10,694 matches
-
Capitulul bisericii din Oradea la 6 octombrie 1278, în care se vorbește de stăpânul Țării Hășdății și despre mănăstirea de pe muntele Petridului. Mănăstirea Petridului a fost amplasată într-o poiană (căldare naturală, circ, rotondă) dintr-o pădure alcătuită predominant din stejari și fagi, la altitudinea de circa 780 m. Circumferința căldării era de 1.150 pași (1 pas = 0,3 m, 1.150 pași = cca 345 m). Prin așezarea ei între ziduri naturale de piatră, a fost un loc de refugiu
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
seculare și a crescut prin metoda defrișării, adică a lăzuirii (tăierii sau arderii unor porțiuni de pădure). Acest lucru ne pare verosimil, întrucât până la începutul anilor 50 ai veacului XX pe teritoriul satului s-au păstrat huceaguri și dumbrăvi de stejari seculari, care au fost tăiați din ordinul celor ce voiau sa dovedească în fel și chip că kolhozul constituia o etapă calitativ nouă în viața stăneștenilor. Din unele documente de arhivă se poate constata că teritoriul satului Stănești a fost
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
precum și Evanghelie ferecată în argint din 1928. Biserica are o stare de conservare bună, existând totuși igrasie pe latura de nord, iar fundația din piatră fiind înclinată pe direcția transversală a bisericii. Biserica este construită din bârne din lemn de stejar masiv așezate orizontal între stâlpi verticali și îmbinate direct prin cioplire. Ea are formă trilobată, cu absidele naosului și altarul de formă poligonală. Pereții interiori și exteriori ai edificiului au fost căptușiți cu scândură așezată vertical. Temelia bisericii este din
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
de trecere și piloni și care este sprijinit în exterior cu contraforturi din piatră. Deasupra naosului se află o boltă octogonală terminată cu un lanternou, care se intersectează cu bolta octogonală a altarului. Iconostasul bisericii este realizat din lemn de stejar sculptat și pictat, datând din secolul al XIX-lea. Pictura a fost restaurată în anul 2001. Icoanele datează din perioada construcției bisericii, la fel și cele trei clopote. Acoperișul bisericii era inițial din șindrilă, fiind înlocuită ulterior cu un acoperiș
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
adulte cu handicap psihic sever . În august 2001, bolnavii neuropsihici ai Căminului-spital de la Schinetea au fost mutați la spitalul de la Mălăești (Vutcani). Olga Macarie a vrut să doneze conacul mareșalului Constantin Prezan către Ministerul Apărării Naționale, împreună cu un parc de stejari (3 ha) și o livadă (25 ha) , pentru a se amenaja un cămin de bătrâni pentru foștii angajați ai instituției. Olga Macarie s-a răzgândit însă și a donat, la 1 octombrie 2002, conacul și terenul înconjurător către Muzeul Județean
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
1876-1877. O primă sursă menită să devanseze ctitoria bisericii este inscripția aflată pe o bârnă, din drepta intrării, care indică anul 1743. În ajutorul acestei datări vine însăși tipologia edificiului, de dimensiuni modeste, ai cărui pereți confecționați din bârne de stejar, încheiați în sistemul specific românesc ,coadă de rândunică”, înscriu planul străvechi: o navă dreptunghiulară, terminată spre est cu absida altarului, nedecroșată, poligonală, în trei laturi. Interiorul bisericii cuprinde o boltă semicilindrică, ce acoperă spațiul navei, înălțată în anul 1876, prin intermediul
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
pe strada Cometei, actuala stradă Căderea Bastiliei. Criticii literări apreciază că poezia i-ar fi fost dedicată Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Lecca, nu Veronicăi Micle. În vremurile îndepărtate, Dealul Bucium era acoperit de codrii multiseculari ai Iașului, pe panțe crescând stejari, iar pe firul apelor, plopi, salcii și arini. Pe acest deal, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a construit un palat care a servit că reședința de vară. Profesorul Ștefan Micle, rector al Universității "Al.I.Cuza" din Iași (1867-1875) și soțul
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
de la Ancuța". Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri și o lățime de 15,70 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
