10,579 matches
-
prin ne-deschiderea acestora, eu conștientizez utopia ce m-a purtat ca utopie, înțeleg că era doar o himeră complexă și perfidă. Astfel, uitându-mă la acele porți de suflet ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire, momentul de vedere a sinelui propriu răpus de autoiluzionare, inaugurează un alt parcurs pentru conștiința mea, cel al răsturnării
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
53-54). După Th. Cornel (Figuri contemp.), N. N. Beldiceanu s-a născut în 1881. iubire, fără ură, fiindcă am de-a face rar cu fenomenalitățile fizice, eu pot repudia, material vorbind, un tânăr pentru motive de ordin profesional și în timp ce-l zăresc pe geam plecând supărat, să deschid versurile sale și să le gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din cărți și din documente, nu din experiența directă. Când cineva insinuează că judec
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult, să te-avem, vream eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi se adună, Se afla mulți între ei. De ieder îmi pun cunună, Baccu spune c-al lui sunt! Silen abia mă zărește, "Cu nectar, îmi zice,-nchină", După asin șovăește, Sfârâi boloboaca plină, Strig-"așa, drăguțu meu! Prea voios pe Baccu cânt. Piesa memorabilă rămâne însă Primăvara amorului, dezvoltare a cunoscutului episod anacreontic al ivirii și adăpostirii micului Amor. Poema e un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
liric, Pann și-a adunat poeziile în Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului, amestecîndu-le cu producții străine. Aceste cântece de lume sunt vulgare și lamentoase: Hotărât sunt or să mor, Or ca să te am amor: Că din ceas ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă culegere folcloristică, întrucît Pann nu respectă autenticul țărănesc, ci împestrițează graiul popular cu cel cult, obținând adesea un efect cromatic uluitor. Limbuția, darul său de a versifica, nu fără a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul de pe stâncă Cum se-nalță, se izbește Peste corbul ce zărește În prăpastia adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în stilul piraților romantici, grandilocvent, teatral, omorâtor de ciocoi (genul lui Ed. About pare evident): Iar ciocoiul cum se pleacă, De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe autor în munții Bucegilor în ziua când straniul militar, împlinind 30 ani, urma să fie inițiat în misterele tribului său. Scriitorul se duce. Satul e pe un vârf amețitor de munte stâncos. În odaia în care e primit, autorul zărește idoli mici de piatră în chipul Penaților, apoi portretele lui Tudor, Cuza și Bălcescu. Centenarul Aldea Longin, căpetenia satului etnic pur, îi duce pe toți la comoara Dochiei, se strică zăgazul unei ape și o poartă tăinuită, și într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se pun pe drum, Și cum se duc, - acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată S-amestecă prin bălării, Ca rămășița unui fum. Ca teoretician al romanului, Duiliu Zamfirescu ia poziție antinaturalistă. El înțelege să fie un realist, să respecte autenticul semnificativ, în fapte și în limbă. Combătând flaubertianismul, el se face apărător
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
turnatului la bancă, și scriitorul nu-și aduce aminte trainic din epoca băncilor decât de o strașnică bătaie. Vlahuță are în fond oroare de violență și toate schițele lui sunt obsedate de figura omului care suferă. Se pare a se zări și un dostoievskism pe cale secundară, după Zola și frații de Goncourt. Vlahuță nu e creator și opera lui e mai mult un reportaj scris curat, un album de "icoane șterse", de "file rupte", de impresii luate "din goana vieții". A
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
expresionistic, nume generice), fiind vorba de înăbușirea unui muribund înainte de Înviere pentru ca să poată beneficia de grația divină hărăzită morților din săptămâna patimilor. Luca I. Caragiale (1893-1921) a tradus din Edgar Poe și a scris multe poezii verbioase, în care se zărește uneori senzația cosmopolită în felul Valery Larbaud și Blaise Cendrars. D. CARACOSTEA Critic specializat al simbolismului (afară de poetul N. Davidescu) se prevedea a fi D. Caracostea. După aceea a evoluat în direcție scientistă, concepând critica drept o disciplină severă ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
evreimea din Moldova de sus în stare aproape țărănească (cotiugari, morari, hamali, birjari, sacagii, oieri, copii noinari, babe limbute). Hahamii, ceaușii de sinagogă, băiașii de la feredeie și croitorii nu izbutesc să strice imaginea de sat autohton. Numai lumânările ce se zăresc prin case din ulițele pe care trec domoale vitele, bătrânii perciunați întorcîndu-se de la sinagogă cu ceaslovul subsuoară, aluziile tuturor la vremurile biblice dau putința ochilor să distingă o altă rasă. În Copilăria unui netrebnic, vastă pictură a aceleiași evreimi în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-un impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce aminte, prin vastitatea orizontului, de Zburătorul: Ritmic lanuri nesfârșite mișcând valul lor de spice, Îl pornesc din capul zării ca să-l frîngă-n cap de sat; Îl izbesc de-un dig de cridă, îndîrjit și îndesat; Îl resfiră printre case, ce se-ncearcă să-l despice Și-n ogrăzi îmbălărite, străbătând, l-au revărsat. Ca un far de piatră, turnul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să dau timpul înapoi și sa pășesc pragul grădiniței cu pereți colorați și cu panouri cu eroii din povești. Aș vrea să o văd din nou pe bunica cum vine după mine la ora șaisprezece, ridicând ușor capul să mă zărească printre copiii ce ieșeau pe poarta grădiniței. Mi-e dor să merg pe aleea școlii, visând să ajung și eu în clasa întâi. Mi-e dor de înfățișarea mea și de privirea nevinovată de atunci: un copil micuț, cu părul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Zâna, ca să-i cumpăr de la București o pereche de pantofi. La timpul potrivit, de dimineață, am plecat. Trecând prin fața primăriei, am observat, în zăpada proaspătă, urma unui autoturism venită dinspre Târgul Frumos și intrat la Gospodăria de Stat. Am și zărit un I.M.S. cu prelată. Mi-am zis că a venit pentru mine. Mi-am văzut de drum și după ce aveam cam un kilometru străbătut de la ieșirea din sat, imeseul a apărut în urma mea. Atunci a apărut în mintea mea adeverirea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
