106,336 matches
-
activitate de gimnastică; - alții spun că este o activitate cu greutati si la aparate; - neinițiații il consideră un sport pentru sănătate; În traducere liberă, fitness-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării unui efort. În literatura anglo-saxonă, termenul de fitness este echivalent cu condiție fizică. În consecință, fitness-ul reprezintă o activitate motrică prin care individul obține o stare de bine indiferent de condiția sa anatomică, fiziologică sau psihică. Altfel spus, fitness-ul este pentru corpul
Fitness () [Corola-website/Science/310455_a_311784]
-
predici scrise, discursuri, conferințe, mărturii ale relațiilor sale întinse cu comunități, loji "B'nai B'rith" din țară și din străinătate. S-a ocupat de personalități ale istoriei și culturii iudaice, ca Ben Zakai, Ezra, Uriel Acosta, Baruch Spinoza, de literatură, Psalmi, a întocmit un "Sidur" (i.e carte de rugăciuni) etc. A colaborat la "Revista israelită", la publicații românești, a participat la polemici pe teme iudaice, a susținut acțiuni filantropice. Cu prilejul aniversării a 40 de ani de funcționare ca
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
lucrărilor anime și manga, yaoi a devenit un termen generic pentru proiectele manga, anime, romane și dōjinshi ce conțin relații homosexuale între bărbați. "" este un acronim pentru "Yama nashi, ochi nashi, imi nashi": ""fără orgasm, fără rost, fără înțeles"". Este literatura homoerotică amatoare, bazată pe caractere masculine tinere în seriile manga și anime din Japonia. În mare parte a Japoniei termenul a fost înlocuit de cel de "Boy's love" care include atât parodiile, lucrările originale, comerciale cât și lucrările doujinshi
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
februarie 1918, la Belgrad. Într-o convorbire cu Constantin Aslam el a declarat următoarele: Născut într-o familie de sași, a urmat liceul în limba germană la colegiul Honterus din Brașov. A studiat apoi la București filozofia, psihologia, sociologia, istoria literaturii și istoria artelor unde i-a avut ca profesori pe Ion Petrovici, Tudor Vianu, Mircea Vulcănescu și Constantin Rădulescu-Motru. Între 1942-1944 a fost (împreună cu Alexandru Dragomir) studentul lui Martin Heidegger la Freiburg i. B., pregătind o lucrare despre conceptul de
Walter Biemel () [Corola-website/Science/304933_a_306262]
-
Belloc. Între anii 1854-1857 studiază la Școala de Arte decorative ("École des Arts décoratifs"), dar este respins de trei ori în cursul acestor ani în încercarea de a fi admis la "École des Beaux-Arts". Urmează în acest timp cursuri de literatură și istorie la "Collège de France". În 1862 intra în ordinul monahal ""Pères du Saint-Sacrement"", este însă încurajat de superiorul ordinului să-și continuie carieră artistică. Debutează cu portrete și desene, realizate sub îndrumarea lui Jean-Baptiste Carpeaux, după care, în
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
mai multe zeci de kilometri pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă din anul 1750, fiind botezate de aceștia „izvoare cu burcut” (nume împrumutat probabil din maghiarul „borviz”). O cercetare științifică a apelor minerale din ținutul Dornelor este cunoscută în literatura de specialitate în jurul anului 1790. Chimistul Hacquette de Nürnberg realizează în această perioadă o analiză relativ completă a apelor din Dorna și din localitățile limitrofe Candreni și Șar. Recunoașterea oficială a importanței izvoarelor minerale și o analiză completă a lor
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția "Metamorfozelor", scrise în hexametru dactilic, după modelul "Eneidei" lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer. Așa cum scrie el însuși în "Tristia IV 10", Ovidiu s-a născut la
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
urdu (în Pakistan), de fapt variante ale limbii "abstand" hindustană. Limbile "ausbau" sunt dialecte care au dobândit autonomie, aceasta având caracter politic și/sau cultural, mai degrabă decât lingvistic. Sunt și limbi care au avut autonomie, unele având și o literatură, dar au pierdut-o, cum sunt limbile scots, provensală și germana de jos, devenind dialecte heteronome față de limbile engleză, franceză, respectiv germană. Standardizarea limbilor care aveau demult o literatură a început prin standardizarea limbii acesteia, iar normele acestei limbi literare
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
