11,591 matches
-
au loc în sud-estul Asiei (în special în Borneo, Malaezia și India), la mijlocul secolului al XIX-lea (românele furnizează date precise). Sandokan este un prinț din Borneo, care a jurat să se răzbune pe britanicii care l-au deposedat de tron și i-au ucis familia. Din această cauză, el s-a dedicat pirateriei, sub supranumele de "Tigrul Malaeziei", bucurându-se de fidelitatea necondiționată a unui echipaj format din malaezieni și din indigenii Dayak din Borneo. Principalii tovarăși ai lui Sandokan
Sandokan () [Corola-website/Science/324642_a_325971]
-
Acest spectacol animat pentru copii, scris de Doug Stone și Dave Mallow, este vag inspirat din românele lui Salgari. În spectacol Sandokan (aici un tigru antropomorfizat) este un prinț uzurpat care călătorește pe mare că pirat încercând să-și revendice tronul lui de la Rajahul din Sarawak. Primele nouă episoade ale serialului sunt disponibile pe trei DVD-uri în Marea Britanie. Un film de animație, "The Princess and the Pirate", a fost lansat în 1995. Un alt serial de desene animate a fost
Sandokan () [Corola-website/Science/324642_a_325971]
-
fost semnată în 680. În deceniile ulterioare, Benevento a cucerit alte câteva teritorii de la bizantini, însă principalul său dușman era acum tocmai Regatul longobard din nord. Regele Liutprand a intervenit în câteva rânduri pentru a impune un candidat preferat pe tronul ducale. Succesorul său, Ratchis, a declarat ducatele de Spoleto și Benevento ca fiind țări străine în care era interzis a se circula fără permisiunea regală. În anul 758, regele Desiderius a capturat pentru scurtă vreme Spoleto și Benevento, însă odată cu
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Ademar. Domnia lui Ademar s-a încheiat în mod violent: o răscoală l-a depus, iar Guaifer, vlăstarul unei familii locale cu oarecare notorietate, Dauferizii, l-a orbit pe Ademar și l-a aruncat în închisoare. Guaifer a urmat la tron, având sprijinul populației. Pe parcursul lungii sale domnii de 19 ani, Guaifer a izbutit să stabilizeze principatul de Salerno. Succesorii săi au avut și ei parte de domnii de lungă durată, astfel încât într-o scurtă perioadă Salerno a depăsit Benevento în
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
-lea, de la care a primit titlul de "patrikios". În 900 sau 901, fiul său Guaimar al II-lea l-a silit pe Guaifer să se retragă la mănăstirea întemeiată de el însuși la San Massimo și i-a urmat la tron. Guaimar al II-lea a reușit să ridice Salerno la măreție. El era un principe mai pios decât tatăl său și a introdus elementele reformei cluniacense la Salerno. De asemenea, Guaimar era mai înclinat spre războiul cu musulmanii și a
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Radelchis I (numit și "Radalgis") (d. 851) a fost inițial trezorierul, iar apoi principele longobard de Benevento din anul 839 până la moarte. Radelchis a preluat tronul prin asasinarea principelui Sicard și aruncarea în închisoare a fratelui lui Sicard, Siconulf. În conformitate cu "Chronica S. Benedicti Casinensis", gastaldul de Capua, Landulf "cel Bătrân", care fusese aliat al lui Sicard, l-a eliberat pe Siconulf din închisoare și, având sprijinul
Radelchis I de Benevento () [Corola-website/Science/324658_a_325987]
-
Manșo a fost al doilea fiu al ducelui Sergiu al II-lea cu Maria, sora principelui Pandulf al IV-lea de Capua. Întreaga sa carieră ducala a constat în războaie deschise cu fratele său, Ioan al II-lea, pentru posesia tronului. "Chronicon Amalfitanum" (datata în cca. 1300) reprezintă o importantă sursă pentru această perioadă. În 1028, Manșo a obținut tronul împreună cu mama sa, într-o vreme în care tatăl său Sergiu și fratele său Ioan se aflau refugiați la Constantinopol. Această
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
-lea de Capua. Întreaga sa carieră ducala a constat în războaie deschise cu fratele său, Ioan al II-lea, pentru posesia tronului. "Chronicon Amalfitanum" (datata în cca. 1300) reprezintă o importantă sursă pentru această perioadă. În 1028, Manșo a obținut tronul împreună cu mama sa, într-o vreme în care tatăl său Sergiu și fratele său Ioan se aflau refugiați la Constantinopol. Această situație a fost probabil generată la instigarea unchiului său Pandulf de Capua. În 1029, Ioan a revenit la Amalfi
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
