacă patrula rusească. La tranșeu am ajuns destul de repede. „Voi rămâneți aici, cu armele În mâini. Ne puteți ghici mișcările privind cu atenție În urma noastră. Conturul magaziilor se vede foarte bine. De asemenea, și peronul. Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ieșea un militar - după câte se vedea - gradat. L-am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele „celovecului”. La șoapta În rusește: „Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
caz de nevoie. Până ne vom Întoarce, nu slăbiți din ochi tot ce e În raza voastră de vedere - Înainte și În spate - iar armamentul Îl țineți la Îndemână. Undiță, tu vei rămâne pe locul pe unde a trecut patrula rusească. Ceilalți doi, cu câțiva pași mai În spate. Să existe posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am uitat să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum, am pierdut Întâlnirea cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umbre se apropiau din stânga mea. „E patrula de aseară, care se Întoarce, sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a arătat un avion de recunoaștere... S-a rotit de câteva ori deasupra locului unde s-a produs explozia. Apoi a Început să descrie cercuri din ce În ce mai largi. Noi Încă nu eram cuprinși În ultimul cerc pe care Îl Încheia avionul rusesc. Următorul tur putea fi chiar pe deasupra noastră... Ne-am Întins Într-o mică depresiune, care ne-a ieși În cale...Următoarele viraje le-a făcut Întocmai cum bănuiam noi... La o vreme, s-a dus de unde a venit... ― Ce bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că nici cel mai documentat și cuprinzător tratat de psihologie nu ar fi În măsură să redea toată Întinderea și forța psihicului omenesc... De această dată, a venit rândul profesorului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat pe Gruia: ― Care-i ora când ne Întâlnim la „Hanul cercetașului”? ― E aceeași la care ne-am văzut și seara trecută. ― Aș fi vrut să fie prezent și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să ne bucurăm, totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-a căinat Elena. Profesorul a continuat: ― „Să sperăm că noi am rămas În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul. De această dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de fiecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povești” mâine seară? Că tare ne-am dedulcit la ele! ― Asta da Întrebare. Și știu la cine te-ai gândit. Voi face tot ce trebuie ca să-l pot aduce aici pe cel care ne va spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a auzit glasul: ― Îți mai aduci aminte, Toadere? Era cam pe vremea asta. Și o noapte cu lună plină... ― Da, da, da. Atunci când, cocoțați Într-un turn pentru apă al unui colhoz, căutam să prindem mișcările celor din comandamentul rusesc... ― Și... le-am prins! ― Nu se putea altfel! După vreo trei sferturi de noapte... Era musai să le dăm de capăt! Acuma, ascultă comanda la mine! Mâine o iei pe „fata moșului” la braț și... vom hălădui prin Iași. ― Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În misiune”, vom fi gata de „luptă”, frate. ― Apoi așa cam pe când soarele va fi de două suliți pe cer, eu voi fi cu bihunca la poarta voastră. ― Numai dacă ai să cânți precum cucuveaua - așa ca acolo În pustiurile rusești - am să știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea ta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În timp ce trebuia să fiu atent și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem ceva rusește - Vaniușa să trăiască - și pricepeam cam ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum se cuvenea să vorbești dumneata, este cel mai „periculos” din tot grupul, domnule! Supraveghetorul pus de dumneata nu a băgat de seamă că omul purta la șold un „Nagan”. Nu știi ce-i acela un „Nagan”? E un pistol rusesc destul de periculos, purtat În toc de lemn. Așa că trebuie să-l mai instruiești pe nemernicul care a stat după noi În acea seară. Și, pentru știința dumitale, „bătrânul” despre care ai pomenit este tatăl profesorului din fața dumitale. Acest om a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dai o declarație de apartenență politică. Atîta tot". "Atîta tot?" Nu-i pomenea cîți erau arestați și anchetați de Siguranță (nu vinovați, ci bănuiți vinovați; ce prezumție de nevinovăție?), ca să dispară după. Îi mai spunea că la Trianon rulau filme rusești și americane, că la Scala se reprezenta teatru evreiesc, că la Național se montase Mama de Gorki. Plus știrea că la Conservator se pregătea "o secție pentru muncitori talentați". Doar fusese din tinerețe preocupat de protecție socială, de educație muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
miros de cimbru miroase, cumva, a gaz de lampă urcă pînă-n mansardă. O lună subțire-n obraz (fără obraz) mă obligă să mă aplec peste pervaz, s-o văd. NE NAGHIBAITISI V NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne instalasem într-o căsuță din Vama-Veche. Ultima. Nu mai era nimic dincolo, decît fîșia de pămînt, pămîntul nimănui și bulgarii. Eu am vrut-o. Să scap de considerații ca "uite-o, rupe gura plajei de faină; nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi. De la MORE PRICKS than KICKS ("Noroc că pișpi nu știe decît rusește. Da-i traduc, na: Mai multe pîrțuri decît erecții"), la un citat din Ceaușescu: "AM URCAT MULT SUS în AJUNGEREA pe CULMEA SOCIALISMULUI". Putea zice cineva ceva? Doar lăbărea (verbul lui) la altă sinteză: Limba stilului publicistic actual. "E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am început și eu războiul personal cu Mistrie. Bătălia am încheiat-o înfrîntă, dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea (cel mai mare dintre cei șapte pitici îi zicea rusește, milaia maia) să se producă, la o sesiune de comunicări, cu un plagiat. Ernest Bernea fusese furat paragraf cu paragraf, virgulă cu virgulă, punct cu punct. Numai semnătura era diferită. "Ce mi-i Bernea, ce mi-i Branea", și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]