Sunt și limbi care au avut autonomie, unele având și o literatură, dar au pierdut-o, cum sunt limbile scots, provensală și germana de jos, devenind dialecte heteronome față de limbile engleză, franceză, respectiv germană. Standardizarea limbilor care aveau demult o literatură a început prin standardizarea limbii acesteia, iar normele acestei limbi literare au fost considerate demne de urmat de către toți utilizatorii limbii. Prin urmare, limba standard era limba literară. Această concepție a trăit multă vreme, regăsindu-se la unii lingviști și
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
într-o epocă relativ recentă. De exemplu, după Mioara Avram, „gramaticile normative formulează reguli explicite și prescriptive, adăugând judecăți de valoare cu privire la folosirea unei forme sau construcții apreciate drept corectă sau greșită în varietatea literară a limbii”. În prezent limba literaturii artistice a devenit atât de variată, incluzând elemente din tot felul de varietăți ale limbii, încât nu mai poate fi considerată standardul limbii în general. Limba standard are în mod obligatoriu aspect scris, dar nu orice text scris este în
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
Laiotă cel Bătrân. Fratele său vitreg Radu murise de sifilis cu un an mai devreme (1475). Conflictul a pus capăt tuturor ambițiilor și încercărilor otomane de a anexa Valahia la imperiu. Victoria valahilor și-a lăsat amprenta asupra tradițiilor și literaturii românești, precum și asupra celor din țările din zonă, la vremea respectivă. Celebrul scriitor francez Victor Hugo a scris despre bătălie în poemul său "Legendele secolelor". Filmul american Bram Stoker's Dracula, distins cu premiul Oscar, începe în anul 1462 cu
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
în perioada studenției. Mahler a părăsit Conservatorul în 1878 cu o diplomă, dar fără prestigioasa medalie de argint acordată pentru realizări excepționale. S-a înscris apoi la Universitatea din Viena și a urmat cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat bani ca profesor de pian, a continuat să compună, iar în 1880 a terminat cantata dramatică "Das klagende Lied" („Cântecul de lamentație”). Aceasta, prima sa compoziție importantă, reflectă influențele
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
an. Are două surori, Leigh și Gillian. Miller a urmat cursurile școlii Midwood High School în Brooklyn. A fost membru al SING!, o producție muzicală anuală care a fost începută de Midwood. A absolvit primul titlu la Princeton University în literatura engleză. Când era la Princeton, s-a alăturat grupului "a capella" al școlii, care se numea „The Princeton Tiger Tones” În 2013 a făcut public faptul că este homosexual și a refuzat să onoreze invitația de a participa la Festivalul
Wentworth Miller () [Corola-website/Science/305009_a_306338]
-
colaborator cu Lucrețiu Pătrășcanu, Sorin Toma, Ștefan Foriș, Valter Roman, Mircea Bălănescu și Tatiana Leapis (ulterior Bulan). Aceasta din urmă a fost prima sa soție de care a divorțat, ea căsătorindu-se cu Ștefan Foriș. Leonte Răutu citea de obicei literatură sovietică și rusă, era inteligent, bine informat și deseori ironic. Neavând o educație în filozofie, el era printre puținii activiști care deținea un grad de cultură marxistă. A fost arestat în anii 1930 și a fugit în URSS în momentul
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
Dunării, de la început își urmăreau o politică a lor și alcătuiau un stat bine închegat, primeau puternice înrâuriri grecești, dar în aceeași vreme ofereau la rândul lor și grecilor și romanilor o consistență spirituală superioară și foarte caracteristică, pe care literatura antică a însemnat-o cu mirare și admirație, făcând din geți aproape un popor fabulos, prin vitejia, înțelepciunea și spiritul lui de dreptate. Dacii și geții, ramură a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul și același popor (fapt recunoscut
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
să-l ia în seamă și Denoel îi deschide porțile, publicându-i în 1980 românul Vue en coupe d'un ville malade. Urmează alte 150 de române. În anii '80 Serge Brussolo a revoluționat prin stilul lui original și distinctiv literatura science-fiction franceză. Considerat de unii critici o enigmă imposibil de clasificat, Brussolo, un scriitor unic și baroc, este creatorul unor universuri literare halucinante, construite cu ajutorul unei doze specifice de violență și sexualitate, care i-au adus un public format din
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
