19,447 matches
-
În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei limuzine de mare putere, Gosseyn se întrebă: "Au venit chemați de fată? Ori sunt vreo bandă?". Demarajul violent al mașinii puse capăt speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care, după ce îi reconstituiseră corpul din bucăți, îl plasaseră în decorul acestei păduri Gargantuești. Gosseyn privi în jurul lui, încordat și, în același timp, cu toate simțurile în alertă. Trunchiurile celor trei arbori aflați în raza sa vizuală păreau trei zgârie-nori. Își aminti că faimoșii arbori venusieni puteau atinge ― se zice ― o înălțime de o mie de metri. Privi în sus, dar frunzișul era de nepătruns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai mult nu putea spera. Mergând fără oprire prin această pădure aparent fără sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuia să aibă grijă să rămână în viață. Încercă deci să privească sosirea lui Crang ca un element pozitiv în acest sens ― Se ridică în picioare, cu mâinile sus, privindu-i cu curiozitate pe cei patru, tentând să-și convingă simțurile de realitatea prezenței lor. Nu se hotărâse încă în ce fel le va istorisi povestea ce i-o impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze x ultrasensibile a naturii celulelor celui de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
metalic, dar reuși să se sprijine de un perete concav, apoi de un altul. Nu încăpea nici o îndoială. Se găsea într-un tunel, în mijlocul rădăcinilor unuia dintre giganții de pe Venus. 26 "Cu toate acestea, apetitul nelimitat a judecății lipsite de simțul critic pentru tot ce-și închipuise că ar fi certitudine sau finalitate o împinge să se delecteze cu umbre" E.T.B. Afluxul de energie care, galvanându-l, îi permisese lui Gosseyn să-și dea seama de situația în care se afla, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
accesibile. Îi rămânea să dea dovadă de mai multă profunzime în gândire, să facă o mai mare abstracție de realitate, să împingă precizia observațiilor sale cu încă o zecimală, și vălul se va ridica, iar descifrarea misterului va fi la îndemâna simțurilor sale. Consecințele acestui raționament erau suficient de ample ca să justifice o "pauză" de integrare pentru sistemul său nervos. Calmul său se accentuă. Își aminti de acel ceva metalic de care se împiedicase când făcuse prima tentativă să se ridice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
demonstrează că ei nu erau doar buni matematicieni, ci în primul rând artiști. De aceea n-au creat niște orașe geometric trasate, cum e ultra-sofisticata noastră metropolă. Curburile și disproporțiile clădirilor și ale străzilor indică un instinct artistic autentic, un simț al intensității, un fior de credință într-o certitudine interioară. Nu-i o civilizație decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei. Și totuși a încetat să existe, s-a prăbușit brusc, ca și cum, după ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că le putem crea pe cale sintetică. Poate că monstrul ne-a refuzat hrana pe care i-am oferit-o o la prânz tocmai din pricină că ea nu conținea suficient potasiu. Sunt convins că-l va mirosi, sau îl va detecta cu ajutorul simțului ce-i ține loc de miros... - Cred că detectează vibrațiile corpurilor, își dădu cu părerea Gourlay. Uneori, când i se mișcă perii de pe urechi, instrumentele mele înregistrează distinct niște paraziți puternici, care dispar după aceea. Am impresia că folosește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de mai multe ori. De fiecare dată calcula cam cât timp le trebuia ca să străbată distanța aceea. În cele din urmă se lămuri. De data aceasta, în clipa când cei doi se depărtară de ușa Corl își acordă organele de simț la o frecvență mult superioară celei a vibrațiilor omenești. Pulsațiile violente ale pilei atomice din sala motoarelor îi zguduiră sistemul nervos. Generatoarele îi murmurară imnul energiei lor pure. Corl simți fluxul care trecea prin cablurile din pereți și prin încuietoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cușcă. Oamenii nu mai erau atât de încordați; unii dintre ei zâmbiră, iar câțiva izbucniră chiar într-un râs nervos la auzul vorbelor lui Smith. Grosvenor, însă, era descumpănit. Nu-i plăcuseră zgomotele acelea. Auzul e cel mai înșelător dintre simțuri. Era imposibil să-ți dai seama ce se întâmpla în cușcă. Deodată auzi vocea lui Pennons, mecanicul-șef: - Ceea ce aș dori eu să știu este de ce indicatorul telefluormetrului a fluctuat cu o amplitudine așa de mare în momentul când monstrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zi. Viteza și repetiția, iată cheia succesului. - O întreaga știință într-o singură ședință! exclamă McCann. E ceea ce voi, nexialiștii, numiți "învățământ integral", nu-i așa? - Acesta nu reprezintă decât un aspect al programului. Eram puși să învățăm prin toate simțurile noastre, prin degete, prin urechi, prin ochi și chiar prin miros și prin gust. McCann părea perplex. Cei patru chimiști se hotărâseră în sfârșit să plece. Grosvenor îi auzi chicotind pe coridor. Chicotelile lor îl treziră pe McCann din reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu observase nici o mașină, nici un vehicul cu roți, fie el cât de rudimentar. O clipă, avusese impresia că ființele acestea folosesc un fel de camere de televiziune, dar acum era sigur că văzuse orașul prin ochii locuitorilor săi. Aceștia aveau simțul telepatiei la fel de dezvoltat ca însuși văzul. Energia mintală a milioane de ființe putea străbate o distanță de ani-lumină. Nici nu aveau nevoie de mașini. Grosvenor nu putea spera să prevadă rezultatul încercării sale de a se integra în inteligența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se așeze din nou. Pesemne că era perfect sincronizat și sensibil la cea mai neînsemnată sugestie, căci nu apuca bine să se concentreze, că se și pomeni invadat de un mesaj ce părea să vorbească atât minții cât și simțurilor sale. Grosvenor își tălmaci automat gândurile tulburi într-un limbaj familiar: - Celulele cheamă! Celulele se tem! Celulele cunosc, vai, durerea! În lumea Rimilor e întuneric. Depărtează-te de acest Rim... Umbre, tenebre, vârtejuri... Celulele trebuie să-l alunge... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu știți nimic altceva decât ceea ce vă sugerează imaginile sub care vi se înfățișează. Dar imaginile astea nu sunt Universul însuși... Ele nu vă arată Universul în totalitatea lui. Există multe lucruri pe care nu le puteți percepe direct, neavând simțurile necesare. În interiorul Universului există o ordine. Iar dacă ordinea imaginilor din voi nu este aceeași ca ordinea din Univers, înseamnă că vă amăgiți... Pentru a-i influența pe Rimi, Grosvenor trebuia să le schimbe ideile fundamentale. E ceea ce încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nenumărate ori, făcea acum parte din însăși ființa lui. Era ca o imagine ce se desfășura la nesfârșit în fața ochilor minții sale. Imaginea asta, laolaltă cu țipetele luminoase pe care le zărea în hăul întunecos, alcătuiau toată lumea lui. Pe vremuri, simțurile îi fuseseră foarte ascuțite, dar de când începuse să- și piardă puterea nu mai capta semnale decât de la o distanță de câțiva ani-lumină. Așa și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de o navă intergalactică. O clipă, se temu să nu-i piardă urma, pentru totdeauna. Lărgindu-și câmpul de percepție, simți din nou, cu putere, prezența materiei și a energiei. De data asta n-o mai lăsa să-i scape. Simțurile lui, întinse ca o coardă, se concentrară într-o singură rază, care începu să absoarbă cu lăcomie mari cantități de energie din navă - prea mari ca să le poată asimila. Întocmai ca o lipitoare monstruoasă, continuă totuși să le absoarbă, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stare, deocamdată nu pot. Ca niciodată, mă simțeam dornic să privesc, să-mi bucur ochii cu spectacolul vieții obișnuite. Petre mi-a spus ceva. N-am auzit, pentru că ochii, care fixau detaliile ca o lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din trup și din suflet îl întrecea pe cel al naturii, era ca un vapor cu aburi gata să pornească în larg. Margareta, de care i se părea că e amorezat atunci, văduvă la numai 20 de ani, cu toate simțurile stârnite într o căsnicie de doi ani și plină de dorință, tocmai îi arăta prin fereastra poștalionului, scoțând un soi de țipete mici, un pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-a ascultat, în aparat, un concert de vioară de la Palatul Poștei. O, asta l-a interesat pe Procopiu în cel mai înalt grad! Era ca și cum te-ai afla în două locuri în același timp, chiar dacă numai prin intermediul unui singur simț, auzul. Însă cât de curând, îi spunea mintea lui scormonitoare, partea de inginer din el care poseda și facultatea imaginației, cât de curând o să putem fi în două locuri deodată și prin intermediul văzului, apoi și cu celelalte simțuri ale trupului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unui singur simț, auzul. Însă cât de curând, îi spunea mintea lui scormonitoare, partea de inginer din el care poseda și facultatea imaginației, cât de curând o să putem fi în două locuri deodată și prin intermediul văzului, apoi și cu celelalte simțuri ale trupului nostru și, de ce nu, peste vreo sută de ani, cu totul, cu întreaga noastră ființă. Aici, în asemenea știri, cei doi se întâlneau, unul venind cu știința și speranța, celălalt cu fantezia și literatura. Procopiu oftă și deschise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai tratat cum trebuie. Are douăzeci și trei de ani și tu te porți cu el ca și cum ar fi un copil. Adu-ți aminte că tu, la vârsta lui, erai deja însurat. - Asta-i cu totul altceva, spuse Fara. Aveam simțul răspunderii. Știi ce a făcut aseară? Nu izbuti să prindă exact răspunsul soției. O clipă i se păru că a spus: "Nu. Dar, mai întâi, cum l-ai umilit tu?" Fara îi dădu drumul înainte: - A refuzat să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
unică a ușii Arsenalelor dea recunoaște ostilitatea tainică. Iar structura ei fundamentală includea și capacitatea, încorporată în fiecare armă, de a recunoaște și reacționa în cadrul unor limite. Ca și armele care nu ucideau decât în auto-apărare sau sub alte restricții, simțurile ei electronice, de un rafinament acut, percepeau diferențe minime în reacțiile fiecărei părți a corpului examinat. Era o invenție care se perfecționase de când fusese el ultima dată membru al Arsenalelor, cu peste o sută de ani în urmă. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Lucy simți o lumină caldă care-i pătrunse în trup. Se opri la mijlocul unui pas, ezitând să-l mai facă. Știa că senzația de căldură fusese provocată artificial. Era primul pas al voluptății care ducea către înălțimile amețitoare ale bucuriilor simțurilor oferite de o "casă a iluziilor". De-acum și până când va părăsi localul acela nu avea să mai treacă nici un moment fără vreo manipulare nouă, poate chiar insidioasă și nebănuită, a sistemului ei nervos. Scurta clipă de nehotărâre dispăru sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]