102,196 matches
-
spatele acoperit cu pete fin spicate de culoare albă sau cafeniu-gălbuie, deoarece perii au pe lungimea lor mai multe benzi de culori. Abdomenul este de obicei mai deschis la culoare decât spatele și laturile corpului și poate fi alb; unele specii sunt chiar albe pe abdomen. Au un polimorfism cromozomial caracteristic, masculii având cu un cromozom mai puțin decât femele. Cariotipul (numărul diploid de cromozomi) la femelele mangustei egiptene ("Herpestes ichneumon") - 44, la masculi - 43; la femelele mangustei indiene comune ("Herpestes
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
masculi - 43; la femelele mangustei indiene comune ("Herpestes edwardsi"), mangustei indiene mici ("Herpestes javanicus auropunctatus"), mangustei cu coadă scurtă ("Herpestes brachyurus"), mangustei indiene brune ("Herpestes fuscus") și mangustei crabivore ("Herpestes urva") - 36, la masculi - 35. Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite. Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde de după cap. Reproducerea nu are un caracter sezonier și are loc cel puțin pentru unele specii tot timpul anului. Durata gestației este de aproximativ 60 zile. Numărul de pui la o naștere este de 2-4. Mangustele au fost introduse în insulele din zona Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-a determinat pe stăpânii lor să le îndepărteze. Genul este reprezentat prin 10 specii:
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
păstrăvul indigen ("Salmo trutta fario"), denumit adesea și păstrăv, este un pește dulcicol răpitor din familia salmonide ("Salmonidae"), din apele curgătoare reci de munte, din Europa (bazinul Oceanului Atlantic, bazinul mărilor Baltice, Nordului, Negre, Caspice, Mediterane) și Asia Mică. Este o specie criofilă (temperatura optimă 14°-16°) și oxifilă și trăiește numai în ape de munte (până la izvor), îndeosebi în cursul superior al râurilor și pârâielor, ocazional în lacuri. În nordul Europei trăiește și la câmpie, în centrul Europei numai la munte
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
acestea își ung penele cu ciocul pentru a-și impermeabiliza penajul. Au toate patru degetele de la picior unite prin membrane înotătoare ce formează o palmatură mare, iar primul deget este îndreptat lateral și nu înapoi. le întrunește circa 40 de specii răspândite aproape pe întreg globul pamântesc în zonele boreale, temperate și tropicale. În România se întâlnesc în Delta Dunării. Sunt adaptate într-un grad înaintat la viața acvatică, fiind excelente înotătoare și scufundătoare, dar și bune zburătoare. Pe uscat se
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
și prin bălți și și pe malurile râurilor înconjurate de vegetație. În insulele Galapagos trăiește cormoranul nezburător ("Phalacrocorax harrisi"), care din cauza reducerii simțitoare a aripilor, în urma nefolosirii lor, nu mai este capabil să zboare. Hrana constă din pești de diferite specii și mărimi, pe care-i prind urmărindu-i pe sub apă. Sunt mari consumatori de pești și sunt considerate ca cele mai stricătoare păsări. Adesea produc pagube rupând plasele de pescuit. Puii introduc ciocul în gura părinților spre a-și lua
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
pe sol. Puii sunt nidicoli și ies din ou golași și de regulă orbi, și au nevoie de o îngrijire îndelungată până ce pot părăsi cuibul. Fosilele sunt cunoscute din eocenul inferior (acum 54 milioane ani). Falacrocoracidele cuprind circa 40 de specii. În clasificările mai vechi cormoranii erau incluși în ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), însă în prezent sunt incluși în ordinul suliforme ("Suliformes"). Specii: În România se întâlnesc în Delta Dunării 3 specii de cormorani:
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
până ce pot părăsi cuibul. Fosilele sunt cunoscute din eocenul inferior (acum 54 milioane ani). Falacrocoracidele cuprind circa 40 de specii. În clasificările mai vechi cormoranii erau incluși în ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), însă în prezent sunt incluși în ordinul suliforme ("Suliformes"). Specii: În România se întâlnesc în Delta Dunării 3 specii de cormorani:
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
inferior (acum 54 milioane ani). Falacrocoracidele cuprind circa 40 de specii. În clasificările mai vechi cormoranii erau incluși în ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), însă în prezent sunt incluși în ordinul suliforme ("Suliformes"). Specii: În România se întâlnesc în Delta Dunării 3 specii de cormorani:
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
Are botul scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare. Incisivii de pe maxilarul superior au o margine dantelată. Degetele cu unghii subțiri și fragile. Este un bun alergător și se cațără cu ușurință. Este o specie omnivoră și se hrănește mai ales cu semințe de cereale și plante industriale, dar și cu alimente găsite în locuințe. Având hrană suficientă disponibilă, nu-și face rezerve pentru sezonul rece. Trăiește în perechi, apărându-și cu îndârjire teritoriul. Nu
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
