102,196 matches
-
reproducerea Myxinilor. Embrionii sunt foarte dificil de obținut pentru studiu, dar înmulțirea în laborator a lui "Eptatretus burgeri" a dat rezultate bune. În unele specii, raportul dintre femelele și masculii eclozați este chiar de 100:1. Se pare că unele specii sunt hermafrodite, având câte o gonadă de fiecare sex pe individ. În unele cazuri, ovarul femelei rămâne nefuncțional până la o anumită vârstă sau până ajung condiții climatice grele. Acești doi factori sugerează că rata de supraviețuire la Myxini este destul de
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
2002) folosind datele din niște secvențe de ADN mitocondrial. A demonstrat că Myxinii sunt mai apropiați de Hyperoartia decât de Vertebrata și că ar forma clada Cyclostomata. Din cauza mucusului și a aspectului urât, mixinele nu sunt, în general, mâncate. Totuși, specia "Eptatretus burgeri", găsită în Oceanul Pacific de nord-vest, este folosită la prepararea unor mâncări coreene. Peștele este ținut în viață, pus într-un recipient, iar cineva lovește recipientul cu bățul, pentru a-l enerva și a-l stimula să producă mucus
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
În sociologie, genul (sau gender) este totalitatea caracteristicilor psihosociale și culturale care deosebesc oamenii în două categorii distincte, bărbați și femei. Cuvântul „gen” vine din latină: „"genus"”. Cuvântul are pe larg sensul de categorie, tip, specie, și mai puțin sensul de sex. În alte limbi majore cuvântul echivalent pentru gen/sex este: în engleză "gender", în franceză "genre", în italiană "genere", în spaniolă și portugheză "género". Genul, în accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, are, printre
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
este o specie de pește fără maxilar din genul "Myxine". Arealul de răspândire al speciei "" în partea estică a Oceanului Atlantic se extinde din partea vestică a Mării Mediterene și Portugalia până în Marea Nordului, Skagerrak, Kattegat și Varangerfjord. Specia este de asemenea întâlnită în vestul Oceanului Atlantic
Myxine glutinosa () [Corola-website/Science/333078_a_334407]
-
este o specie de pește fără maxilar din genul "Myxine". Arealul de răspândire al speciei "" în partea estică a Oceanului Atlantic se extinde din partea vestică a Mării Mediterene și Portugalia până în Marea Nordului, Skagerrak, Kattegat și Varangerfjord. Specia este de asemenea întâlnită în vestul Oceanului Atlantic, de la Insula Baffin și Canada spre sud, până în Carolina de Nord. O
Myxine glutinosa () [Corola-website/Science/333078_a_334407]
-
este o specie de pește fără maxilar din genul "Myxine". Arealul de răspândire al speciei "" în partea estică a Oceanului Atlantic se extinde din partea vestică a Mării Mediterene și Portugalia până în Marea Nordului, Skagerrak, Kattegat și Varangerfjord. Specia este de asemenea întâlnită în vestul Oceanului Atlantic, de la Insula Baffin și Canada spre sud, până în Carolina de Nord. O specie asemănătoare, "Eptatretus springeri", se găsește în Golful Mexic.
Myxine glutinosa () [Corola-website/Science/333078_a_334407]
-
în partea estică a Oceanului Atlantic se extinde din partea vestică a Mării Mediterene și Portugalia până în Marea Nordului, Skagerrak, Kattegat și Varangerfjord. Specia este de asemenea întâlnită în vestul Oceanului Atlantic, de la Insula Baffin și Canada spre sud, până în Carolina de Nord. O specie asemănătoare, "Eptatretus springeri", se găsește în Golful Mexic.