fanzine. Primul lui text publicat a fost "L'Evadé"/"Evadatul" apărut în periodicul "L'Aube enclavée" în 1972. "Funnyway" ("Funnyway"-în Jurnalul SF nr.163), o altă nuvelă, publicată în 1978, a fost recompensată în 1979 cu Marele Premiu al Literaturii Science-Fiction Franceze/ Le Grand Prix de la Science-fiction Française. Câțiva ani mai tarziu, în 1981, Brussolo câștiga același premiu, însă la categoria român, cu "Vue en coupe d'une ville malade"/"Vedere în secțiune a unui oraș bolnav". Un alt român
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
licantropia, casa bântuita, vasul fantomă, etc. Printre cele mai renumite dintre aceste române se numără "Leș Emmurés" și "Leș Bêtes". Hărțuit de sataniști și conștient că a parcurs aceste subiecte, Brussolo pune punct colecției în 1992 și se reorientează spre literatura mainstream ("La Moisson d'hiver", "Leș Ombres du jardin") și spre genurile thriller, polițist și istoric ("Le Chateau des poisons", "Le Labyrinthe de Pharaon"). Foarte repede, devine unul dintre autorii-simbol ai colecției "Le Masque", reușind să se înscrie în canoanele
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
9,21-27). În cele din urmă, Noe moare la vârsta de 950 de ani, 350 de ani după potop. Nu există dovezi că ar fi existat cu adevărat. Potopul nu a fost la nivel mondial, ci este o exagerare a literaturii biblice. Adevăratul potop ar fi avut loc cam prin anii 3000 î.Hr.-3300 î.Hr., pe malurile fluviilor Tigru și Eufrat, cauzând o mare inundație în Mesopotamia. Cândva, la începuturile creștinismului, se știa că lumea avea o vechime de mii de
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
la Pociumbăuți, Zăicani și Zăbriceni (Edineț), a lucrat o scurtă perioadă ca tractorist în Kazahstan. A studiat la Facultatea de istorie și filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1960), apoi la Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (limba și literatura spaniolă, limba franceză și limba portugheză) din cadrul Universității de Stat din Leningrad (1960-1964). După absolvirea Facultății în anul 1964, a lucrat ca referent, translator și dispecer la Aeroportul Internațional "Șeremetievo" din Moscova. Urmează apoi studii de doctorat în economie la
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
al ramurii locale a Institutului de Automatică din Kiev. Este numit apoi în funcțiile de șef al departamentului de standardizare și management al calității în cadrul Combinatului de mobilă și prelucrarea lemnului din Cernăuți (1983-1985) și apoi translator la Editura pentru Literatură și Artă, lector la Universitatea de Stat din Cernăuți și cercetător științific la Institutul de Stat de Medicină din Cernăuți (1985-1989). În anul 1988, este fondator al Societății Culturale Române "Mihai Eminescu" din Cernăuți, fiind ales în funcția de vicepreședinte
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
își are rădăcinile în textele bisericești slavone scrise în perioada cnezatului din Kiev. O dată cu ascensiunea Moscovei în secolul al XIV-lea începe dezvoltarea unei literaturi naționale ruse. Începuturile unei tradiții literare rusești coincid cu activitatea misionară a călugărilor Kiril și Metodiu în secolul al X-lea, care au creștinat popoarele slave din răsăritul Europei și au introdus limba veche slavă în scrierile bisericești. Prin creștinarea
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
rusă. După Marea Revoluție Franceză, Ecaterina a II-a îngrădește libertatea producțiilor literare. N.I. Novicov, redactor al unei reviste satirice, este arestat, scriitorul A.N. Radiscev este deportat în Siberia. Către sfârșitul secolului, pe prin plan se situează așa-zisa "literatură sentimentală", în mare vogă și în vestul Europei. Reprezentant important al acestei tendințe este Nicolai Karamzin, autor de povestiri și impresii de călătorie în țările Europei occidentale, prin care face cunoscute în Rusia ideile epocii respective. În scrierile sale, limba
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Europei. Reprezentant important al acestei tendințe este Nicolai Karamzin, autor de povestiri și impresii de călătorie în țările Europei occidentale, prin care face cunoscute în Rusia ideile epocii respective. În scrierile sale, limba literară rusă se eliberează definitiv de elementele literaturii bisericești, făcându-se purtătorul de cuvânt al așa zișilor ""înnoitori"" în conflict cu purtătorii tradțiilor arhaicizante. În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
face cunoscute în Rusia ideile epocii respective. În scrierile sale, limba literară rusă se eliberează definitiv de elementele literaturii bisericești, făcându-se purtătorul de cuvânt al așa zișilor ""înnoitori"" în conflict cu purtătorii tradțiilor arhaicizante. În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]