36, 20 metri și o lățime de 15,70 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutrețului. Clădirea avea o fațadă simplă, cu arhitectură
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
reparații au ajuns la acoperiș, schimbându-se învelitoarea veche din tablă cu alta nouă. Unul dintre elementele cele mai valoroase, care completează în chip fericit ideea de echilibru și armonie, este prezența unui întreg ansamblu de piese din lemn de stejar masiv sculptat, care încing ca un brâu pereții interiori. După încheierea operațiunilor de renovare și consolidare, în anul 1968, toate acestea au fost curățate, redându-li-se splendoarea inițială. Mai rămăsese de refăcut pictura. între 1967-1969, pictorii Profeta Eugen și
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
este 1763. O altă dată, inscripționată pe ușile împărătești, este „1880, Fevrua. 28”. Biserica cunoaște în existența ei mai multe refaceri radicale, adică reconstrucții din temelii, ceea ce explică controversele legate de anul construirii ei. Biserica este contruită din lemn de stejar, tip navă cu turla clopotniță. Pridvorul este sprijinit pe stâlpi de lemn legați între ei în arce frânte. Pe fațadă se află icoana de hram. Cea mai veche icoană din biserică se află în pronaos și îl reprezintă pe Sfântul
Biserica de lemn din Ponoarele () [Corola-website/Science/320162_a_321491]
-
ale "jugum Hercynium" (lanțul muntos Hercinic), în Panonia (azi Ungaria) și Dacia (azi România). De asemenea, el ne dă câteva idei despre compoziția sa, în care apropierea dintre arborii forestieri cauza lupte concurențiale între ei ("inter se rixantes"). El menționează stejarii săi gigantici . Dar chiar și el - pasajul în cauză nu este o interpolare marginală - face referire la aura mitologică pe care o secretă pădurea întunecată. El menționează păsări neobișnuite, care au pene care "strălucesc ca focul în noapte". În evul
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
statut de parohie de sine stătătoare, fiind numit un preot-paroh. Începând de atunci, prin contribuția enoriașilor, s-au efectuat unele lucrări de înfrumusețare a lăcașului de cult: s-au izolat termic pereții bisericii, s-a realizat o frumoasă catapeteasmă din stejar sculptat și s-a achiziționat mobilier nou. În apropiere, s-a construit o casă parohială. Biserica are hramul Sf. Prooroc Isaia (sărbătorit în fiecare an la 9 mai), ea fiind singura biserică din Arhiepiscopia Iașilor cu acest hram. Anual, de
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
spațiu suficient în interiorul sfântului lăcaș. După liturghie, se face o slujbă pentru cei adormiți, iar rudele decedaților împart săracilor ouă, pască și cozonac, pentru odihna sufletelor celor plecați la Domnul. Biserica de lemn din Cârlig este construită din bârne de stejar, căptușită cu scândură în interior și exterior. Ea se sprijină pe o temelie de piatră cu înălțimea de aproximativ 0,75 m. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri vopsite în culoarea portocalie, prinse de bârne cu șipci de culoare
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
nul] 1626 și în a[nul] 1864 sa mărit cu altariul s. biserici tot atunci sa și zugrăvit tótă biserica.”" Construcția păstrează spațiul original destinat credincioșilor, biserica bărbaților și tinda femeilor, din 1622. Aceastră structură este ridicată din bârne de stejar fățuite, încheiate în cheotori netede, bisericești, în tăietură dreaptă și cu dinte ascuns. Spre răsărit este adaus un transept îngust, evidențiat de două abside pătrate laterale, și un altar poligonal. Absidele sunt ridicte în cea mai mare parte din lemne
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
de două abside pătrate laterale, și un altar poligonal. Absidele sunt ridicte în cea mai mare parte din lemne scurte, refolosite din vechiul iconostas și altar, demolate la extinderea bisericii în 1864. Altarul este ridicat din lemne mai noi de stejar, încheiate în cheotori în coadă de rândunică, „nemțești”. Acest plan cu abside laterale își are inspirația în biserica de lemn din Călinești Susani, ridicată în 1784 în stilul celor moldovenești, cu abside laterale.