Myxine glutinosa () [Corola-website/Science/333078_a_334407]
-
cm. Greutatea = 1-3,5 kg, în medie 2 kg. Longevitatea este de 14 ani în stare liberă. În captivitate pot trăi până la 34 de ani. Genetele au blană cu păr moale și des. Culoarea blănii este variabilă, dar la cele mai multe specii este cenușie sau gălbuie cu pete cafenii sau negre pe spate, iar pe laturile corpului petele formează șiraguri longitudinale. Pe linia mediană a spatelui există un șir de peri negri, zbârliți. Coada cu inele de culoare neagră și albă, de
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
zile. Blana puilor este complet dezvoltată la 2-3 luni de la naștere. Femelele alăptează puii 6 săptămîni, când puii au o greutatea de 410-470 g. Genetele sunt răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei. Se cunosc 14 specii cu următoarele areale:
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
spumat la suprafață; denumirea provine de la cuvîntul italian „macchia”, care înseamnă pată. Mocha: băutură de cafea cu ciocolată sau cafea preparată cu boabe Mocha; de asemenea, nume utilizat pentru a descrie gustul de ciocolată al boabelor de cafea derivate din speciile de cafea Arabică; Red Eye: preparată dintr-o ceașcă de Americano peste care se adaugă espresso, numindu-se „red eye”, „black eye” sau „dead eye” în funcție de numărul de shot-uri de espresso adăugate. Ristretto: espresso cu o aromă foarte intensă; se
Listă de băuturi espresso () [Corola-website/Science/333089_a_334418]
-
este singura specie din genul fungal "Chorioactis". În Texas, ciuperca este numită "Texas star" („steaua Texasului”) sau "Devil's cigar" („trabucul diavolului”), iar în Japonia se cheamă „” (kirinomitake). Această ciupercă extrem de rară se distinge prin aspectul neobișnuit și răspândirea sa disjunctă: se găsește
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
numit himeniu, care conține sporii, și este colorată în maro deschis sau portocaliu. Deschiderea ciupercii este însoțită de un sâsâit și de un norișor de spori. Ciuperca a fost colectată prima oară în 1893 în orașul Austin, din Texas, iar specia a fost numită "Urnula geaster"; apoi a fost găsită în Kyushu în 1937, dar nu a mai fost văzută până în 1973. Deși noul gen "Chorioactis" a fost creat pentru a conține noua specie la câțiva ani după descoperirea originală, a
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
1893 în orașul Austin, din Texas, iar specia a fost numită "Urnula geaster"; apoi a fost găsită în Kyushu în 1937, dar nu a mai fost văzută până în 1973. Deși noul gen "Chorioactis" a fost creat pentru a conține noua specie la câțiva ani după descoperirea originală, a fost acceptat ca valid abia în 1968. Clasificarea sa a fost și ea discutată. În trecut, a fost pusă în familia Sarcosomataceae, chiar dacă ascul (structura ca un sac în care se formează sporii
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
fost acceptat ca valid abia în 1968. Clasificarea sa a fost și ea discutată. În trecut, a fost pusă în familia Sarcosomataceae, chiar dacă ascul (structura ca un sac în care se formează sporii) acestora nu era ca cel al acestei specii. Analizele filogenetice au clarificat clasificarea speciei "": împreună cu alte 3 genuri, formează familia Chorioactidaceae, un grup acceptat oficial în 2008. În 2009, cercetătorii japonezi au anunțat descoperirea unei forme ale acestei specii căreia îi lipsește stadiul sexuat al ciclului de viață
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
1968. Clasificarea sa a fost și ea discutată. În trecut, a fost pusă în familia Sarcosomataceae, chiar dacă ascul (structura ca un sac în care se formează sporii) acestora nu era ca cel al acestei specii. Analizele filogenetice au clarificat clasificarea speciei "": împreună cu alte 3 genuri, formează familia Chorioactidaceae, un grup acceptat oficial în 2008. În 2009, cercetătorii japonezi au anunțat descoperirea unei forme ale acestei specii căreia îi lipsește stadiul sexuat al ciclului de viață; această formă asexuată a fost numită
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