de ori în fiecare zi, consumând zilnic alimente până la 10% din greutatea corpului. Având hrană suficientă disponibilă, nu face rezerve pentru sezonul rece. Șoarecele de casă poate fi infectat de numeroși endoparaziți și de câțiva ectoparaziți, în special de anumite specii de căpușe și purici. "Mus musculus" ar putea constitui o gazdă de origine a puricelui "(Leptopsylla segnis)". Paraziții joacă un rol in regularizarea populațională, șoarecele de casa putând fi și o specie-rezervor a unor specii patogene de paraziți. Șoarecele este
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
ectoparaziți, în special de anumite specii de căpușe și purici. "Mus musculus" ar putea constitui o gazdă de origine a puricelui "(Leptopsylla segnis)". Paraziții joacă un rol in regularizarea populațională, șoarecele de casa putând fi și o specie-rezervor a unor specii patogene de paraziți. Șoarecele este foarte prolific, însă are mulți dușmani naturali, fiind o pradă ușoara. Dușmanii naturali sunt mamifere carnivore precum pisica, nevăstuica, vulpea etc. dar și reptile (șarpele), sau păsări răpitoare - sturzul, barza etc. Omul îl consideră un
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Situl Penteleu prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate șapte tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
până la cel montan și alpin; Tufărișuri alpine și boreale și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Flora are în componență o gamă diversă de arbori (molid, fag, stejar, carpen, mesteacăn), arbusti (alun, soc, cătină mică din specia "Myricaria germanica", afin, zmeur, mur, măceș), ierburi și flori. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
cătină mică din specia "Myricaria germanica", afin, zmeur, mur, măceș), ierburi și flori. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Carpaților de Curbură. Specii de flori și ierburi: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), omag galben ("Aconitum anthora"), leurdă ("Allium ursinum"), căpșunică ("Cephalanthera rubra"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), buzișor ("Corallorhiza
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Carpaților de Curbură. Specii de flori și ierburi: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), omag galben ("Aconitum anthora"), leurdă ("Allium ursinum"), căpșunică ("Cephalanthera rubra"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), buzișor ("Corallorhiza trifida"), orhidee albă ("Dactylorhiza sambucina"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), alior
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
galben ("Aconitum anthora"), leurdă ("Allium ursinum"), căpșunică ("Cephalanthera rubra"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), buzișor ("Corallorhiza trifida"), orhidee albă ("Dactylorhiza sambucina"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), alior ("Euphorbia amygdaloides"), vinariță ("Galium odoratum"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), orhidee (cu specii de: "Neottia nidus-avis, Dactylorhiza cordigera, Goodyera repens, Coeloglossum viride, Epipogium aphyllum, Gymnadenia conopsea, Orchis laxiflora "), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), frag ("Fragaria vesca"), drobiță ("Genista tinctoria"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
Listera cordata"), brei ("Mercurialis perennis"), lăcrimiță ("Maianthemum bifolium"), sângele voinicului ("Nigritella nigra" și "Nigritella rubra"), limba-șarpelui ("Ophioglossum vulgatum"), poroinic ("Orchis ustulata"), untul-vacii ("Orchis morio"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora"), ferigă de câmp ("Pteridium aquilinum"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), gușa-porumbelului ("Silene nutans"), precum și două specie rare de mușchi ("Drepanocladus vernicosus" și "Dicranum viride"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări (pitulice sfârâietoare, ieruncă, pițigoiul de munte, muscarul mic, muscarul negru, porumbelul gulerat, potârniche, gaiță, graur), reptile, amfibieni, pești (mreană vânătă
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
vulgatum"), poroinic ("Orchis ustulata"), untul-vacii ("Orchis morio"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora"), ferigă de câmp ("Pteridium aquilinum"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), gușa-porumbelului ("Silene nutans"), precum și două specie rare de mușchi ("Drepanocladus vernicosus" și "Dicranum viride"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări (pitulice sfârâietoare, ieruncă, pițigoiul de munte, muscarul mic, muscarul negru, porumbelul gulerat, potârniche, gaiță, graur), reptile, amfibieni, pești (mreană vânătă, zglăvoacă) și insecte (fluture-tigru, croitorul de fag, croitorul albastru, țânțarul de frunză); dintre care unele protejate prin
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
graur), reptile, amfibieni, pești (mreană vânătă, zglăvoacă) și insecte (fluture-tigru, croitorul de fag, croitorul albastru, țânțarul de frunză); dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
țânțarul de frunză); dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), veveriță ('Sciurus carolinensis") sau pârșul de
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
(sinonim: "A. cingulatus") este o specie de molie din familia Sphingidae. Adulții au o anvergură de 9,5 până la 12 cm. Corpul robust este de culoare gri-brună cu linii și puncte roz, iar abdomenul se îngustează până într-un punct. Aripile inferioare sunt gri cu linii
Agrius cingulata () [Corola-website/Science/332219_a_333548]