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
de tip lambriu, dispuse vertical și tratate împotriva incendiilor și cariilor. La nord-vest de biserică se află un turn clopotniță cu două etaje, construit din cărămidă, ce datează din aceeași perioadă cu biserica. este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu de piatră. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri de culoare maro. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu pante repezi. Deasupra naosului se înalță o
Biserica de lemn din Măzănăești () [Corola-website/Science/320319_a_321648]
-
resfințit. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are în prezent învelitoare din tablă. La vest de biserică se află un turn clopotniță cu etaj, construit de asemenea din lemn. Biserica de lemn din Lucăcești este construită în totalitate din bârne de stejar și se sprijină pe un soclu de piatră. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați la partea inferioară cu scânduri dispuse vertical și vopsite în culoarea gri și la partea superioară cu șindrilă fasonată cu
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
sa la Cernăuți în 1868 și deținea un atelier în Siebenbürgerstrasse nr. 85. În anul 2000, s-a înființat Parohia Drăgoiești II prin separarea de Parohia Drăgoiești I. Biserica de lemn din Drăgoiești este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pereții din bârne sunt placați cu șindrilă fasonată cu model, de culoare verzuie, pentru a proteja edificiul de intemperii. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă zincată, cu o turlă
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
o biserică nouă. În imediata apropiere a bisericii, înspre sud-vest, se află un turn clopotniță construit tot din lemn. El a fost tencuit și văruit în culoarea galben-pal. Biserica de lemn din Românești este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri de culoare albă, pentru a proteja edificiul de intemperii. Edificiul are un acoperiș din tablă zincată, cu o turlă mare pe naos și
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
biserică de zid cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", sărbătorit la data de 21 mai. În imediata vecinătate a bisericii de lemn, înspre sud, se află un turn clopotniță construit din zidărie. este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați la partea inferioară cu scânduri vopsite în culoarea roșie și la partea superioară cu șindrilă fasonată cu model
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
fost pusă în anul 1998 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, lucrările fiind coordonate până în anul 2010 de preotul Ioan Gușă, iar ulterior de preotul paroh Petru Gavril. Noul lăcaș de cult are mobilier sculptat din lemn de stejar. Pictura pereților interiori a fost realizată în tehnica frescă de către pictorul Mircea Dascălu din Fălticeni. Pridvorul a fost construit în anul 2011. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Lămășeni I a fost sfințită la 31 iulie 2011 de către arhiepiscopul Pimen
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
Bucovina sunt pe cale de dispariție. El a dat ca exemplu al bisericilor care riscă să se degradeze bisericile din Putna, Vicovu de Jos, Moara, Lămășeni sau Șerbănești. Biserica veche de lemn din Lămășeni este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate și îmbinate în „cheotori”. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri vopsite cu culoare verde. Edificiul are un acoperiș
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
În ciuda vechimii sale și a măiestriei lucrului în lemn biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica din satul Feregi, de dimensiuni modeste, poate fi datată după mijlocul secolului al XVII-lea. Pereții, ridicați din bârne de stejar, înscriu tipul arhaic al unui dreptunghi, cu altarul în continuarea navei, poligonal cu trei laturi. Deasupra pronaosului se ridică o clopotniță scundă, cu foișor simplu și coif învelit cu tablă. Acoperișul, în pante abrupte, a fost învelit în ultimele decenii
Biserica de lemn din Feregi () [Corola-website/Science/321083_a_322412]
-
zestrea Sandei, fata lui Ion Hasnăș din Câmpulung Moldovenesc. a fost ridicată cu ajutorul „poporenilor” în 1775 și avea hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie). Biserica avea dimensiunile de 20 metri lungime și 8 metri lățime, fiind construită din lemn de stejar și brad și acoperită cu șindrilă. Lăcașul de cult a suferit diferite reparatii în decursul timpului (în anii 1832 și 1890-1892). În 1911 a fost construită o casă parohială din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 6 camere. Între anii
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]