formează sporii) acestora nu era ca cel al acestei specii. Analizele filogenetice au clarificat clasificarea speciei "": împreună cu alte 3 genuri, formează familia Chorioactidaceae, un grup acceptat oficial în 2008. În 2009, cercetătorii japonezi au anunțat descoperirea unei forme ale acestei specii căreia îi lipsește stadiul sexuat al ciclului de viață; această formă asexuată a fost numită "Kumanasamuha geaster". Primul exemplar a fost colectat în 1893 în Austin de către botanistul Lucien Marcus Underwood, care a trimis specimenele micologului Charles Horton Peck pentru
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
ciclului de viață; această formă asexuată a fost numită "Kumanasamuha geaster". Primul exemplar a fost colectat în 1893 în Austin de către botanistul Lucien Marcus Underwood, care a trimis specimenele micologului Charles Horton Peck pentru a le identifica. Peck a descris specia "Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
care a trimis specimenele micologului Charles Horton Peck pentru a le identifica. Peck a descris specia "Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
descris specia "Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt caracteristicile sale notabile.” Lucrând sub asistența lui Underwood, Kupfer a comparat structura microscopică a himeniului lui "Chorioactis geaster" cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută acum ca "Podophacidium xanthomelum"). A tras concluzia că "Chorioactis geaster" era atât de diferită de celelalte specii, încât avea nevoie de propriul gen — genul "Chorioactis". Deși genul nu a fost acceptat
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Kupfer a comparat structura microscopică a himeniului lui "Chorioactis geaster" cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută acum ca "Podophacidium xanthomelum"). A tras concluzia că "Chorioactis geaster" era atât de diferită de celelalte specii, încât avea nevoie de propriul gen — genul "Chorioactis". Deși genul nu a fost acceptat de la început de toți micologiștii, cum erau Frederick De Forest Heald și Frederick Adolf Wolf într-o lucrare din 1910 și Fred Jay Seaver în 1928
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
micologiștii, cum erau Frederick De Forest Heald și Frederick Adolf Wolf într-o lucrare din 1910 și Fred Jay Seaver în 1928 și 1942, a fost confirmat în 1968 de Finn-Egil Eckblad în monografia sa despre Discomycetes. În trecut, această specie era considerată ca fiind în familia Sarcosomataceae. O monografie din 1983 despre familie punea genul "Chorioactis" în tribul Sarcosomatae, împreună cu genurile "Desmazierella", "Sarcosoma", "Korfiella", "Plectania" și "Urnula", un grup de ciuperci caracterizat prin absența de pe spori a unor proeminențe numite
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de schimbarea bruscă a umidității relative între aerul de dinăuntrul ciupercii și cel de dinafară. Dehiscența este însoțită și de un sâsâit, ceva ce se mai întâmplă în alte 15 specii de fungi. Sporii sunt elipsoidiali și sunt plați pe o parte. Au lungimea de între 54 și 68 µm și lățimea de 10-13 µm. Au în ei între 3 și 5 picături de ulei. Deși sporii au fost descriși în
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
la microscoapele performante de azi se pot vedea puncte și găurele mici. Sporii se dezvoltă în același ritm cu ascul, lucru care se întâmplă și la genurile "Cookeina" și "Microstoma". La fel ca ceilalți membri ai ordinului Pezizales, ascii acestei specii au un opercul („căpăcel”) care se deschide când sporii sunt împrăștiați. Totuși, operculul lui "Chorioactis geaster" are o zonă cu două straturi pe la margine, făcând-ul distinct structural față de cel al altor membri din familiile Sarcosomataceae și Sarcoscyphaceae. La fel
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Așa-numiții "fungi imperfecti" sau Deuteromycota sunt cei cărora le lipsește un stadiu sexuat în ciclul de viață și se reproduc asexuat prin mitoză în niște structuri numite conidii. Uneori, stadiul sexuat (sau teleomorf) este identificat mai târziu și între specii este stabilită o relație de anamorf-teleomorf. Codul Internațional de Nomenclatură pentru Alge, Fungi și Plante permite recunoașterea a două sau mai multe nume științifice pentru o ciupercă, unul pentru anamorf și celălalt pentru teleomorf. În 2004, oamenii de știință au
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]