groapa comună, unul peste altul; vitriolul turnat ca o aghiazmă diabolică, toate acestea mărturisesc drăceasca mentalitate a „adversarilor politici” ai Mișcării Legionare; riposta gangsterilor încolțiți ! Când macaraua a ridicat placa de beton de peste trupurile celor 14 cadavre și au fost zărite amestcate cu pământ și umezeală trupurile martirizate, s-a distins trupul lui Corneliu, iar Ion Zelea Codereanu ulând ca o fiară înnebunită a strigat puternic, cu glasu fioros, peste vacarmul celor care urlau ca și el „unde-i Iorga să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
firește, ne-a părut foarte bine văzându-l așa de calm și ne gândeam că de ce mai stă la Institut. După vreo zece minute, însă, ne-am schimbat ideea. (...)Din altă cameră intră pe ușă un nebun... Eminescu, când îl zări ne spuse: Acesta e un bulgar.” Noi ne uitarăm cu atenție la bulgar, care făcu câțiva pași prin odaie... Apoi bulgarul luă după masă o cutie cu chibrituri, se apropie de Eminescu și începu să-i sune la ureche cutia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
greșeli de limbă și de ritm, ne mulțumim să reluăm, după Octav Minar „Dragoste și poezie” (p. 86-87), rezumatul ei în fabulosul aceleiași călugărițe Fevronia: „Ajungând în Poaiana Țigancei, deodată o vedenie curioasă i se arătă. I se păru că zărește un nour gigantic care întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea moscheei, și văzu cum pe niște scări mari de marmoră urca Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Poaiana Țigancei, deodată o vedenie curioasă i se arătă. I se păru că zărește un nour gigantic care întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea moscheei, și văzu cum pe niște scări mari de marmoră urca Eminescu, îmbrăcat în haine scumpe orientale.” După un somn odihnitor, în chilia ei, a așternut pe hârtie poezia „Tot e vis...” care va merge la „Fântâna Blandusiei”. După cum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
jumătatea lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
întins pe ghimpi. Refuza categoric să-și mai spele trupul și hainele, arătând îngrozitor. Se odihnea într-un loc unde cadavrele erau lăsate pradă păsărilor și fiarelor sălbatice și dormea înconjurat de trupurile intrate în putrefacție. El însuși spune: „Când zăream vreun păstor ori pe vreun om ce venise după lemne, o luam la goană dintr-o pădure în alta, dintr-o vale în alta, de pe o creastă pe alta. Și de ce asta? Pentru ca nici ei să nu mă vadă, nici
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuță bătrână, Cu brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe câmpi alergând, Pe toți întrebând Și la toți zicând: “Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui; Mustețioara
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
perfect simplu în părțile epice atunci când acțiunea se desfășoară rapid: "vin","se cobor","se vorbiră", "se sfătuiră", "nu tace", "nu place"etc. Viitorul popular și regional "a fi", "a bate", "a răzbate" (cu formă identică cu cea de infinitiv), "-i zări", "-i întâlni" (format cu auxiliarul (îi), "s-or strânge", "or plânge" sugerează posibilitatea acțiunii, realizabilă numai în cazul înfăptuirii omorului, iar perfectul compus este prezent în alegoria nuntămoarte și în episodul măicuței bătrâne: "m-am însurat", "a căzut", "au ținut
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Era neamț de origină și se numea Wentzel. Nu-mi dau seama cum a dobândit această poreclă, știu numai că, de câte ori ieșea pe stradă îl vedeam mărunțel, îmbrăcat în haine uzate, fără guler la cămașă și gonind repede. De cum îl zăreau, copiii, birjarii, toți oamenii din popor imediat îl luau în primire. Din toate părțile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din piață prind curagiu și stri gătele izbucnesc. Un pantalon creț32, înalt, voinic, frumos, anume Dincă Puțureanu, se urcă pe zidul-balustradă al halei și începe să apostrofeze pe cei din Primărie: — Afară ciocoii! Ne-ați adus bătăușii etc. Pe fereastră zărim capetele lui Vava Ghica, candidatul guvernamental, a lui Alexandru Orăscu, senator și profesor universitar, care prezida biroul, și alții. Căpitanul Mărculescu, văzând că afacerea devine serioasă, comandă cu vocea-i puternică: — Arma la mână! Un răpăit scurt de armă și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
debarcat, că măcelul populației a început și că în același timp câteva vapoare de război bombardează orașul. În realitate era altceva. Trei monitoare turcești de un slab tonagiu s-au arătat pe Dunăre, ieșind din brațul Măcinului; de cum le-au zărit, bateriile rusești instalate pe malul brăilean au deschis focul asupra lor. Dar tunurile rusești erau de calitate inferioară, având bătaia prea scurtă; de aceea toate proiectilele lor cădeau în Dunăre. Cele trei monitoare au ripostat, dar fiindcă Dunărea era agitată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ochii întredeschiși, încă mai privea lumea și, parcă, și pe mine. Fața îi era galbenă, iar una din mîini îi căzuse în poală. Halucinat, nu mi-am dat seama decît la ieșire ce sînt mogîldețele de pe celelalte mese, cînd am zărit sub o mușama lucioasă tălpile unui bărbat. Afară, lumina și aerul mi s-au părut adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în „casa cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o peste sicriu și a plîns zguduit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]