Prima femeie din harem care a deținut o putere importantă în imperiu a fost Hürrem Sultan (c. 1510-1558), soția preferată a sultanului Soliman Magnificul. Succesiunea la tron a fiului lui Hürrem Sultan , Selim al II-lea, a fost asigurată prin manevre violente de către soției sultanului. Ea a organizat asasinarea a doi dintre prezumtivii moștenitori ai tronului, frați vitregi ai lui Selim. Pentru a-și asigura poziția de
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
Sultan (c. 1510-1558), soția preferată a sultanului Soliman Magnificul. Succesiunea la tron a fiului lui Hürrem Sultan , Selim al II-lea, a fost asigurată prin manevre violente de către soției sultanului. Ea a organizat asasinarea a doi dintre prezumtivii moștenitori ai tronului, frați vitregi ai lui Selim. Pentru a-și asigura poziția de forță, Hürrem Sultan a complotat în 1536 pentru executarea marelui vizir Damat İbrahim Pașa, iar în 1555 pentru uciderea marelui vizir Kara Ahmed Pașa și înlocuirea acestuia cu propriul
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
a suferit mult atât pe plan intern cât și pe plan extern, datorită discontinuității și uneori a haosului din administrația otomană.. Pe de alta parte, implicarea în politica imperială a femeilor din harem a permis supraviețuirea statului prin succesiunea la tron doar pe linie directă paternă și prin compensarea ineficienței sau incompetenței unor sultani precum Mustafa I, Murad al IV-lea sau Ibrahim I. Se consideră de asemenea că schimbul de putere de la sultanii autoritari sau doar brutali către femeile haremului
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
cucerit și portul și cetatea Giurgiu. Valahia a fost obligată să accepte starea de vasalitate față de Imperiul Otoman. Mahomed și-a petrecut cea mai mare parte a domniei reorganizând structurile statului, care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să-și petreacă primii ani de domnie luptând împotriva pretendenților la tron și pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
reorganizând structurile statului, care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să-și petreacă primii ani de domnie luptând împotriva pretendenților la tron și pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad a făcut o scurtă vizită la Constantinopol în 1423, a asediat orașul câteva luni mai târziu și i-a forțat pe bizantini să plătească un tribut mai mare
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
tratatul de pace și au repornit războiul. Pe 11 noiembrie 1444, Murat a reușit să înfrângă oștile creștine - polono maghiare comandate de Valdislav al III-lea și de Iancu de Hunedoara - în bătălia de la Varna. Murad a fost reurcat pe tron cu ajutorul ienicerilor în 1446. Un nou tratat de pace a fost semnat în 1448, imperiul recâștigând controlul asupra Bulgariei și Valahiei și a unei părția a Albaniei. După ce, în sfârșit, situația din Balcani a fost stabilizată, Murad și-a îndreptat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
spatele oștilor. Murad a murit în iarna 1450-1451 la Edirne. Decesul a putut fi grăbit de rănile căpătate în luptele cu albanezii lui Skanderbeg. Mulți s-au îndoit că tânărul Mahomed al II-lea mai putea să ocupe (din nou) tronul otoman, după moartea lui Murad. Mahomed al II-lea a revenit pe tronul otoman după moartea tatălui său în 1451. După cucerirea și anxarea emiratului Karmanid (mai - iuni 1451) și reînnoirea tratatelor de pace cu Veneția (septembrie 1451) șI Ungaria
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
fi grăbit de rănile căpătate în luptele cu albanezii lui Skanderbeg. Mulți s-au îndoit că tânărul Mahomed al II-lea mai putea să ocupe (din nou) tronul otoman, după moartea lui Murad. Mahomed al II-lea a revenit pe tronul otoman după moartea tatălui său în 1451. După cucerirea și anxarea emiratului Karmanid (mai - iuni 1451) și reînnoirea tratatelor de pace cu Veneția (septembrie 1451) șI Ungaria (noiembrie același an), Mahomed s-a dovedit un lider priceput pe câmpurile de
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
și politice pentu ca să fie interesați să intervină în favoarea bizantinilor. <br> </br> În 1451, bizantinii, ale căror finanțe erau la pământ, au cerut lui Mahomed al II-lea să dubleze contribuția bănească pe care o plătea pentru ca un pretendent la tronul otoman să fie „găzduit” în Constantinopol, sultanul a găsit un pretext perfect pentru anularea tuturor tratatelor cu Imperiul Bizantin. Când a propus în 1452 sfătuitorilor săi să atace capitala bizantină, cei mai mulți membri ai Divanului s-au opus. Marele vizir Çandarlı
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Brdo. În 1456, otomanii au atacat Belgradul și asediat garnizoana maghiară din oraș. Iancu de Hunedoara a reușit să salveze orașul în ultimul moment. Mahomed s-a retras. După ce despotul Serbiei, Brancovici, a murit, au izbucnit lupte pentru succesiunea la tron. Mahomed a pretins dreptul la tronul Serbiei, bazându-se pe faptul că dintre mama sa vitregă era sârboaiecă. Atacurile albanezilor lui Skanderbeg și promele din Moreea l-au împiedicat însă pentru o vreme să ocupe Serbia. Mahomed a fost obligat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Belgradul și asediat garnizoana maghiară din oraș. Iancu de Hunedoara a reușit să salveze orașul în ultimul moment. Mahomed s-a retras. După ce despotul Serbiei, Brancovici, a murit, au izbucnit lupte pentru succesiunea la tron. Mahomed a pretins dreptul la tronul Serbiei, bazându-se pe faptul că dintre mama sa vitregă era sârboaiecă. Atacurile albanezilor lui Skanderbeg și promele din Moreea l-au împiedicat însă pentru o vreme să ocupe Serbia. Mahomed a fost obligat să organizeze o serie de expediții
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
au încetat să existe. Grecia, cu excepția porturilor controlate de venețieni (Methoni, Koroni șI Pylos), era în acel moment sub controlul otoman. Cu un an mai înainte de cucerirea Moreii, Mahomed și-a îndreptat atenția spre nord, pretinzând dreptul la succesiune la tronul Serbiei. Ultimele regiuni ale Serbiei vasale au fost ocupate de forțele lui Mahomed. În acea perioadă, fiul lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvinul, era mai interesat de ceea ce se întâmpla în Europa Centrală decât de Balcani și nu a acordat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
anul următor, Mahomed a lansat mai multe campanii militare în Anatolia împotriva beilicului Candaroğulları și în Armenia. El a reușit de asemenea să cucerească în 1461 Imperiul din Trapezunt. În 1462, Mahomed a invadat Valahia și l-a alungat de pe tron pe Vald Țepeș. Sultanul nu a anexat Țara Românească, mulțumindu-se să numească un nou voievod vasal la Târgoviște. Alarmată din cauza consolidării stăpânirii otomane în Balcani și a extinderii controlului asupra coastei Adriatice, Veneția l-a încurajat pe Skanderbeg în
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
ținut departe pericolul otoman până în 1420, când Mahomed I a efectuat primul raid militar în regiune, după înăbușirea rebeliunii lui Sheikh Bedreddin. Principatul Moldovei a fost slăbit în următorii treizeci de ani de la acest atac de războiul civil pentru controlul tronului. Sultanul Murad al II-lea a profitat din plin de slăbirea Modovei, obligându-l pe voievodul Petru Aron să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. Datorită distanței față de granița otomană, actul de vasalitate a avut mai degrabă un caracter
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
înfrânt doi ani mai târziu la Baia invazia maghiară. Aceste succese coraborate cu cucerirea unei autorități de necontestat în țară, l-au determinat pe Ștefan să înceteze să mai plătească tributul otomanilor. Ștefan a invadat Valahia în 1473, alungând de pe tron pe Radu cel Frumos, vasalul turcilor, punând în locul lui pe Laiotă Basarab. Sultanul a cerut lui Ștefan să reia plata tributului și să predea orașul Chilia. În fața refuzului domnitorului moldovean, Mahomed a organizat o invazie de pedepsire, care avea însă
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
în nordul Italiei, în apropiere de Ticinum (astăzi, Pavia), capitala Regatului longobarzilor și a reprezentat o victorie decisivă a francilor conduși de regele Carol cel Mare asupra longobarzilor regelui Desiderius. Carol cel Mare, regele francilor ("rex Francorum"), a succedat la tron în anul 768 împreună cu fratele său, Carloman. În acel timp, exista un antagonism acerb între regele longobarzilor, Desiderius, și papalitate. În 772, papa Adrian I a expulzat pe toți oficialii longobarzi din curia papală. În replică, regele Desiderius a invadat
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
, denumire originală The Last Starfighter, este un film SF-de aventuri-pentru familie din 1984 regizat de Nick Castle după un scenariu de Jonathan R. Betuel. "The Last Starfighter", împreună cu filmul Disney din 1982 Tron, se numără printre primele filme care au folosit extensiv grafică generată pe calculator (engleză: computer-generated imagery - CGI) pentru a reprezenta numeroase nave spațiale, medii și scene de luptă. Această tehnică CGI, în acel moment, era un pas uriaș înainte în comparație cu
Ultimul luptător stelar () [Corola-website/Science/324708_a_326037]